Se afișează postările cu eticheta cutia cu surprize. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cutia cu surprize. Afișați toate postările

joi, noiembrie 11, 2010

Best news ever!

M-am bucurat atat de tare pe 9 noiembrie si surprinzator am uitat sa ma bucur si aici cu tine:

ROXETTE la Bucuresti

30 MAI 2011  

ZONE ARENA

sâmbătă, noiembrie 06, 2010

Sigur nu visez?

NOoo, non è possibile! Italia 1, Canale 5 e Rete 4 online? Sunt prea fericita, in sfarsit, dupa atatia ani !!!!  Clicca qui: http://www.coolstreaming.us/blog/diretta-tv/ 

Iar Roxette revine in 2011 cu un mega world tour pentru promovarea noului album :D. Petitia Let`s bring Roxette to Romania e inca aici http://www.petitiononline.com/roxro/petition.html  Daca n-ai semnat semneaza!

joi, octombrie 07, 2010

ploua cu filme

Azi am primit cadou multe CD si DVD si toate numai cu filme . Stii ce inseamna multe? Asa vreo trei sacose mari de Cora pe care nu poti sa le ridici de jos.  Eu care niciodata n-am fost pasionata sa strang filme de pe net acum mi-a plouat in cap cu ele gata downloadate si scrise. Cand o sa le vad si daca o sa le vad n-am idee ...  Interesant e cum poate un cinefil sa renunte la toata arhiva lui de filme sau un cititor impatimit sa renunte la toate cartile din biblioteca!?

duminică, mai 30, 2010

Vezi ca faci poze!

"Vezi ca faci poze!" era o atentionare uzuala intre noi fetele cand intamplator ni se vedeau chilotii pe sub fustite sau ne aplecam prea tare si ni se vedea asa zisul decolteu. Dar vremurile alea au trecut, partenere de joaca nu mai am iar vorba asta s-a pierdut si ea fara sa ma fi gandit nici o clipa de unde vine  de fapt. De unde si pana unde acest "vezi ca faci poze"? m-am intrebat eu, auzindu-l intamplator intr-o gara. Si in sfarsit m-am gandit acum, la 27 de ani, sa-i dau o justificare simpla: Marilyn Monroe si fusta ei sau poate coperti de reviste cu femei nude si seminude...Dar copila fiind nu ma gandeam la asta cand spuneam, pur si simplu era mostenire nu stiu cum si de unde...un alt mod de a spune  fara sa fi facut nicioadata asocierea cu fotografii deochiate :).

marți, mai 18, 2010

flori la geam

De vreo 2 saptamani eram asa obsedata ca o sa treaca iasomia si eu n-o sa apuc s-o vad inflorita. Si ieri dimineata cand scot capul pe geam ce sa vezi? iasomie inflorita la fereastra mea si am impresia ca o sa infloreasca si  "Mana Maicii Domnului". Iti dai seama? o sa ma imbat de la atata parfum. 

marți, iulie 01, 2008

luni, martie 24, 2008

Eveniment in viata mea

Seara de 22 martie ar trebui sa figureze cu rosu in calendarul vietii mele. Nu, n-am castigat inca la loto, de casatorit nu m-am casatorit si nici nu m-am realizat pe plan profesional dar mi s-a indeplinit un vis - un sogno del cassetto. Sirul anilor l-am pierdut, sa fie zece, doisprezece, paisprezece...de cand am intalnit-o pe Talida la Foisorul de Foc si de cand nu ne-am mai vazut.
Au curs multe scrisori cu glasuri de copil si cativa ani buni de tacere dar niciodata n-am incetat sa sper ca intr-o zi o voi revedea...intr-o noapte de primavara, intr-un Cismigiu pustiu. N-am sa ascund ca mi s-a parut diferita de cum mi-o aminteam, sau poate nu mi-o mai aminteam deloc si doar mi-o imaginam...o recream din scrisori, ganduri si vise. Iar acum era reala, era langa mine si paseam impreuna pe o alee, asa cum niciodata nu se mai intamplase. Frumos si ciudat... sa cunosti pe cineva si totusi sa nu recunoasti si sa inveti sa redescoperi aceeasi persoana cu aceleasi trasaturi dar cu alti ochi.

duminică, februarie 10, 2008

Candy dolce Candy

Am fost foarte ocupata, 115 episoade nu sunt chiar asa usor de vazut. Acum sunt si fericita ca mi-am revazut desenele mult iubit din copilarie dar si trista ca s-a terminat. Desi Terry era foarte atragator imi pare bine ca pana la urma Candy a ramas cu Albert.

