stuff

N-am timp si totusi ma plictisesc. La servici imi obosesc ochii pe monitor iar acasa pe televizor iar in pauzele de tramvai, autobuz si mers pe jos aproape ma minunez cum de pot sa stau inchisa atata timp sorbind lumina artificiala. Cred ca vreau concediu! Problema ar fi ce fac cu acest concediu? Lasand la o parte faptul ca n-am cu cine sa merg nici la munte nici la mare exista si numeroase alte impedimente dar sa schimbam subiectul.

Mi-au placut aseara Jocuri de la Saint-Tropez. Mi-au adus aminte de vremurile cand ma uitam pe TVE si se intreceau diverse scoli din Spania in jocuri de genul asta cu taurasi. Pe atunci am descoperit ca "zanahoria"- un cuvant care tare ma mai amuza se traducea morcov. :) Am vazut tot concursul, mai putin finalul (cum spuneam, n-am rabdare sa duc lucrurile pana la capat) si m-am bucurat, cum era si firesc, cand i-am vazut pe craioveni in frunte de fiecare data.

Butonand mai departe am redescoperit Super Quark pe Rai Uno. Cel mai tare mi-a placut povestea unor indivizi dintr-o specie de pasari care si-au etalat inteligenta in a prinde peste cu momeala. Filmuletul prezenta cateva rate care primeau mancare de la oameni - paine inmuita- in apropiera unei balti de peste. Pasarea aflata in apropiere a observat ca frimiturile care ajungeau intamplator in apa atrageau pestii la suprafata, acestia hranindu-se cu ele. Atunci ce s-a gandit ea? Sa ia in cioc o bucatia mica de paine si in loc sa o inghita sa o aseze pe suprafata apei, unde obisnuia sa se hraneasca ca si celelalte pasari din specie, si sa prinda peste. :)

Emisiunile ca emisiunile dar ce-mi mai place reclama de la PEUGEOT 207 - > vezi aici . Hi hi hi :))

Mauro Lazzari

link

Luca Bettosini

link

link

Tiffo per Scquadra Azzurra

N-am urmarit campionatul mondial de fotbal cum n-am urmarit nici campionatul intern si nici evolutia echipelo romanesti in cupele europene. Sigur, m-am bucurat cand am aflat ca in sfarsit Steaua si Rapid au putut scoate capul la lumina precum granzii europei si atunci m-am trezit si eu ca sunt suporter stelist dupa formula dupa razboi multi viteji se arata. Si la fel ma dau si acum suportera a Italiei daca tot o vad in finala :D. M-am si prefacut ca ma uit la semifinale, mi-am luat seminte si birra italiana, Nastro Azzurro, care imediat m-a ametit si in loc sa ma tina treaza m-a adormit si aseara si ieri seara putin dupa pauza. Si asa am ratat pizza Del Piero si pizza Grosso! Duminica poate nu voi adormi si voi apuca sa vad in direct cum Italia devine campioana mondiala. Iar daca nu devine "mare paguba" daca nu joaca Adrin Ilie ce conteaza?! :P.

Min Kim

Behind the trees, in the snow, I want to bury everything

find on ATM gallery

Seonna Hong

link

Siropel, am gasit niste citate care mi-au placut si vreau sa ti le spun si tie.

Uite ce zicea Anatole France :"Morala este suma prejudecatilor comunitatii"! Iar Beaumarchais spunea :"Omul se deosebeste de animal prin faptul ca mananca fara sa-i fie foame, bea fara sa-i fie sete si poate face dragoste in toata anotimpurile"

Isn`t cute?

Chris Miles

link

:)

de vazut link

Imi plac oamenii primitivi si astia care inca mai traiesc in triburi si isi pastreaza nealterate traditiile si credintele desi civilizatia ii ameninta din toate partile . Oamenii acestia, ca si animalele, traiesc intr-o deplina necunoastere a cauzelor si efectelor si atribuie sarcina si nasterea copiilor unui spirit numit "baloma" care patrunde in trupul fetelor cand acestea se afla la scaldat. Ei spun ca relatiile sexuale ale fetei cu un barbat ar putea favoriza patrunderea spiritului dar nu considera ca acestea ar fi adevarata cauza a conceperii copiilor. Drept urmare, pentru a se proteja de evenutale sarcini fetele renunta la a mai merge la scaldat dar nu si la relatiile sexuale. :P

Eu ca primitiva a civilizatiei mi-as dori sa existe un spirit al dragostei care sa dea nastere copiilor. Daca formula mistica a dragostei eterne intre doua persoane nu se declanseaza nici copilul sa nu se conceapa. Am evita astfel existenta copiilor abandonati , maltratati, cu familii destramate...Sa visam la o lume perfecta :).

see Laura`s blog

dor de mare

Mi-e dor de mare. Nici nu mai tin minte de cand n-am mai fost...sa fie vreo 5 ani...si chiar si atunci trecuse mult timp de cand cu greu ma mai scotea cineva din valuri. Desi nici 7 ani n-aveam imi aduc aminte si acum valurile imense care ma atrageau ca un magnet, vaporasele, fotografii plimbandu-se pe plaja cu maimutele si cainii dupa ei, dulceata de caise de la restaurant, sarlota de capsuni, faleza si "Apapulco", un cuvant care baga groaza in mine desi tata imi spunea ca e doar un hotel (care se numea de fapt Acapulco) si ca n-o sa-mi faca nimic.

