doar intrebari goale

Voi cum puteti trai asa in lumea asta atat de concreta si palpabila...?
Pe voi ce va motiveaza? Simtiti ca aveti un scop in viata?
Ce nevoie aveti de case si masini, excursii in tari straine, mancare buna, haine, bijuterii si tehnologie?
Ar fi neplacut sa nu aveti nimic? N-ati putea sa fiti fericiti fara ele?
Ati putea renunta la tot asa dintr-o data de dragul altora sau spre binele lor?
Ati putea trai singuri si in neputinta asa cum traiesc batranii abandonati?
Ce-i tine pe ei? Credinta oare?
Cum ar fi sa va fie atat de rau si sa cadeti si sa n-aiba cine sa va intinda o mana?

despre cadouri

Un lucru e cert, nu ma pricep la cumparat cadouri si nici la facut cumparaturi in general. Din lipsa de idei, m-am hotarat sa fac cadou bani decat sa risc sa iau ceva care sa nu-i placa sarbatoritului. 

Mie, imi schimb, nu mi-ar placea sa primesc bani ca oricum nu ma pricep sa-mi iau ceva sa-mi placa sau, mai bine zis, nu gasesc nimic. Intr-o zi ma uitam la televizor si nu stiu care politician zicea ca romanii din ziua de azi , saracii, sunt tare prost imbracati. Pai cred si eu ca sunt daca magazinele sunt pline de zdrente mai bune de sters pe jos decat de imbracat..mai ales cand vine vorba de haine de la H&M, Zara, Takko...si mai dai si o groaza de bani pe ele....

Sa-mi cumpar carti n-am cand sa le citesc, cercei am destui, cosmetice nu folosesc, de-ale casei nu-mi trebuie ca n-am casa, flori in ghiveci n-am unde sa le tin, animal de companie nu vreau ca face mizerie....si de fapt n-am nevoie de nimic ...nici macar de lucruri marunte care sa  ocupe locul degeaba.

Poate niste lucruri imateriale ar fi bune: un bilet la un spectacol sau un curs sau o iesire undeva....

din lumea ilisim

Azi, cam pe la ora pranzului, in timp ce ma spalam pe maini la toaleta de la serviciu, mi-am dat seama ca cercelul meu, in forma de bumbisor, de la urechea dreapta, sta sa cada. Dupa ce l-am aranjat frumos, am zis sa vad daca celalalt este ok. Si ce sa vezi! In urechea stanga aveam, in loc de cercelul meu cu bumbisor, un alt cercel - o pisica neagra care atarna. Asa ca am inceput sa rand de una singura cum am plecat eu asa adormita la serviciu cu doi cercei desperecheati.... Noroc ca se potriveau la culoare si cine m-o fi vazut o fi zis ca sunt trendy cu un cercel lung si cu unul scurt.

Sunt amuzanta, stiu...la fel ca atunci cand am baut apa statuta de la flori crezand ca e paharul meu cu apa proaspata. :)) sau cand am plecat la scoala la 2 noaptea crezand ca e 6:30 si nu intelegeam de ce sunt asa multe stele pe cer.

Nehotarare

Privesc in jur si ma minunez de fiecare data cum de au oamenii astia atata vointa si  atata energie caci la mine totul ramane in stadiu de vis. Mi-ar fi trebuit poate o bagheta magica care sa faca totul simplu. Daca trebuie sa ma zbat niciodata n-o sa mi se para ca visul meu merita atata efort pentru ca, in fond, nu iau nimic cu mine: nici casa, nici masina, nici distractie, nici studii. Daca am fi fost nemuritori altfel s-ar fi pus problema dar asa  nu pot sa inteleg cum ceilalti pot ignora moartea, pot sa-si faca planuri si sa lupte pentru visele lor. 

Mi-as dori si eu casa mea, sa mi-o decorez cum imi place: sa am un dulap incapator, un pat moale, o camera numai pentru pictat, o masina de spalat functionala, o masa de calcat, o biblioteca doar a mea...Dar toate astea pentru mine inseamna multi bani, munca si iar munca si timp liber mai deloc. Iar daca nu sunt dispusa sa fac compromisul asta pentru ceva atat de efemer, ce e de facut?

Uneori am impresia ca daca nu pot avea casa asta nu-mi pot implini nici unul din celelalte vise iar alteori, din contra, mi se pare ca daca m-as indatora as fi legata de maini si de picioare cu tot cu visele mele si n-as mai avea liniste.

