Oare cum o fi sa simti ca ai prieteni? Ca mie si atunci cand am, mi se pare ca n-am. Ori nu stiu sa fac diferenta, ori sunt prea exigenta si am o idee gresita despre cum ar trebui sa fie un prieten.

Ieri am fost acasa la o "prietena" pe care n-o mai vazusem de vreo 7 luni. Am cunoscut-o anul trecut cand faceam scoala de soferi. Mi s-a parut o scumpa la inceput, o fire deschisa, un copil de 17-18 ani care voia sa invete sa conduca. Treptat am aflat mai multe despre ea si am ramas aproape socata cand mi-a spus ca era cu 2 ani mai mare ca mine, ca era divortata si recasatorita in Japonia, si avea casa ei in Buzau. :) Sigur asta nu schimba cu nimic faptul ca-mi era si imi este draga asa cum e, cu firea ei generoasa, comunicativa si mereu vesela...dar si limbajul destul de piperat. Exact opusul meu...

Am gasit-o neschimbata si ea pe mine la fel de tacuta si cuminte. Ca si cum toate lunile astea n-ar fi trecut, ne regaseam pe aceleasi strazi asfaltate ce emanau cladura prin toti "porii".

Acasa la ea mai era o prietena pe care tot anul trecut mi-o prezentase si mancasem la Ioana o inghetata impreuna. De gasca si ea dar cu un limbaj mult prea picant pe care firea mea rezervata il tolereaza cu greu. Multora le vine greu sa vorbeasca in felul asta in prezenta mea si daca nu se opresc cel putin isi cer scuze glumind si argumentand ca si ele erau la fel mai de mult doar ca anturajul le-a mai schimbat. Ma compatimesc oarecum " daca ai fi stat mai mult cu noi sau daca ai fi avut si tu pe cineva ai fi vorbit si tu la fel".

Am mancat shaorma de la Toledo si am ascultat povestile lor despre baieti, petrecerea de azi noapte, amintiri din Japonia si nu pot sa spun ca mi-a parut rau sa fi vazut viata si prin alti ochi decat ai mei...Si totusi n-as vrea sa duc o asemenea viata, prefer cuibul meu linistit, prefer singuratatea in care sa pot visa cum am facut-o mereu.

M-am simtit stinghera cand un prieten de-al lor care le insotise si la petrecere a venit la ele. Manelistul tipic care nu stie sa vorbeasca altceva decat de petreceri si femei...asta e prima impresie...Deja cuvintele piperate au disparut si s-a inceput o conversatie normala pe care multi o numesc barfa despre persoane pe care nu le cunosteam dar ei le stiau prea bine. M-am ridicat sa plec si au sarit pe mine ca sa nu plec (nu stiu sa fi mai dorit cineva sa mai stau si sa-l plictisesc cu tacerea mea). Manelistul, la fel de generos ca si ele, desi nu ma cunostea decat de 20 de minute, s-a oferit sa ma duca acasa cu masina. Desigur in masina si-a dat manelele la maxim si m-a intrebat stii melodia asta, iti place? Ca si cum eu as avea fata de manelista :))Se baza desigur pe faptul ca cine se aseamana se aduna si mai ales ca fetele ma prezentasera cu prietena noastra....prietena...hm...prietena...Cand am coborat in fata blocului la mine mi-a spus la revedere certa...probabilitate infim de mica... :) Ca sa vezi cum isi face omul prieteni generosi fara sa-i recunoasca.

Ric Nagualero

link

Paradis

In iarna, cand am trimis colegilor mei din Italia pozele cu marea inghetata au concluzionat cu totii ca Romania trebuie sa fie o tara frumoasa care merita vizitata. Si totusi daca Dinu Lazar nu si-ar fi folosit bagheta magica niciunul din colturile astea de paradis nu ar fi aratat asa .

Ana Ignatieva

more fairies

Miercuri va fi o zi grea. Va trebui sa ma imbrac frumos si sa ma pregatesc pentru a fi centrul atentiei, si nu pentru ca as avea ceva de zis (ar fi fost de mirare) sau ceva interesant de prezentat, ci doar pentru ca va trebui sa-mi servesc colegii cu prajituri. Pentru prima data in cei 24 de ani pe care o sa-i implinesc voi fi centrul atentiei ... Cat am zis ? 24? Hm, ciudat, cred ca ceva nu e bine... Asta ar insemna ca pana acum am avut 23? Si totusi numarul asta nu-l recunosc desi de multe ori l-am avut pe buze in acest an. Nu-mi aduc aminte cand sa fi implinit 23 de ani...si nici 22....si parca niciodata n-am avut 20... Cred ca am fost indusa in eroare, numai 18 ani imi amintesc sa fi implinit anul trecut cand am primit o rochita de vara si un lantisor de la mama. E clar...cineva face misto...ori mi-a furat anii ori pur si simplu m-a pacalit ca as fi mai mare decat sunt si eu am luat-o de buna.

