link
miercuri, iulie 12, 2006
marți, iulie 11, 2006
candva
Iarasi o sa fac ceva ce nu se face. Tuturor celor care ma cunosc sau pretind ca ma cunosc ar trebuie sa le fie teama sa mai vorbeasca cu mine. Nu-mi place sa tin nimic ascuns, orice secret sau obligatie morala ma streseaza. Vreau sa-mi tin gandurile la vedere cu riscul de a gresi si de a deveni vulnerabila.
Ce m-am gandit eu acum juma de ora? M-am gandit sa-mi fac "curatenie" in adresa de yahoo ca am o multime de mesaje neimportante necitit si alta multime de mesaje citit dar nesterse. Cum imi place sa iau lucrurie de la coada la cap am vazut undeva in josul paginii un mail de la Catalin Panait care zicea cam asa: "ai ajuns acasa cu bine? :)vroiam doar sa zic salut si sa facem schimb de adresede mail. week-end placut in continuare! orson/catalin". Am zambit cand l-am recitit si atunci si acum. Se pare ca la prima vedere par o persoana draguta :P. De curiozitate am privit si data 18 decembrie 2004. Cand o fi trecut atata timp nici nu stiu, parca ieri eram la Curtea Veche cu steluta rosie agatata de pulover.... :) Amintirile sunt in siguranta in memoria mea.
Michael Velliquette
Dragi imi sunt ochii dar parca mai dragi imi sunt mainele. Nici sarutul nu mi sa pare mai frumos decat o intindere sau o strangere de mana, cu degetele care se alinta si se strang intre ele transmitand ceea ce trasmit si ochii dar poate mult mai intens.link
uitare
Aproape uitasem cum sunt serile de vara, ma obisnuisem cu privitul pe fereastra si nici nu ma gandeam ca mai frumos decat atat e sa-ti auzi pasii in noapte, sa simti adiera calduta a vantului de seara, si parfumul suav al florilor de pe taraba unei tigancuse. La inceput am crezut ca vreo doamna intepata care mersese inaintea mea isi lasase parfumul in urma dar de fapt era mirosul de crini infloriti pe care nu-l simti daca treci pe langa ei in amiaza mare.
Nu putea sa nu fie placuta plimbarea din parc cu soarele la asfintit, colorand brazii si lacul in nuante calde de alb, galben si portocaliu, cu putinele barcute plutind lenese pe apa, cu poienita de trifoi in care in zadar am cautat unul cu patru foi, cu prichindei alegand voiosi si tinand trandafirasi roz in mana, cu bancile monotone tinand in brate tineri visatori.
Am uitat de timp, am uitat de obiceiul meu de a ma intoarce acasa inainte de apusul soarelui...
Tu che m`hai preso il cor
Tu che m`hai preso il cor -Pausini/Pavarotti
Tu che m'hai preso il cor
sarai per me il solo amor no,
non ti scorderò vivrò per te ti sognerò
Te o nessuno o mai più
ormai per me come il sole sei tu
lontan da te è morir d'amor
perché sei tu che mi hai rubato il cuor
Ti vedo tra le rose ti dico tante cose
se il vento lieve t'accarezza
un profumar di giovinezza
mi fai tremar
La notte sogno tremando di te
quale incantesimo il mio cuor sul tuo cuor
mentre si schiudono le pupille tue d'or
Tu che mi hai preso il cuor
sarai per me il solo amor no,
non ti scorderò vivrò per te ti sognerò
Te o nessuna o mai più
ormai per me come il sole sei tu
lontan da te è morir d'amor
perché sei tu che mi hai rubato il cuor
luni, iulie 10, 2006
Jennifer Muskopf
Jennifer Muskopf presents a new way to view “points of contact” within the animal kingdom. Using soft-sculptures, the artist allows us to investigate a moment frozen in time: a wildebeest giving birth, a lioness feasting on her kill, the mating of two whales. As a society, we generally learn about these behaviors through more conventional means such as zoos, books, and nature shows on television. But by reducing the scale, and with the careful choice of both fabric and thread, these images are no longer threatening, but rather a beautiful reality.
link
link
norocul
Undeva departe in trecut, intr-o ceata deasa s-a invaluit puful zburator, norocul...Il vad si azi cum zboara dar nu-mi aduc aminte descantecul de odinioara cand alergam toti copii sa-l prindem, sa-l scuipam si sa-l bagam in san. Nu mai alerg acum, il privesc doar, ma intalnesc cu el peste tot, pe strazile de oras, si parca-l rog sa ma ia cu el , sa ma invete sa plutesc in aer, sa ma poarte departe spre cer, spre soare, spre nori. Sa vad lumea de sus: marea, muntii, apele, brazii, poienitele cu vacute si caprite presarate ici si colo:).
finala
Aseara am reusit sa stau treaza pana la finalul finalei. Dar ce crezi ca m-am uitat la tot meciul? Nicidecum, abia pe la 22:00 mi-am adus aminte ca trebuia sa ma prefac sustinatoare a italienilor. Ciudat insa ca de data asta am fost de partea invingatorilor, ca in general sunt de partea celor care n-au sanse, care pierd mereu si nu sunt cotati ca favoriti... a, si de partea ideilor cu putini sustinatori.
