somnoroase pasarele pe la cuiburi se aduna

Pentru mine somnul ramane unul dintre cele mai placute si fascinante lucruri de pe lume.
Placut pentru ca dintr-o data toata agitatia zilei dispare iar inainte sa adorm incep sa ma gandesc la tot felul de lucruri dragute (number one fiind campul ala cu flori pe care tot alerg). Apoi apar visele, a doua mea viata sau viata de noapte a subconstientului care nu scapa nici o ocazie sa-si faca de cap. Iar dimineata ce bine mai e sa furi jumate de ora de dormit dupa ce-ti suna ceasul si in sfarsit sa te intinzi cat e patul de lung....
Fascinant pentru ca oricat mi s-ar explica nu pot sa inteleg cum de puteam face, cu atata usurinta, pauza asta de inconstienta si nemiscare, rapindu-ne opt ore din viata si pierzand controlul asupra ei. Mi se pare atat de ciudata normalitatea asta de a trai si a respira in timp ce creierul fabrica vise sau se pierde in uitare. Si totusi imi place iar in minivacanta asta am profitat din plin m-am culcat pana in 12 noaptea si m-am sculat mereu cam pe la 11 dimineata. Ce viata!

(:|

The flower is dead

Azi mi-a murit floarea. A fost cea mai longeviva din birou, a trait fix 3 luni. Am primit-o de la sindicat parca, de 8 martie si nici macar nu era floare in ghiveci. O adevarata ciudatenie ca a trait asa de mult cu ingrijiri minime. Unii spun ca ar fi dupa sufletul omului :D...sau al florii?

reincarnarea sufletelor

Acum cateva zile mi-am terminat cartea de citit si "obligat fortat" am zis sa iau o mica pauza. Si stii, e chiar nasol sa stai degeaba in asteptarea autobuzului sau a statiei urmatoare si sa-ti alunece ochii nerabdatori  de la chelia unui pensionar la geanta unei domnisoare. E si normal ca, in momente din astea, sa incepi sa te gandesti, asemeni mie, la nemurirea sufletelor si la reincarnare. Si daca totusi dincolo de ce ne putem imagina, incorsetati in idei preconcepute dar asa zis realiste, ar exista totusi un suflet nemuritor? Un suflet fara memorie care sa treaca la infinit dintr-o fiinta in alta, sa fie mereu acelasi si totusi diferit, adaptat la o noua lume. Iti dai seama cum ar fi ca sufletul meu sa fie transferat aleatoriu exact in corpul unui viitor luptator de sumo, al unui hamal indian sau al unei viitoare stele de cinema?..sau, de ce nu, in cel al viitorului comandant al flotei interstelara sau al geniului care va reusi sa deformeze spatiul ca sa putem calatori in timp? Ups, si cum ar fi asta? Te pomenesti ca sufletul o sa cunoasca niste tulburari de identitate calatorind in timp si intalnindu-se cu sufletul dintr-o reincarnare precedenta. Mdeci, calatoria asta in timp a sufletului nu merge. Dar ce-ar fi ca sufletul sa se reincarneze in fiinte de pe alte planete, adica in extraterestii? Sau poate intr-o lume paralela? Dar nu ma gandesc la una gen rai, iad ci una pur si simplu altfel, in care sa existe  parametri complet diferiti de cei din universul nostru. Sa zicem un alt spatiu creativ al lui D-zeu, daca iti place mai mult asa, pe care noi nu avem nici macar capacitatea de a ni-l imagina.

Daca n-as fi asa comoda si lipsita de curiozitate poate as rasfoi vreo carte sau cateva pagini de net despre reincarnare. Dar la ce bun? Eu doar sunt Toma Necredinciosul, pana nu vad nu cred.

in ceata

E frumos Bucurestiul in ceata dar ceata durerilor mele de cap care tin la nesfarsit nu-mi place. Migrenele mi se pareau scuze si pacaleli si s-au gandit sa-mi arate ele mie ce inseamna sa te doara capul de dimineata pana seara timp de o saptamana si fara sa-ti dai seama de ce.