In fine, indiferent de varsta, e ziua mea si n-am cum sa scap de pupacit, de la multi ani si nici de invitatul colegilor la prajituri care mi se pare partea cea mai grea din toata povestea asta. N-am ce sa fac , a venit si "examenul "asta dar o sa treaca repede....din fericire :D. Trebuie sa-mi fac curaj ...si oricum se putea si mai rau...Ce-ar fi fost sa am un tort in fata cu lumanarele aprinse in care sa suflu si toata lumea din jur sa-mi cante la multi ani ...Cu siguranta as incepe sa plang si as fugi ingrozita la baie cum faceam si atunci cand i se canta la multi ani fratelui meu. De fapt atunci ma inchideam in camera si plangeam pana se gandea mama sa vina sa ma consoleze...Mi se pareau toti niste monstri cu ochii atintiti asupra mea, cantand o oda a mortii:D (fascinant, ce sa zic!).

Sunt terorizata de idee de a fi centrul atentiei si desi indiferenta e grea o prefer de mii de ori.

Arantza Sestayo

Arantza website

Pana acum doua saptamani nici un chip de chinezoaica nu mi s-a intiparit in minte . Toate mi se pareau la fel cu ochisorii lor mici care par sa zambeasca mereu. Dar uite ca in sfarsit am intalnit doua chinezoaice deosebite pe care n-am putut sa le uit. Una mititica si frumusica foc...parea un inger si stalcea asa frumos romana de-mi venea sa mor de drag. M-a convins pe loc cu zambetul ei bland si vesel sa-mi iau o pereche de adidasi. Cealalta era inalta, subtirica, cu parul blond-roscat si foarte eleganta pentru o vanzatoare de pantofi.Modul cum vorbea, gesturile, privirea raspandeau in jur liniste si calm...un colt de liniste intr-o mare agitata.

Inchid ochii si zambesc asa cum imi zambeste Li cand ma vede si cand ma saluta inclinand usor capul. Li vinde prosoape de multi ani in Europa, si-a adus aici toata familia...E prezenta mereu la datorie cu prosoapele atarnate pe sus si ingramadite pe taraba, in fiecare zi de dimineata pana dupamiaza, pe soare, ploaie si vant. Ce viata sa fie asta, departe de tara ta, de prieteni, nestiind daca te vei mai intoarce vreodata, incercand sa supravietuiesti si sa te obisnuiesti cu o cultura mult diferita de a ta?!

KITAUSAGI

Parca ii cunosc pe astia mici de undeva

O multime de canute, castronele si farfuriute taranesti se ingramadeau sambata in Obor. Ma uitam incantata la ele si ma vedeam la tara, in curte, la masa, cu castronelul in fata, sorbind cu pofta laptele de capra abia muls si nefiert in care aruncam bucatele de covrigi calzi luati de la brutar, de pe ulita vecina. Pareau niste corabii naufragiate intr-o mare de lapte pe care le salvam si le duceam la adapost cu lingurita. Aproape ca am uitat gustul si tare as vrea sa se intoarca timpul inapoi sa mai pot trai o data clipele alea...Sa fiu iar copil, sa fiu cu adevarat, si sa nu-mi pese de nimic, doar de jocul meu cu papusile si nimeni sa nu-mi pretinda sa fiu matura, sa-mi asum responsabilitati sau sa rezolv probleme.

Ana Bagayan

link

Yoko Tanaka

link

Ca orice copil imi placeau mult jucariile si eram innebunita dupa reclamele de pe italieni, mai mult decat dupa desene. Mi-as fi dorit si eu o Tanya Dancing, o Barbie cu ponei si trasura, sau casa cu piscina si desigur un partener pentru Barbie,... un Cicciobello "la pipi davvero fara", o Sbrodolina, si cate nu mai erau. Imi spuneam mereu ca atunci cand voi fi pe banii mei o sa-mi umplu casa de papusi si o sa ma joc cu ele pana la adanci batraneti.

Am avut doar doua papusi in copilarie si le-am iubit mult... pe una mi-a adus-o mosu in clasa intai. Avea un chip bland, parul foarte lung prins in coada, o rochita de lana si cizmulite albe in picioare. O luam cu mine peste tot si aveam grija sa nu-i pierd cizmulitele. In schimb dupa numai un an i-am pierdut o mana la Tg-Mures si am plans o gramada dupa ea. Chiar si asa fara mana imi era draga si mi se parea mai frumoasa decat papusile verisoarelor mele. Spre deosebire de ale lor a mea isi putea indoi picioarele:).

Cealalta papusa tot de la mosu` am primit-o in clasa cincea si desi nu era mai frumoasa ca vechea mea papusa am inceput sa o indragesc la fel de mult. Am tinut-o sus in biblioteca pana anul trecut...Ii facusem o rochie de printesa si ii prinsesem in par flori de nunta...Da, ii schimbasem si ochii din caprui in albastrii ...oja mea albastra tinea loc de lentile de contact.