Daca esti curios povestea o gasesti aici. Sper ca n-ai pretentii sa-ti si  traduc din italiana!:P
Iar daca vrei sa vezi si tu incepe cu episodul 1 in spaniola.

sâmbătă, septembrie 01, 2007

marți, august 07, 2007

6 din 49

Urcam scarile si deja imi faceam planul cum o sa scriu eu pe blog ca in sfarsit am reusit sa pun la Loto. De mult mi-am pus in gand sa joc dar niciodata nu mi-a iesit in cale o loterie iar de cand am aflat ca marele premiu e din ce in ce mai consistent am inceput sa ma ingrijorez ca nu gaseam si eu una in drumul meu si imi programasem sa pun variantele de la Buzau sambata dis de dimineata (ca tot intru in concediu de vineri de la ora 18:30)- caci acolo stiu sigur unde sa le localizez.
Azi la serviciu mi-am luat o foita alba si am inceput sa scriu la intamplare cateva numere, iar la ultimul m-am poticnit si m-am uitat la ceas la limbuta cea lunga si mi-am notat cifra norocoasa. Cand am terminat am impaturit foita si am pus-o bine in buzunarelul de la ghiozdanel.
Tot drumul in autobuz pana acasa l-am petrecut pandind loterii , poate-poate zaresc una la un colt de strada sau la parterul unui bloc. Dar nimic, am coborat bosumflata la ultima statie si m-am gandit sa ma duc sa-mi iau o paine de unde iau de obicei ca nu mai aveam nimic de mancare acasa (doar niste unt si niste miere iar fata paine nu mergeau)Si cand ma uit mai bine : O LOTERIE! Nu-mi credeam ochilor, de doi ani de zile stau aici si n-am vazut-o niciodata . E drept insa ca la cat de ingramadita sta intre magazine abia o zaresti. Sau poate cine stie, e o minune si a aparut acolo special sa-mi indeplineasca dorinta, adica sa-mi faciliteze drumul spre marele premiu pe care o sa-l castig anul asta.
Si cum iti spuneam, urcam scarile si ma gandeam ce o sa-mi iau eu din banii castigati :
-un apartament, doua camere, dar unul din asta nou intr-o zona buna
-mobilierul aferent
-un Seat Ibiza galben
-o sa fac cinste probabil
-si poate sa sa-mi mai cumpar niste lucruri marunte dar scumpicele pe care mereu mi le-am dorit
-a, si o sa-mi platesc si niste cursuri de desen
Iar serviciul n-o sa mi-l schimb, totul o sa fie la fel numai ca o sa am o casa si o masina.
:D Dupa cate am povestit aici parca vad ca o sa se supere Zeita Fortuna si-o sa faca sa dispara peste noapte loteria cu biletul meu cu tot.

marți, iulie 24, 2007

Sandy Bell

Draga Siropel,
Te anunt cu o deosebita incantare ca am revazut pe youtube primele 40 de episoade din Sandy Bell dublate in spaniola. Cu doua saptamani in urma am sacrificat pentru ea o intreaga duminica dar a fost un sacrificiu care nu mi-a adus altceva decat o mare bucurie in suflet. Numai asculta intro-ul frantuzesc si ai sa te indragostesti pe loc de coditele ei, iti garantez. Uite aici - http://www.youtube.com/watch?v=vh8WnnorLKw !

Uitasem complet de povestea "scotiencei" pierduta intr-un naufragiu si crescuta de un tata adoptiv care isi sacrifica viata personala si cariera de dragul ei. Cum e si normal Sany este iubita de toata lumea din sat: de vecini, de doamna Wellington, de Eduard si chiar si de baietii care ii cauta mereu nod in papura. Singura ei dusmanca este Kity cea rasfatata- fiica unui magnat cu mosie prin partile locului -care vrea cu orice chip sa se casatoreasca cu Mark. Acum cine mai e si Mark? Mark era baiatul domnei de Wellington care se intoarce acasa cu ustensilele-i de pictor amator chiar in momentul in care parintii pleaca la Londra cu probleme financiare si mor intr-un accident de masina. Intre el si Sany Bell se infiripa o idila nevinovata dar care in cele din urma este curmata de tragicul accident ce il obliga pe tanar sa incerce, printr-o eventuala casatorie cu bogata Kity, recuperarea averii familiei. In ultimul moment renunta si fuge in lume cu scopul de a deveni un mare pictor urmand ca mai apoi sa se intoarca realizat la draga lui Sany Bell.