Am zis ca intr-o zi o sa fac o lista cu toate problemele mele de "sanatate" in afara de cea mintala caci se stie ca eu sunt putin anormala: luxatie congenitala de sold, betatalasemie, glicemie sub normal, afectiune hepatica obscura, minilitiaza renala, un mic chist pe rinichiul drept, ovare polichistice, acnee, alergie hapciu la de toate si acum migrene... Si cand te gandesti ca eu niciodata n-am prea facut excese, nu tigari, nu cafea, nu alcool, nici alte bauturi  din comert, nici kfc, nici mc, nici chipsuri...

Ce sa mai zic?! ...mititica de mine...

dincolo de noi

Sunt un punct. Poate nici macar atat. /.
S-a inserat si stau pe scaun aici in fata calculatorului ca in fiecare seara, in camera mea de la etajul 4. Camera mea este una din cele 4 ale apartamentului din blocul asta vechi, construit prin o mie noua sute treizeci si ceva in cartierul asta  marginas al Bucurestiului. Si Bucurestiul este si el tot un punct. Poate nici macar atat...una din multele capitale ale Europei, penultimul continent ca marime de pe Pamant. Iar Pamantul este doar una din cele cateva planete din sistemul nostru solar care graviteaza in jurul Soarelui. Iar soarele astea este si el un punct printre ceilalti peste o suta de milioane de sori din Calea Lactee. Iar Calea asta Lactee e si ea un punct printre nenumaratele puncte-galaxii din universul asta pe care nici o minte nu poate sa-l cuprinda.
Si ne intoarcem la mine, la noi, la cat de mici suntem si cat de importanti ne dam uneori.

spini de puf

E deja a treia iarna pe care o petrec in apartamentul asta ciudat, cu camere inalte si labartate, cu jucarii sinistre agatate prin colturi pictate parca cu mucegai.... Aici, unde totul miroase a caine-vulpe, aici, intr-o lumea inchisa in jaluzele roase si draperii portocalii, aici, unde fara papuci nu poti calca pe covoare nebatute de ani, aici unde nu poti deschide o carte fara sa-i simti mirosul intepator...aici stau eu...si ciudat ma simt bine.

In patul asta stramt asezat pe caramizi brute visez mai frumos decat acasa in paturi noi, bine legate, caci aici sunt libera, gandurile mele pot zbura fara oprelisti si le pot pune semafoare rosii numai cand vreau eu...Babuta in continu are ceva de vazut la televizor in camera ei mohorata iar eu aproape ca nu exist dincolo de camera mea.

Pur si simplu m-am obisnuit cu viata asta intr-o casa in care practic nu pot si nu trebuie sa schimb nimic, in compania unei straine, unde un caine strain ma priveste cu ochi blanzi si se gudura ca o pisica pe langa mine. In mod nomal ii simt apropiati dar ieri spaland vasele m-a surprins ca ma aflam acolo si ma purtam la fel de natural ca si acasa la mine.

despre luna plina care scade si iti arata ca ti-a luat

Pif alearga cu urechile in vant.

De ce plangi cu lacrimile mele, albina de miere?

Veioza rosie cu capul spart inca nu s-a aprins, asteapta...

Cand ochii tai fierb in tacere, verde de fiere

impovarat de ganduri sangerii uiti de noapte si de stele.

Calatorii visurilor mele au facut popas in Eden.

E plin de crizanteme si de frunze aurii in parcuri nipone, pe alei de ceara, in hambare de orez.

Paladinii ataca cerul de purpura al inserarii cu spadele topite de avant.

Si-acum e pustiu!
Desertul imens,acoperit de ghiata inimii, asteapta si el... primele raze de soare.

casa de nebuni

Nu, n-am putut sa rezist nici macar un minut fara sa-mi iau noua revista de colectie DeAgostini cu cele 100 de personalitati. Deja devine fanatism la mine sa-mi iau reviste pe care abia daca am timp sa le citesc. Bibliorafturile de la Atlas la cat s-au inmultit nu mai am unde sa le pun si le-am asezat direct pe covor, teancul de reviste Descopera si National Geografic le-am expediat acasa si nu m-as mira sa le gasesc prin boxa roase de soareci, Art Gallery le-am asezat sub masuta iar pe asta inca 100 de reviste chiar nu stiu unde am sa le mai pun si mai auzisem ca mai apare si o revista Zoom nu stiu cum cu dvd Discovery.