Sunt debusolata si in conditiile astea nu cred ca o sa pot vreodata sa iau vreo hotarare iar visele mele tot inchise in sertar vor ramane. 

Deprimant.

ilisim in post

Trebuie consemnat: azi am facut primul meu bors de peste si n-a iesit chiar asa de rau. Stiu ca nu ti-am zis....dar iti spun acum. M-am gandit ca tinutul postului alimentar chiar este un bun mod de detoxifiere a organismului si un bun exercitiu de vointa. Pentru cine nu stie sa gateasca ca mine, pare destul de costisitor din punctul de vedere al procurarii alimentelor. De regula, preturile produselor de post bio sunt destul de ridicate si nu le gasesti chiar oriunde dar norocul meu este ca nu sunt pretentioasa la mancare iar daca imi dai in fiecare zi orez nu ma plang.

Cat despre postul spiritual, aici se cam incurca itele. Se spune ca e nevoie de multa rugaciune si multe fapte bune si multa iubire fata de aproape. La nici unul din capitolele astea nu stau prea bine dar, cine stie, cu un pic de antrenament in ale postului alimentar poate le reusesc si pe astea ... pentru ca se mai spune ca este nevoie si de foarta multa rabdare.

Intr-o zi am asistat la o discutie in care o atee ii zicea unei credincioasei ca degeaba se abtine de la mancare daca nu se abtie si de la altele precum fumat, fapte rele, ganduri necurate. Poate asa as fi zis si eu dar totusi, in general, cred ca e mai bine sa faci ceva bun ,cat de mic ,decat sa nu faci nimic si e mai bine sa ai intentia buna, desi nu se vede in fapte, decat sa n-o ai deloc.

primavara, despre parinti

Azi am vazut la Obor primul copac inflorit pe anul asta si cativa inmuguriti.

Melodia zilei: Nelly Furtado - I'm Like A Bird

E usor sa-i invinuim pe parinti pentru esecurile noastre dar poate ar fi mai bine sa ne punem in locul lor si sa vedem  ca si ei, ca si noi, au fost mereu la fel de neajutorati in fata greutatilor vietii si au facut ce au crezut ca era mai bine. De exemplu, eu as putea sa dau vina pe mama ca nu sunt o persoana cocheta pentru ca pe ea n-am vazut-o mai niciodata aranjandu-se sau as putea sa zic ca ai mei m-au cocolosit si m-au protejat prea mult si de asta nu sunt eu o persoana matura si realista ci raman mereu un copil visator si rasfatat. Acum eu as putea sa trec peste reprosuri si, constientizand greselile neintentioate care s-au facut, sa incerc sa indrept lucrurile. Problema apare insa atunci cand mama imi reproseaza ca nu-s matura iar eu imi iubesc imaturitatea pe care ea insasi a sadit-o in mine fara sa vrea. Pe de alta parte nefiind o persoana matura n-o sa am nici niciodata un job banos, n-o sa am niciodata casa cu gradina, nici familie cu copii. Ei, si ce mare lucru? Macar am visele si timpul sa visez.

Cert e ca un copil e greu de crescut si, desi crezi ca faci ce e mai bine pentru el, risti la un moment dat sa ti se reproseze o multime de lucruri la care nu te-ai fi gandit niciodata. Si aproape n-o sa-ti vina sa crezi ca, atunci cand iti critici copilul, el o sa vina sa te critice pe tine ca este asa pentru ca tu l-ai facut asa.

Criza - fac economie de miscare.

De cand a venit frigul nu am mai facut nici un pic de miscare. Dimineata cand ies din plapumioara mea cea calduroasa nu stiu cum sa imbrac mai repede halatul si sa plec din camera in care are loc, pentru cateva minute, procesul de aerisire. E de inteles ca la bucatarie n-am cum sa fac invioararea de dimineata iar cand ma intorc in camera cu atat mai putin ...brrrr! Deci singura miscare pe care o fac e mersul pana la si de la statia de autobuz.
Iar seara e aceeasi poveste... si apoi ...cine sa mai stea pe internet daca eu ma apuc sa fac exercitii? Nu, nu se poate pe o vreme ca asta, trebuie sa vina primavara si cred ca trebuie sa-mi reorganizez timpul, sa stabilesc alte prioritati si sa pictez mai mult pentru ca, se pare, incep sa ma descurc din ce in ce mai bine. 