Dupa disparitia neasteptata a iubitului, Sany Bell ramane orfana si de tata si descopera tot adevarul cu privire la salvarea ei din valurile marii.
Dupa o perioada petrecuta cu vecinii ei se hotaraste sa plece la Londra la domnul Ronwood -detinator a unui ziar modest - asa cum o sfatuise tatal sau pe patul de moarte. Departe de cei dragi si de cainele sau (Tambour parca il chema in frantuzeste), Sany infrunta ostilitatea noii familii dar cu timpul reuseste prin felul ei de a fi sa le castige dragostea.
In acest rastimp ea il cauta pasiv pe Mark, este urmarita mereu de Kity care o acuza ca stie unde se afla viitorul ei sot si ca nu vrea sa-i spuna, si il ajuta la ziar pe domnul Ronwood.

Ajunsa la varsta la care trebuie sa-si aleaga un drum in viata, Sany Bell hotaraste sa devina reporter si incepe sa colinde lumea in lung si-n lat in rulota domnului Ronwood alaturi de Tambour si prietenul sau Ricky. Si nu numai...Kity prin influenta tatalui sau devine de asemenea reporter luandu-i locul unui anume Alex - un tanar talentat care incearca sa razbata prin propriile forte si care si el va fi prezent pe ruta urmata de Sany. Nevazut, si Mark urmeaza aceasi traseu in Europa in dorinta lui de a deveni pictor dar mereu evita sa se intalneasca cu Sany fata in fata pana la episodul 40.

Cam la acest nivel eroina noastra obtine si primele informatii legate de mama sa naturala care o duc cu gandul ca a murit in urma cu 17 ani dar nu inceteaza sa spere si se gandeste mereu la cercelul cu narcisa pe care il strangea in mana in momentul in care a fost salvata.
Va urma...>>/

vineri, iunie 29, 2007

in dar




Nu-i asa ca e draguta felicitarea pe care am primit-o de la Medicover asa pentru ziua mea?


Ziua mea.... Chiar, am uitat sa-ti povestesc ce am primit de ziua mea saptamana trecuta.In primul rand flori : din partea tuturor colegilor de birou un buchet cu trandafiri albi si din partea lui Ionut (fost coleg de italiana si actual coleg de dansuri - asa ca sa fii si tu informat -) un buchetel mai bondocel si mai grasut cu foloricele multicolore, apoi o felicitare si un plic cu "ce vrei tu" - Iar eu am vrut un stick de memorie de 2 GB, niste casti sa ascult si eu un pic de muzica la serviciu printre picaturi :P si....si...si...o fustita rosie, absolut incantatoare. Nu mai spun - pupicii si felicitarile au curs cu gramada si chiar si pe forum am primit cateva mesaje private...Si partea ciudata este ca anul asta m-au felicitat o multime de oameni cu care n-am prea avut tangente. Poate anul viitor cand ma vor cunoaste mai bine nu va mai fi asa :D.

duminică, martie 25, 2007

yuppppi!

Mi-a ajuns acasa radioul omulet de la prizee. Ia uite ce dragut este!