Parca ma vad in curand dormind in varful un maldar de reviste atingand tavanul cu picioarele.

Nebunie curata! Da-mi revista! Unde-i revista? Cat e revista! Vreau revista!

sfarsitul lumii

Intr-una din seri am visat ca venea sfarsitul lumii. Toti cei din jur era agitati si speriati si se intrebau ce-o sa se intample acum cu ei. Numai mie nu-mi venea sa cred ce se zvonea si le tot ziceam sa stea linistiti ca e imposibil. Dar la un moment dat daca am vazut eu ca era treaba serioasa am zis hai sa incerc si eu sa gasesc calea spre rai si am intrat pe o poarta intr-o gradina... Spre marea mea uimire am gasit jos in iarba iconita pe care o tineam in mana cand eram copila.Dar nu mai era stearsa si uzata ci nou-nouta ...si atunci mi-am zis ca ala trebuia sa fie un semn.

Cand am iesit din gradina am ajuns intr-o cladire cu holuri lungi, cu multe usi inalte, dincolo de care intrai in niste camere mari ca niste sali de clasa iar in dreptul fiecarei usi era un portar la o masa si avea grija sa intri pe usa care trebuie. Pe mine insa portarul nu m-a intrebat nimic cand am deschis una din usi si am intrat, lasand-o intredeschisa. Acolo, in camera aia, erau colegi de-ai mei mai vechi si mai noi si o prietena mai religioasa care ascultau tacuti o slujba si mi-am zis ca poate ala era raiul. Insa una din colege mi-a soptit ca nu, e doar sujba de trecere dincolo celor care s-au resemnat ca nu vor ajunge in rai. Cand am auzit am zis ca eu nu m-am resemnat si inca mai sper si fara sa stau pe ganduri am iesit inchizand usa dupa mine.

Apoi unul din portari (oameni de rand dar foarte corecti) mi-a zis sa-mi incerc norocul si sa dau un test cu ingerii care daca vor considera oportun ma vor lasa sa trec de prima din cele 10 usi spre rai. Tot ce-mi mai amintesc e ca am vorbit despre mine ca la un interviu normal iar ingerii au disparut si m-am vazut trecuta de prima poarta si chiar atunci m-am trezit.

Parea atat de reala increderea mea ca totul era doar un zvon iar mai apoi nesiguranta ca ce se intampla era adevarat...iar cand m-am trezit mi-a parut bine ca a fost doar un vis.

Mi-am adus aminte de vis cautand prin dulap si dand peste iconita mea careia i se mai vede doar capul Maicii Domnului si fata lui Iisus dupa cei 15 ani care s-au scurs de cand am primit-o de la tata. O credeam pierduta dar ea era acolo intr-o cutiuta...

Mare ti-e gradina!

Auzisem ca unii oameni iti tin banii la ciorap, vazusem pe la tara batrane la 90 de ani tinandu-si innoadati marunteii in batiste dar nu-mi imaginam ca in Bucurestiul anului 2007 cineva isi poate tine banii in pantof.

Si totusi, cu o ora in urma ma aflam in tramvai la Foisorul de Foc si asteptam pasiva sa se faca verde la semafor...Si ce sa vezi? Chiar in dreptul ferestrei mele un nene la vreo 40 de ani, intr-un picior, lasand sa se vada un ciorap bleumarin tocit, se chinuia sa scoata ceva din pantof. Pe moment m-am gandit "saracul om, i-o fi intrat ceva acolo si nu mai poate sa mearga". Dar nu, dupa ce s-a holbat bine, a scos din pantof o bancnota mototolita de de 50RON, apoi a pus-o la loc si a scos alta de 100 RON...Dupa care, uitandu-se in jur multumit ca un Mr. Bean, s-a incaltat si s-a indreptat spre magazinul alimentar din spate...:D. Iti dai seama onoarea deosebita facuta vanzatoarei de a primi o bancnota parfumata din pantoful magic!