Spune-mi acum ca sunt frumoasa, maine va fi tarziu.

Femeile imbatranesc repede si pe cat de frumoase sunt in tinerete pe atat de zbarcite devin la batranete. Ma uitam la Dominique Sanda, ce fermecatoare era in tinerete iar la batranete a devenit o bunicuta ridata si obosita, ca toate celelalte. Nici eu nu mai am mult probabil pana atunci...cat de trecatoare sunt toate...Acum sunt draguta dar maine nu voi mai fi. Nu mai e nimic de spus.

curcubeul ilisim

Azi m-am spoit cu verde sclipitor la ochi si mi-am facut unghiile cu oja verde, un verde exact ca asta din pictura Jasminei Aldin (care btw s-a nascut in Romania in `84), si asa am iesit in oras. De cand am revenit, inca nu m-am demachiat si ma intreb in oglinda daca sunt draguta sau daca, de fapt, arat ca o vrajitoare...Nu pot sa ma hotarasc, culoarea e prea frumoasa.

De cate ori ies in oras numai lucrurile verzi imi sar in ochi si mereu imi zic sa nu-mi mai iau nimic verde ca am sifonierul plin si tot verde iau. La fel si cu cerceii, fac ce fac si tot cercei verzi imi pun.

Pana acum declaram sus si tare ca de fapt albastrul este culoarea mea preferata dar, de la o vreme, a inceput sa coboare in clasament facand loc verdelui, galbenului, rozului si portocaliului. Cu toate astea cred ca cel mai bine imi sta cu maro. 

postul 1000

Minte-ma frumos!

Astazi, in fata unei farfurii plina cu sarmale, mi-am dat seama ca eu nu pot sa ascund adevarul. Chiar si fara sa spun ceva, simt ca mi se citeste in priviri si intr-un fel sunt mandra de faptul ca pot sa fiu sincera, fara sa-mi pese ca cineva s-ar putea supara. Si nue vorba de un adevar absolut sau general valabil ci adevarul despre mine si ceea ce cred eu. Adevaratul meu subiectivism.

Dar in acelasi timp, cand vine vorba de mine, as vrea sa nu mi se spuna adevarul. As vrea sa fiu mintita si sa nu sufar decat sa stiu un adevar care nu-mi place. As vrea sa traiesc intr-o perpetua ignoranta si sa-mi imaginez ca totul e asa cum vreau eu si ca nu exista alt adevar decat cel pe care vreau eu sa-l creez.

Deci, Siropel, te invit sa ma minti.

A fost o data matematica...

Citesc "De la Pamant la Luna" iar astazi am parcurs cateva pagini in care se explica o asa zisa ecuatie cu multe g-uri, r-uri di d-uri si din care n-am inteles nimic. Mi-am dat seama ca nu mai stiu deloc matematica iar intr-o vreme ma simteam printre cei mai buni. Si parca mi-e un pic dor de formulele alea pe care le stiam asa de bine si le foloseam cu atata usurinta in generala si in liceu dar pe care acum le-am dat complet uitarii . Ne-au pus degeaba sa le invatam la scoala din moment ce nu mi-au folosit la nimic cand m-am facut mare si tot cu adunarea, scadera si inmultirea am ramas ... desi daca incepi sa ma testezi si la tabla inmultirii s-ar putea sa ma incurc. 

Ca sa-mi revin ar trebui sa o iau iar de la capat cu toate manualele si culegerile...Dar cine mai are timp de asa ceva... de combinari si permutari sau de teoremele din geometrie? Era una la care tineam foarte mult dar acum nu mai stiu nici cum se numeste ... "Teorema celor trei perpendiculare" imi zice net-ul ...dar habar n-am in ce contex se folosea.

dubii

Cred ca trebuie sa-mi fac curaj si sa ma apuc de munca cea grea, adica sa iau fiecare dvd in parte si sa vad ce filme gasesc pe el...N-am mai vazut un film de nu mai stiu cand. Nu am dispozitia necesara si de cand dau prioritate site-ului roxette.ro nu mai am timp aproape de nimic.

Voiam sa-ti recomand Serpico, numai bun de vazut in perioada asta cand se tot vorbeste de coruptie si spagi. Incepe parca sa-mi para rau ca i-am dat doar nota sapte, merita mai mult ideea incoruptibilitatii intr-un mediu corupt.