Iar daca dai click aici o sa vezi ultimele poze facute de mine in parcul Carol si I.O.R.

vineri, februarie 16, 2007

tombola

Dupa 67 de zile am castigat la Prizee! Nu-mi vine sa cred, chiar o sa primesc acasa un radio-omulet?! Abia astept! Am avut noroc ca la tombola erau inscrisi mai multi si chiar nu speram sa castig. Si faza tare e ca tocmai mi-a picat un fir alb din cele multe pe care le am ascunse prin par. Ce-ar fi ca pentru fiecare fir alb cazut sa castig cate ceva?Ma intreb daca nu cumva or sa pice toate anul asta sau la inceputul celui viitor cand o sa castig marele premiu - presimtire de cand eram mica-.

joi, februarie 15, 2007

De ziua indragostitilor neindragostiti am mancat - pentru prima data in viata - mancare chinezeasca

si am primit ciocolatele delicioase cu cireasa ...si in plus =bilet la Ateneu pentru duminica= . Yuppy, o sa vad si eu in sfarsit cum e sa mergi la Ateneu!

marți, februarie 06, 2007

idei fixe

Siropel, stii tu ideile mele fixe? Ei bine, in weekend am fost acasa (dupa o luna de absenta) si sambata l-am invitat pe frate-miu in oras pe banii lui :)). Mi-am adus aminte ca in ianuarie a fost ziua lui si ca nu mi-a facut cinste. Dar nu asta voiam sa spun...

In Buzau stiu din totdeauna ca singura pizza buna o fac astia de la Junior si singura Shaorma buna din oras e la Toledo, asa ca am sustinut cu inversunare sa mergem acolo si nu in alta parte...ca sigur in alta parte n-o sa ne placa mancarea si nici atmosfera. El in schimb sustinea ca n-ar fi rau sa ne asumam riscul disconfortului si sa mai vedeam sau sa mai gustam si noi ceva nou. Eu - nu si nu , el - da si da. Si norocul nostru a fost ca tot contrazicandu-ne s-a inserat si-a inceput si sa ninga si m-a apucat o moleseala de n-as fi mai iesit din casa nici batuta. Si totusi am iesit :D ca deh! eu fusesem cu initiativa si nu puteam sa mai dau inapoi.

Lenesa cum sunt, am zis ca renunt la ideile mele fixe si mergem la Pizza Marina ca e mai aproape. Dupa cum am spus, nu mai fusesem niciodata acolo, chiar daca o stiam din totdeauna acolo in spatele palatului. Mereu cand treceam cu masina sau pe jos indreptandu-ma spre liceu sau spre gara (si tare multe drumuri am mai facu pe aici) nu vedeam decat jaluzele trase si aerul aproape batranesc al locatiei cu geamuri mari de alimentara. Acolo nu putea fi dupa mine decat o bodega ordinara, cu scaunde si mese de fier vopsit alb si ruginit peste care cadeau lenese fete de masa patrate si in carouri, ca in cofetariile comuniste unde se servea limonada, si cu chelnerite la sort alb si panglica broda si apretata pe cap.

Dar surprize-surprize!!!! Pizza Marina s-a dovedit a fi cea mai fina locatie in care am intrat vreodata ... acum nu ca n-ar mai exista si altele si mai si. Atmosfera intima, aerisita, decor rosu-grena , inimioare, chelneri desavarsiti...N-am vazut pana acum pe nimeni sa-mi toarne in pahar Cola cu atata eleganta ! Mancarea italieneasca foarte buna, pizza excelenta, pui cu cartofi si porumb yam-yam! Desi papasem o gramada la pranz si nu mai aveam chef de molfait, am mancat tot . Si apoi muzica... cea mai buna muzica de la telenovele data asa incet cum imi place mie...mmmm...

Junior si Toledo imbaxite de fum sunt vai de capul lor in comparatie cu Pizza Marina. Si de aici rezulta ca noul nu stica iar ideile mele fixe nu sunt bune si trebuie aruncate :P. Ei, stai asa, n-o sa le arunc chiar pe toate. Doar n-o sa ma pun acum sa incerc tigari, droguri, alcool si sex doar pentru ca zic unii ca sunt bune!:D

luni, februarie 05, 2007

Mare ti-e gradina!