Toate ca toate, dar ma intreb de ce o fi ales omul asta sa-si tina banii in pantofi si nu in buzunarul pantalonilor sau al gecii de pe el?! Poate se simte in permanenta urmarit de hoti sau gangsteri, poate n-are buzunare la haine desi ma indoiesc, poate a furat banii si s-a gandit ca in pantof stau ascunsi cel mai bine si in acelasi timp are acces mai facil la ei decat daca i-ar tine in chiloti. :)).

cată lin

De la povestea cu cata_lene care nu insemna Catalina ci "câta lene" am inceput sa ma intreb cine a mai inventat si numele asta Cătălin. Dupa o plimbare superficiala printre neuroni mi-am dat seama ca nu poate fi decat un cuvant romanesc. Nu-mi aduc aminte de vreun strain pe care sa-l cheme asa...mmm, ba da, pe o maicuta dintr-o telenovela argentiniana o chema chiar - sor Catalina-Dezamagire, dar in fine, o sa ignor betele din roate si o sa insist ca e nume romanesc si conform teoriei proprii vine de la "cată lin" adica "priveste cu blandete". Da, ca pe vremuri imi imaginez ca se puneau tot nume din asta bizare copiilor asa cum mai fac inca latinoamericanii cu Dolores (dureri), Esperanza (speranta), Piedad (mila) sau indienii de alta data cu "pana neagra" , "nor alb" sau mai stiu eu ce. Deci totul e posibil.

Dar totusi ca sa nu traiesc chiar asa in ignoranta si sa fac presupuneri anapoda incerc sa caut si pe net...aspetta un momento...

:( buuuuu! CATALINA / ECATERINA / CATALIN - de la "aikaterine", nume grec ce inseamna "pur". Dar nu toti expertii sunt de acord. Unii spun ca numele este derivat din cuvantul grec "katharos". Altii, ca se trage din numele lui Hecate, zeita greaca a magiei. O alta sursa posibila este "katerina", un cuvant grec pentru "tortura".

Dar pana la urma ce stiu ei, tot presupuneri fac, asa ca la fel de bine merge si varianta mea :D.

Nimicul care exista

Ok, nimicul e ceva ce nu exista si nu poate fi definit dar cred ca nu poate fi sinonim al vidului sau golului. Sigur, pot sa spun ca sticla e goala, ca nu are nimic in ea si totusi in ea poate fi aer, pot fi particule microscopice iar din moment ce intre peretii sticlei exista o anumita distanta, un anumit spatiu, nu putem vorbi despre inexistenta a ceva ce exista. Nimicul este doar un cuvant care vrea sa defineasca ceva ce nu poate fi definit, pentru ca nu exista.
Problema se pune ce se intampla daca ceva exista la un moment dat intr-o anumita forma si apoi se trasforma, se descompune sau se distruge? Putem spune ca ceva ce exista devine nimic intrucat nu-si mai pastreaza caracteristicile initiale? De exemplu omul prin moarte si incinerare se trasforma in cenusa, praf, aer dar el nu mai exista ca atare.
La fel se intampla si cu lucrurile pe care oamenii le creaza...ele nu exista initial (sunt nimic), exista insa elemente care permit creatia, prin combinatii intamplatoare sau prin geniul unui creator (omul de exemplu) Multe lucruri poate nu exista inca, adica sunt nimic, doar pentru ca nu s-au descoperit/inventat inca. Cu alte cuvinte atat timp cat noi oamenii nu cunoastem ceva avem impresia ca nu exista desi poate exista (deci nimicul nostru poate fi ceva totusi). Din punctul de vedere al unei persoane care a murit si care nu mai exista pentru ca inima si crierul nu-i mai functioneaza lumea in care noi traim de fapt nu mai exista desi pentru toti ceilalti oameni vii ea exista. Si evident din punctul de vedere al unei plante care exista lumea nu exista intrucat nu-si da seama de existenta ei.
Ce geniala sunt, ce descoperiri mai fac! Mda, ma invart in jurul cozii :I.