Poate e usor de zis sau de facut un film ..dar realitatea e diferita. Ma intreb: oare eu, care ma cred atat de cinstita, as putea sa rezist intr-un mediu din asta in care se stie ca toti iau bani si ca toti sunt de acord ca toti sa ia bani?! As putea eu sa ma impotrivesc si sa rezist tentatiei?

Ilisim, frumoasa din Tara Batranilor

Ca de obicei am succes la bosorogi. Azi am iesit in Herastrau la fotografiat frunze aramii si  la un moment dat un mosulica mi-a taiat calea si s-a oprit oprit pur si simplu, asa ca am fost nevoita, cu mult calm, sa-l ocolesc. Si in timp ce efectuam manevra l-am auzit spunand: "Ce frumoasa esti!".

E clar, tinerii din ziua de azi nu stiu sa-mi aprecieze frumusetea si trebuie sa ma multumesc cu complimente de la babalaci. :)

Un zbor spre nemurire

Si iarasi a trecut o saptamana. Timpul zboara iar eu vreau sa fiu nemuritoare. Nu ma conving deloc romanele cu nemuritori  si povestile cu vampiri in care saracii isi plang soarta si invidiaza fiintele efemere, ba se mai si indragostesc de ele si apoi le duc dorul o eternitate. Eu cred ca m-as adapta, n-as avea probleme din astea,  mai ales daca nici n-as imbatrani. Bine, poate as prefera totusi sa fim cu totii nemuritori si sa se cenzureze doar nasterile pe merit si in acelasi timp sa putem coloniza mai multe planete cu nemuritori.

Oricum e tare, noi chiar si asa, nemuritori, avem impresia, mai ales cand suntem tineri, ca n-o sa murim niciodata, motiv pentru care incepem sa invatam sa ne facem un viitor, incepem sa muncim din rasputeri pana imbatranim sa ne cumparam case si masini si lucruri de valoare care dupa cativa ani de pensie (cine are noroc) n-or sa ne mai foloseasca la nimic. O sa le lasam semenilor mostenire, si ce-am realizat? Nimic! Dar bineinteles asta nu-i un motiv sa ne sinucidem, din contra, daca tot pana la urma o sa murim  de ce sa nu vrem sa traim ceva mai mult ca si cum am fi nemuritori? Macar pentru descoperirile astea miraculoase care se fac si care-mi dau impresia ca absolut orice este posibil ... daca putem sa comunicam atat de usor prin internet, telefon, filme si fotografii, sa conducem si sa zburam cu viteze uluitoare, sa ne operam cu laser si sa vedem pe viu ce este inauntrul nostru... chiar si prin simplul fapt ca respiram si gandim suntem un miracol...de ce n-ar putea fi posibil orice si insasi nemurirea?

Poate trebuia sa ma nasc mai tarziu cand deja nemurirea si tineretea fara batranete ar fi fost descoperita, acolo era locul meu. Dar, cum speranta moare ultima, pot inca sa visez...

bucuria de a fi

Nu stiu cum se face, dar, desi am stat toata vara aici, ieri si azi mi s-a parut mai frumos ca oricand. Ieri am dat o fuga cu ratb-ul pana in Obor sa-mi iau cele necesare pentru dus (care apropo a fost super simplu de reparat) si era asa o caldura si o imbulzeala incat am facut tot posibilul sa-mi rezolv trebuirile in cel mai scurt timp si m-am felicitat ca nu am luat masina. Si, cand am intrat pe strada mea, ca prin minune agitatia si zumzetul citadin s-au sfarsit, iar cand am deschis portita as fi zis ca nu-s in Bucuresti, nu-nu, ci undeva intr-un satuc mic si linistit cu alei adormite sub umbra copacilor in tihna amiezei. Si mi-am zis: "Uite ce viata frumoasa am!" si poate traiesc acum cele mai frumoase clipe din viata mea iar eu nu stiu asta...

Chiar si asta seara cand am iesit in curte sa-mi spal masina (era si cazul cu atatia porumbei cocotati pe sus care cred ca masina mea e wc-ul lor privat) era asa o atmosfera paradisiaca, cu greierii cantareti ascunsi printre flori de toamna,  cu vecina de vis-a-vis schimband pareri cu prietena ei la masuta de afara, cu cei cativa trecatori rataciti pe strada mea ... Azi nu-mi pot dori mai mult!