Cand ma jucam cu ele de cele mai multe ori le dadeam numele Corina. Aveam eu o slabiciune pentru numele asta urat (mi se parea sublim atunci) si imi imaginam ca aveau 20 de ani, erau studente la drept si terminau mereu anul cu nota 10...Asa cum ma visam eu...

Ce s-a intamplat cu ele? Prima ramasese fara ambele maini si o tunsesem scurt iar intr-o zi am uitat-o acasa la verisoarele mele. De atunci n-am mai luat-o de acolo...poate ca ajuns la gunoi in cele din urma. A doua zace cheala prin dulap...Pur si simplu parul i s-a stricat fara sa-l ating si cand am vrut s-o imbrac vara trecuta cu alta rochita mi-a ramas parul in mana. Ce sa-i fac asa cheala? nu pot sa o mai pun la expozitie...Si as fi vrut sa o am acolo pentru totdeauna.

Poate ca mi-ar trebui o alta papusa...Nu mi-o face nimeni cadou?:) Sigur acum am alte gusturi, Barbie nu ma mai incanta. As vrea o pausa mare, cu rochie din secolul XVIII -XIV, cu parul carliontat si paparioara pe cap...In Bucur Obor am vazut o frumusete doar la jumatate de milion...E de mult acolo, ma asteapta si imi sopteste mereu sa o iau acasa ca s-a saturat de vitrina, de privirile copiilor care ofteaza dupa ea si de colegele de etaj. :) Poate ca va fi a mea la inceputul lunii viitoare.

Jean James

blog

Jaime Zollars

link

Andrea Offermann

link

Vreau sa scriu despre lucruri frumoase...Mi-am indeplinit un vis, care zacuse mult timp in cutiuta mea de vise...Mi-am luat palaria si gentuta viselor mele albastre. N-as fi crezut ca le voi gasi vreodata dar uita ca atunci cand ma asteptam mai putin si cautam altceva mi-au aparut in cale. Le-am vazut, mi-au placut, ce ramanea de facut? Sa mi le iau acasa .

Abia astept sa ies la plimbare cu palariuta mea cea noua si sa intoarca lumea capul dupa mine "din ce secol a mai aparut si asta" ca desigur o sa ma imbarc si cu fustita mea albastra si lunga pana in pamant...Buuu dar tot trebuie sa mai astept un pic ca n-am sandalute :(( si tare greu imi gasesc ceva comod, sa-mi placa, sa nu fie nici prea joase nici prea inalte.

Ce ciudat ca pot niste accesorii sa ma faca fericita. De fapt nu cred ca lucrurile in sine ma fac fericita ci visele, senzatia de zbor pe care mi-o creaza palarioara, cerceii care-mi zangane in urechi, sandalutele ...desi as prefera sa alerg desculta...Toate strazile din Bucuresti sa se transforme in pajisti cu iarba moale, masinile in nori albi si pufosi trasi de unicorni inaripati, cladirile in palate de cristal ...Si toata lumea sa se imbrace in culori deschise, sa uite de negru, maro, albastru inchis si sa-si uite si pantofii acasa. :)

Heisuke Kitazawa

link

In statie la Mosilor o multime de gugustiuci isi dadusera intalnire la micul dejun. Prezenta oamenilor nu-i deranja deloc, isi vedeau linistiti de treaba lor ciugulind si plimband-se elegant de colo-colo.

In Tineretului si-au facut casa cateva rate salbatice iar acum au iesit cu puiutii mici pe lac. Se pare ca ghemotoacelor nu le-a trebuit mult sa invete sa pluteasca pe apa si sa inoate cu piciorusele lor minuscule...

Pestisorii la fel...isi fac loc printre fratiorii mai mari si aproape se bat pe frimiturile de chipsuri ce cad in ploaie de sus, de pe pod.

A plouat cu soare si a aparut curcubeul in fantana:)

Buna vreme de dormit. Acum cateva zile aveam insomnii iar acum as dormi in continuu...si as visa ciudatenii. Azi noapte de exemplu l-am visat pe Adita (Adrian Ilie) si pe Dana...Am visat ca imediat ce Dana nascuse o rapisera unii pe Milana (fata lor) si ei sufereau foarte mult si eu nu stiam ce sa fac sa ii ajut. Ma dusesem la ei sa aflu ce s-a intamplat de fapt si Dana incepuse sa-mi arate jucarioarele ei si sa-mi spuna ca le e asa de greu si ca uneori nici nu mai spera ca or s-o gaseasca...Eram foarte revoltata si nu intelegeam cum poate fi cineva asa de rau sa ia un copil abia nascut de la pieptul mamei. :) Visul ca de obicei n-are lagatura cu realitate, Milana trebuie sa aiba vreo 5 ani acum.

link

statui ciudate

link