Dragul meu stii ce mi se pare mie ciudat? Conterul asta al nostru ne arata mereu blogurile de pe care pagina noastra a fost accesata si ip-urile userilor insa uneori suntem accesati si de pagini care nu ne au in link ceea ce mi se pare cu adevarat curios. Cum poate cineva sa intre la noi de pe o pagina care nu are nici o portita catre noi?!Sa fie conterul asta asa de "intelijnet" incat sa identifice blogul cu ip-ul userului care ne face vizita?!

zona crepusculara

Dupa ce ieri ma chinuisem sa-mi readuc la normal calculatorul in urma intamplarii nefericite azi ma trezesc ca totul este ca acum 2 zile numai ca de pe desktop imi lipsesc cateva fisiere. Unul era destul de important dar se pare ca a disparut, e de negasit. Ciudat este si ca outlookul nu mai are mesajele de ieri, yahoo si msn nu mai au statusurile de ieri, favoritele de ieri nu mai sunt...ca si cum ziua de ieri nu ar fi existat ci ar fi fost doar o inchipuire de-a mea. Si totusi fisierul meu important lipseste....Nu mai inteleg nimic!

Agonie si extaz

Ar trebui sa fiu foarte suparata azi dar uite ca nu sunt :P. De dimineata am trecut printr-o multime de stari, de la agonie la extaz si viceversa. Inainte sa plec de acasa am descoperit ca nu mai aveam banii de intretinere pe care ii schimbasem ieri sa-i pot da babutei. Asadar milionul meu a ajuns in mainile unui borfas in tramvai sau poate chiar pe strada. Si trebuie sa recunosc ca s-a descurcat excelent din moment ce eu n-am simtit nimic. Nu-mi aduc aminte sa se fi impins nimeni in mine, nici de aglomeratie in statie, nici persoane suspecte in tramvai doar acasa am vazut buzunarasul de chei pe jumatete deschis... dar am zis ca nu-i nimic, poate nu l-am tas eu bine... nici prin cap nu mi-a trecut ca am uitat sa scot banii de acolo si sa-i bag in portofel...Mda, s-au dus! Va trebui sa renunt la rochita pentru nunta si sa-mi platesc intretinerea...si cat ma chinuisem sa pun si eu un ban deoparte. Asta este, puteau sa mi se intample si lucruri mai rele...De exemplu azi cand am dechis computerul de la servici surpriza: totul era ca nou, am crezut ca fac atac de cord. Pozele mele,POZELE MELE, muzica mea :(( ...cineva a intrat si mi-a reinstalat winul fara sa-mi spuna?!... Am fugit repede in D, poate mi-a salvat tot acolo. Nu, nimic...nu se poate!!!!!...Si totusi Winampul este, sunt si messurile ascunse pe aici, si Bs-ul....dar pozele mele pe care le pregatiseam cu grija sa le scriu pe cd?! FLORINNNNNNNNNNNNNNNNNN!

:D Adminul imi spune ca el n-a facut nimic si nimeni nu putea sa faca nimic fara acordul lui, si atunci cum se explica? ! ...Ufff... uite pozele, uite si muzica, erau ascunse...fericire, multumiri....Acum hai sa ne vedem de treaba, sa intram pe blog ...dar de unde sa intram si explorerul e clean, nici urma de favorite...O nu favoritele mele:(( , linkurile mele mult iubite cum sa le mai gasesc acum?! Cauta Simona, cauta, CAUTA....hiiiiii...ia uitale aici mititelele....Uffff fericire....Lili lala!...

Ce bine...intru pe messuri, si aici totul apare ca recent instalat :P si cand dau sa-mi vad mesajele ia outlookul de unde nu-i...Outlookul, outlookul, unde-i outlookul?~~~ A uite-l, hihi haha dar outlookul e gol... Nuuuuuu, mesajele mele, moduli, kiturile.....ce ma fac?! FLORIN NNNNNN!

Uffffiiii, rezolvat si asta.... ce tragedie mai era daca chiar imi disparea tot, banii se mai fabrica dar pozele mele cu amintiri frumoase tare mi-ar fi lipsit.