Ilisim instalator

Maine cum necum trebuie sa devin instalator. Nu m-am confruntat niciodata pana acum cu situatia de a-mi repara singura dusul. Azi am luat masuri si mi-am cautat ustensile iar maine trebuie sa merg sa-mi cumpar ce-mi trebuie din Obor. Oare o sa ma descurc? Vom vedea. Daca nu, cu regret, o sa trebuiasca sa apelez la cineva. Doar stii cat imi displace sa trebuiasca sa cer ajutor altora!

Sunt soferita de Bucuresti ...soferita de soferita

Azi aproape ca am facut turul Bucurestiului cu buburuza. Dar noroc ca am avut un copilot de nadejde :) specialist mai ales in parcari cu spatele si laterale. Fara el nu m-as fi bagat sa fac atata drum si nici n-as fi reusit sa urc pe bordura sau sa bag masina in curte cu spatele si aproape lipita de perete.

Eh, da,  a venit si timpul sa o iau si pe ea la serviciu, s-au dus vremurile de trandavit in parcarea din Buzau. 

la batranete sunt copil ascultator

Ti-am mai povestit eu o data cum nu-mi placea mie sa citesc in clasele 2-4 si cum se ruga mama de mine sa pun si eu mana pe o carte si-mi dadea mereu exemplu Micul Print, Print si Cersetor, Comoara din Insula si nu in ultimult rand Copiii Capitanului Grant. Daca pe primele 2 le-am citit pana la urma si chiar mi-au placut de Copiii Capitanului Grant n-am vrut sa ma ating cu nici un chip numai si numai pentru ca-mi erau antipatice cartile alea din seria Jules Verne pe care le avea tata in biblioteca. Dar se pare ca acum la batranete  mi-a venit si mie cheful sa citesc carti pentru copii. Pana acum m-am scufundat in ocean cu submarinul capitanului Nemo, am trait vreo 3 ani pe insula misterioasa, am cautat diamante in Africa de Sud si aventura continua... 

Ochii tai mereu spun ce stiu si eu, din mii de vise doar tu esti visul meu

Miercurea trecuta, pe la 7 :30 ma duceam la a 2-a ora de condus si nu mai aveam decat o statie cand au bagat astia la radio "Te-am vazut, mi-ai placut" si trecand atata timp de cand n-am mai ascultat-o mi se parea ireal de frumoasa. Aproape ca m-am inciudat cand autobuzul a ajuns la capat si melodia nu s-a terminat. Toata ziua de miercuri numai " te-am vazut, mi-ai placut" a sunat in capul meu iar seara cand am ajuns acasa am facut o tura de Madalina Manole pe youtube cu statusuri pe mess si dans pe rockul iubirii. 

Toata lumea spunea ca n-ar fi avut motive sa se sinucida ca avea un copil pe care si-l dorise sau ca era plina de viata si se arata atat de fericita in ultima vreme...Dar eu  nu vad asa, aproape ca o inteleg ... din secventele mai recente se vade clar ca toata fericirea ei era falsa, ochii ei nu aveau o stralucire reala... o inteleg pentru ca e dramatic sa incerci dar sa nu poti sa mai iubesti cu adevarat, sa-ti fi pierdut definitiv iubirea ... fara speranta... Iubirea celorlalti nu e suficienta daca tu nu poti sa-i iubesti la randul tau. Si daca nu iubesti ce rost are sa mai traiesti? Pentru cine? Pentru ce? Mai bine sa ti-o regasesti dincolo de mormant, acolo unde s-a dus si el.

femei...ce sa le ceri?

Sunt cam tacuta zilele astea. M-am abtinut sa-ti povestesc aventura mea cu cardul european si dragele noastre institutii publice. Nu, chiar n-ar fi avut rost sa ma enervez pentru a "n"-a oara pentru niste functionare incompetente pe care eu le platesc din banii mei munciti iar ele isi bat joc. Ma intreb daca nu cumva barbatii ar trebui sa se ocupe si de muncile astea la ghiseu pentru ca femeile astea sunt sub orice critica. Pana si la cratita le intrec barbatii si ele se fac instructoare la scoala de soferi pentru ca iar sa-si bata joc de banii mei pentru ore suplimentare. Bineinteles la card am renuntat iar pe instructoare am inlocuit-o cu un instructor super de treaba si competent.

Daca as fu fost barbat probabil as fi fost unul misogin :) pe buna dreptate.