Uneori cand merg pe bulevard iar vantul adie usor inchid ochii si-mi imaginez ca dincolo de blocuri si copaci se afla marea nesfarsita si cerul albastru ...Ma vad alergand desculta pe nisipul cald cu rochita alba fluturand in briza marii, aud parca glasul pescarusilor coborand si inaltandu-se lin fara a bate din aripi , simt nisipul umed sub picioare si valurile care imi mangaie usor gleznele, apoi genunchii si care in cele din urma ma imbratiseaza...Imi sunt narile invadate de o mireasma dulce si racoroasa, un amestec divin de nisip, soare, vant, apa, sare si albastru, albastru, albastru....

heldermagalhaes

link to MaxArtis

Maria Rendon

link

indiferenta

Azi dimineata m-am urcat in tramvaiul gresit si a trebuit sa ocolesc ca de intors n-aveam chef. Eram absorbita de agonia unei sticle de plastic goale ajunsa intamplator in mijlocul strazii. Incerca sa se retraga langa trotuar dar, cand se apropia un pic, vantul o rostogolea inapoi si o plimba in toate partile iar masinile o izbeau fara mila.

A respirat un pic usurata cand s-a vazut pe trecerea de pietoni dar chiar si acolo masinile au calcat-o de cateva ori iar oamenii preocupati de ale lor nici n-au bagat-o in seama desi striga disperata dupa ajutor. Cand am vazut apropiindu-se un copil in carucior impins de mama lui m-am gandit ca in sfarsit cineva o s-o bage in seama, mitica, si asa s-a si intamplat. Copilul s-a ridicat un pic si s-a impins in fata cu bratele deschise dar nici el n-a fost bagat in seama iar caruciorul si-a vazut de drumul lui desi si-ar fi dorit sa se opreasca.

In cele din urma sarmana sticla a ajuns la adapostul unei masini parcate langa trotuar iar eu surprinsa de aparitia unui tramvai in statie si convinsa ca era tramvaiul meu am urcat si m-am trezit pe o ruta gresita.

Rob Day

Draga siropel, sper sa nu te superi ca te bombardez numai cu fluturasi, iepurasi, floricele, copacei, pasarele si copilasi, dar asta este modul meu de a arata cat tin la tine. In curand, daca esti cuminte, s-ar putea sa-ti fac cunostinta si cu noua prietena - floarea-soarelui - Ma mai gandesc... iar pana atunci te las in compania colombelor-palome, adica a porumbeilor lui
Rob Day

Gianni Casanova

link

Fabio del Grande

link

Pe la inceputul clasei a XII-a nu stiam deloc ce aveam sa fac dupa terminarea liceului. Nu as fi vrut sa fac facultate, nu as fi vrut sa plec din orasul meu, m-as fi multumit cu un colegiu economic de 3 ani dupa care as fi dus o viata fericita si fara griji in casa parintilor mei la adapostul unui servici de mantuiala cu un salariu de vreo 3-4 milioane. Colegii mei erau cu totii entuziasmati si nu stiau ce facultati sa-si mai aleaga si unde sa-si incerce norocul sau stiinta. Eu ma simteam complet nepregatita desi la mate facusem cateva ore de pregatire pentru bac cu un profesor prea putin cunoscut in oras . La bac m-am ofticat putin cand un "retardat" a copiat tot dupa mine si a luat 8, 20 iar eu doar 7,30 dar mi s-a parut inutil sa fac contestatie pentru un punct acolo. Si uite ca tocmai media destul de mica (8,10) care nu mi-a permis sa intru la Colegiul din Buzau m-a facut sa-mi incerc norocul la ASE. Sigur si vecina mea Alina a avut meritul ei laudand in toate felurile Relatiile Internationale si ademenindu-ma cu orele de spaniola, italiana si geografie mondiala care se fac acolo...tot ce imi placea mie...La fara taxa nu m-a dus mintea sa intru desi la spaniola si geografie am facut aproape perfect ... la mate doar doua din cele 5 subiecte am reusit sa le rezolv.