O alta zi de stat degeaba. Numar zilele pana la vacanta...din ora in ora imi fac calculul: mai e si azi, maine, poimaine... clipele par mai lungi astazi... in birou sunt singura si fara ocupatie... nu se mai intampla nimic, absolut nimic, nici macar sa zic ca ma apar de muste nu pot. Vara asta chiar ciudata, nici nu stiu sa ma fi ciupit vreun tantara iar de bazait doar doua muste au indraznit pana acum.
Buuu...nici idei nu mai am, unele chestii ma feresc sa ti le zic si nu stiu de ce, in fond nu-mi pasa sa se stie ceea ce gandesc despre diversi oameni si situatiile in care sunt pusa. Uneori nici eu nu stiu ce vreau si ce cred de fapt, exista prea multe contradictii in gandurile mele si nu pot spune despre nimic ca e alb sau negru si nici gri nici colorat nu este, nici macar incolor. Are o culoare necunoscuta pe care nu o pot percepe dar stiu ca exista.

Mda, sunt plictisita...

cosmaruri

Eu mereu visam frumos si ma mandream ca nu am cosmaruri dar de cand a murit tata, acum 3 ani, au inceput sa visez din ce in ce mai urat. Bine nu intr-atat cat sa ma sperii si sa ma trezesc tipand sau plangand dar totusi...L-am visat pe tata in toate ipostazele posibile: la fel de viu si puternic alaturi de noi, bolnav si pe moarte, ingropat de viu sau inviat, si pe mamaia, care a murit 3 luni mai tarziu, la fel am visat-o tanara si in putere, in scaun cu rotile sau moarta ...si pe mine care imi faceam bagajele sa trec dincolo. Aseara am avut un alt cosmar, am visat sicrie, multe sicrie pe care gazda mea le tot aducea in camera mea si le incerca sa vada daca sunt incapatoare si la rugamintile mele le ducea apoi in camera de dincolo care de fapt semana cu o camera de la tara de la unchii mei din Sihlea . Apoi visul a continuat cu un telefon al mamei mele care imi zicea ca a murit tataia din Sihlea si trebuie sa mergem la inmormantare....Poate ar trebui sa-i mai fac si eu o vizita dupa aproape un an de cand nu l-am mai vazut. Tata, spunea mereu ca ar trebui sa mergem la batarani cat mai des ca in orice moment se pot stinge...si uite ca el a murit inaintea lor de cancer asa cum mi-e teama ca o sa se intample si cu mine. Dar nu vreau sa stiu, deasta refuz cu inversunare sa ma duc la doctor de doi ani in coace. Daca o fi sa fie nu vreau sa stiu dinainte ca lucrul asta se va intampla.

telefoane anonime

Grrrrr....m-am enervat azi dimineata ca in loc sa ma trezesc frumos la 8, cum sunt obisnuita, m-a trezit telefonul la 7:30 si tocmai cand visam ceva interesant. Am vrut sa ignor sunetul enervant care-mi invadase urechile (cine putea sa ma sune asa devreme?) dar apoi mi-am zis ca cine stie ce urgenta este si aveam sa regret mai apoi ca n-am raspuns. Dar nici n-am apucat sa zic bine un alo somnoros ca interlocutorul meu deja inchisese. In fine, poate realizase ca gresise numarul si nu-mi ramanea decat sa incerc sa mai adorm vreo juma` de ora.Aveam planuri mari se pare caci numai dupa 5 minute telefonul suna iar si raspund. De data asta o voce neutra, nici de fata nici de baiat, banguieste ceva aproape indescifrabil ori "am gresit" ori "ai grija" si inchide. Misto, acum sa vezi ca ma urmareste vreun obsedat (sexual, cel mai probabil :D)...dar de unde si pana unde sa aibe numarul meu de mobil? Cui i-am dat eu in ultima vreme numarul, ca toti cei care-mi stiu telefonul par oameni de bine si n-ar face glume din astea? A treia oara cand suna il iau tare: "ce vrei, mai ai de gand sa suni mult?" -Da, spune o voce de copil "spune-mi cine esti si ce vrei" - Inchide si nu mai suna. Numarul de la care am fost apelata este 021/3206737 . Concluziile mele ar fi ca imediat ce parintii au plecat la servici un copil care n-are ce face in vacanta s-a gandit sa consume impulsuri pe mobile si a nascocit un numar care din intamplare este chiar al meu. Daca mai suna stiu ce fac, nu mai raspund deloc :P - tactica cea mai buna pentru a scapa de el, care la mine nu functioneaza daca e aplicata de altii - .