Auzisem ca unii oameni iti tin banii la ciorap, vazusem pe la tara batrane la 90 de ani tinandu-si innoadati marunteii in batiste dar nu-mi imaginam ca in Bucurestiul anului 2007 cineva isi poate tine banii in pantof.
Si totusi, cu o ora in urma ma aflam in tramvai la Foisorul de Foc si asteptam pasiva sa se faca verde la semafor...Si ce sa vezi? Chiar in dreptul ferestrei mele un nene la vreo 40 de ani, intr-un picior, lasand sa se vada un ciorap bleumarin tocit, se chinuia sa scoata ceva din pantof. Pe moment m-am gandit "saracul om, i-o fi intrat ceva acolo si nu mai poate sa mearga". Dar nu, dupa ce s-a holbat bine, a scos din pantof o bancnota mototolita de de 50RON, apoi a pus-o la loc si a scos alta de 100 RON...Dupa care, uitandu-se in jur multumit ca un Mr. Bean, s-a incaltat si s-a indreptat spre magazinul alimentar din spate...:D. Iti dai seama onoarea deosebita facuta vanzatoarei de a primi o bancnota parfumata din pantoful magic!
Toate ca toate, dar ma intreb de ce o fi ales omul asta sa-si tina banii in pantofi si nu in buzunarul pantalonilor sau al gecii de pe el?! Poate se simte in permanenta urmarit de hoti sau gangsteri, poate n-are buzunare la haine desi ma indoiesc, poate a furat banii si s-a gandit ca in pantof stau ascunsi cel mai bine si in acelasi timp are acces mai facil la ei decat daca i-ar tine in chiloti. :)).

vineri, ianuarie 19, 2007

bijoux in dar

Psssst, Siropel, sa-ti spun un secret...Azi am primit cadou de la o colega ...stai sa numar... 6 perechi de cercei, 6 bratari si doua chestie de pus la gat!
Dimineata, cand am sosit la serviciu, am vazut pe birou la mine o mica pugulita de cadouri si nici nu m-am dezbracat bine de cojocel ca am si inceput sa scormonesc in ea fara sa ma intreb daca nu cumva cineva o pusese din greseala acolo. Iar cand am dat cu degetele de lantisoare m-am convins ca erau ale mele. Mihaela imi promisese de mult ca-mi aduce in dar niste cercei ca ea are prea multi si n-are timp sa-i poarte.
yup, yup, yup! :P Spune tu acum daca ai mai pomenit ca o persoana sa primeasca in dar atatia cercei intr-o singura zi.

miercuri, decembrie 13, 2006

lingurita cu fundita


Saptamana trecuta am onorat invitatia si am primit cadou lingurita de la Traian, domnul care desi cam de o varsta cu mine detine Cafe Tabietul. Hm, e de admirat sa reusesti la doar 26 de ani sa ai propria ta afacere. Eu peste 2 ani, cand voi avea tot 26, nu voi fi cu siguranta intr-o asemena postura, voi ramane la acelasi nivel vazandu-mi linistita de acelasi servici la patron si depinzand in permanenta de afacerile altora. Sau, cine stie, poate ma voi apuca sa investesc in 2007 suma castigata la loto, pentru ca toata lumea stie la 25 de ani o sa castig ceva foarte important :D. Nu mai rade, Siropel, ca asa e, o sa vezi tu!
Bunny-snowul din partea casei a fost la fel de bun ca si data trecuta dar imens (facut special pentru mine) iar lingurita, dupa cum se vede, am primit-o cu fundita rosie facuta si pusa chiar de Traian (si aici tre sa spun ca s-a cam chinuit un pic).
Si cu ocazia vizitei am descoperit un alt colt magic al cafenelei -toaleta. Ei bine, toaleta avea scoici si stelute de mare adevarate lipite pe pereti si ici si colo cosulete mici de scoici si melcisori de tot felul. Si apoi lavabou-ul e o cascada in miniatura greu de descris - o ciudatenie, cu alte cuvinte.
In fine, s-a dovedit ca invitatia nu era o farsa si drept urmare pot recomanda linistita bloggerilor sa laude si ei cafenelele pe unde trec ca nu se stie de unde pica o invitatie si o lingurita cu fundita...

joi, noiembrie 30, 2006

invitatie

HiHi! Siropel, mai tii tu minte cand ti-am povestit eu de cafeneaua cu lumanarele aprinse si perdele din voal crem?! Ei bine ieri am fost contactata de prietena domnului care detine cafeneaua si invitata apoi de acesta sa servesc cand doresc un Bunny Snow din partea casei si sa primesc si o lingurita - iti dai seama ca nu orice lingurita ci una finuta, mititica si subtirica. Seamana cu o teapa, nu? Si totusi eu vreau sa cred ca e adevarat si o sa ma duc sa ma conving iar apoi o sa revin cu vesti :P.