Si asa am aterizat in Bucuresti, intr-un 226 aglomerat care ma ducea in fiecare zi din 13 septembrie pana in Romana. La inceput eram terorizata de aglomeratia din jur, de numeroasele autobuze cu numere diverse care se perindau prin statii si de ideea de a merge cu trenul. Eu care in viata mea nu urcasem intr-un autobuz sau intr-un tren de una singura ma simteam pierduta, mica si nestiutoare (si ca dovada a ingenuitatii mele dupa numai cateva lui mi-au si furat portofelul cu toate actele si banii). Garsoniera Valentinei nu arata prea grozav iar patul in care dormeam amandoua era cam stramt. Tare constiincioasa mai era Valentina si tare bataioasa si cu cat ea citea mai mult si voia sa stie si sa invete de toate si sa se implice in proiecte cu atat eu ma lasam pe tanjala.Nu aveam televizor, nici jaluzele, covorul era vai de el, baia la fel, apa calda din an in paste si pe deasupra ca sa facem economie stateam numai la lumina veiozei.:)
Pentru conditiile in care traiam banii pe chirie mi se pareau cam aruncati si asa in anul urmator m-am mutat la rude in Militari. Aici m-am simtit ca acasa, aveam absolut toate conditiile si mai eram si incurajata, cum acasa nu mi s-a intampla niciodata. Singura problema o aveam tot cu autobuzele in care dimineata nu ma puteam urca ca erau intesate de lume.

Sigur ca nu puteam sta la nesfarsit la rude oricat de bine m-as fi simtit iar in anul 3 m-am dus in camin in Vitan, camin destul de prost vazut dar unde se putea trai in coditii cat de cat decente . Sigur dezavantajele nu le poti ignora: 4 persoane intr-o camaruta stramta plus altele indezirabile care-si faceau aparitia la ore nepotrivite, fara bucatarie, cu o baie comuna infecta, cu un peisaj de cosmar daca priveai pe fereastra, cu muncitorii jegosi si tiganii pe care ii intalneai la tot pasu, riscand tot timpul sa se ia de tine, si apoi noroiul in care te afundai in zilele ploiase sau in cele de iarna calduta...In anul urmator am vrut sa scap de vagauna aia si m-am refugiat intr-un camin asemanator dar undeva la Avrig, in spatele blocurilor. Cu exceptia patului meu care scartaia tot timpul si a apei calde care mai lipsea cateodata am dus-o bine in Mecanica Fina si colegele de camera au fost de bun simt si tare vorbarete. As fi mai stat acolo daca nu as fi terminat facultatea.

Daca la inceput as fi vrut sa raman in Buzau for ever, dupa terminarea facultatii nici n-am vrut sa mai aud de oraselu asta atat de monoton si trist, cu strazile lui aproape pustii si lumea lui indolenta. Imi place furnicarul asta de Bucuresti, imi plac autobuzele mereu pline si oamenii activi , imi plac parcurile si infinitatea de optiuni pe care le ai pentru a petrece timpul liber.

Eram in Buzau, imi cautam de lucru in Bucuresti si imi venea greu sa ma prezint la interviuri. Trebuia neaparat sa-mi caut gazda si oferta mi-a picat din cer la momentul potrivit. Cand am venit sa vad camera m-am speriat de blocul cenusiu si vechi in care statea babuta, de starea deplorabila a usii de la intare si mai apoi a bucatarii si a holurilor sub orice critica la care se adauga si latratul necontenit al cainelui. O casa de cosmar cu ferestre lunguiete si inalte, cu lucruri vechi si multe ingramadite peste tot, peretii nevaruiti si murdariti de vreme, undeva intr-un colt intunecat o camera in permanenta reparatie dupa ce ploaia se scursese pe pereti. M-am mai calmat cand am vazut cada si camera mea cu biblioteca, covorul frumusel dar tot vechi si un birou nou cu scaun rotitor cum imi place mie. Am zis sa accept sa stau acolo o perioda in ciuda repulsiei si a senzatie ca niciodata nu voi reusi sa traiesc in asa conditii si cu un caine care latra si lasa par...bleah... Ma gandeam ca o sa stau doar pana imi gasesc job si pana o sa-mi gasesc altceva mai bun si la un pret cat de cat . Job mi-am gasit repede dar chirie in alta parte n-am mai cautat pentru ca m-am obisnuit cu locul si cu babuta, femeie culta la viata ei. De curand mi-a zis ca nici o fata nu a stat la ea asa de mult ca mine - 8 luni si probabil o sa mai stau pana la anu`-si poate ca nici una nu ar mai rezista in asemenea conditii. Insa eu, care traiesc putin in alta lume, nu prea fac caz de ce se intampla in jurul meu cu adevarat si as putea trai oriunde mai putin la tigani, in frig si fara apa.