Jocul nu mi-a placut, m-am cam plictisit iar francezii mi s-au parut mai activi si chiar ar fi meritat sa castige. Chiar daca am tinut cu Italia si am avut emotii in ultimele minute ale prelungirilor, mi-a parut rau de francezi si de Zidane. Cartonasul rosu poate era justificat dar putea fi trecut cu vederea de dragul unei retrageri frumoase precum cariera.Nu mi se pare normal sa se faca atata caz , ca si cum cartonasul asta ar sterge definitiv toate meritele lui de mare jucator :P pe care eu nu l-am simpatizat niciodata. In schimb l-am simpatizat pe Cannavaro cu cativa ani in urma iar acum cand l-am revazut aproape chel nu mi-a placut deloc "il capitano". Mi-a atras atentia Buffon pe care il stiu de mult dar niciodata nu mi s-a parut simpatic ca acum.Mi-as fi dorit ca el sa fie cel ce ridica primul cupa, mai ales ca invingatoarea a fost decisa la loviturile de la 11 metri.
Din tot meciul cea mai tare secventa a fost cea in care Buffon si Bartez s-au imbratisat pasional inainte de runda penaltyurilor. M-am emotionat dar de lacrimat parca n-m lacrimat :P.
Dap si asa s-a terminat faimosul campionat mondial cu italienii mei invingatori dupa 24 de ani, adica exact cat am eu de o juma de luna. Si la 25 de ani parca ziceam ca o sa castig ceva important: ori casa, ori masina, ori un super job ori the big love ever...vom vedea:).
maini si numere
Siropel...yeeee, am facut o mare descoperire in weekend:P! Englezescul "five", germanul "funf" si grecescul "penta" provin dintr-o radacina comuna care semnifica "mana". La fel si cinciul roman V simbolizeaza o mana deschisa cu degetele indepartate iar zecele roman X este format din suprapunerea a doua V-uri varf la varf.
vineri, iulie 07, 2006
stuff
N-am timp si totusi ma plictisesc. La servici imi obosesc ochii pe monitor iar acasa pe televizor iar in pauzele de tramvai, autobuz si mers pe jos aproape ma minunez cum de pot sa stau inchisa atata timp sorbind lumina artificiala. Cred ca vreau concediu! Problema ar fi ce fac cu acest concediu? Lasand la o parte faptul ca n-am cu cine sa merg nici la munte nici la mare exista si numeroase alte impedimente dar sa schimbam subiectul.
Mi-au placut aseara Jocuri de la Saint-Tropez. Mi-au adus aminte de vremurile cand ma uitam pe TVE si se intreceau diverse scoli din Spania in jocuri de genul asta cu taurasi. Pe atunci am descoperit ca "zanahoria"- un cuvant care tare ma mai amuza se traducea morcov. :) Am vazut tot concursul, mai putin finalul (cum spuneam, n-am rabdare sa duc lucrurile pana la capat) si m-am bucurat, cum era si firesc, cand i-am vazut pe craioveni in frunte de fiecare data.
Butonand mai departe am redescoperit Super Quark pe Rai Uno. Cel mai tare mi-a placut povestea unor indivizi dintr-o specie de pasari care si-au etalat inteligenta in a prinde peste cu momeala. Filmuletul prezenta cateva rate care primeau mancare de la oameni - paine inmuita- in apropiera unei balti de peste. Pasarea aflata in apropiere a observat ca frimiturile care ajungeau intamplator in apa atrageau pestii la suprafata, acestia hranindu-se cu ele. Atunci ce s-a gandit ea? Sa ia in cioc o bucatia mica de paine si in loc sa o inghita sa o aseze pe suprafata apei, unde obisnuia sa se hraneasca ca si celelalte pasari din specie, si sa prinda peste. :)
Mi-au placut aseara Jocuri de la Saint-Tropez. Mi-au adus aminte de vremurile cand ma uitam pe TVE si se intreceau diverse scoli din Spania in jocuri de genul asta cu taurasi. Pe atunci am descoperit ca "zanahoria"- un cuvant care tare ma mai amuza se traducea morcov. :) Am vazut tot concursul, mai putin finalul (cum spuneam, n-am rabdare sa duc lucrurile pana la capat) si m-am bucurat, cum era si firesc, cand i-am vazut pe craioveni in frunte de fiecare data.
Butonand mai departe am redescoperit Super Quark pe Rai Uno. Cel mai tare mi-a placut povestea unor indivizi dintr-o specie de pasari care si-au etalat inteligenta in a prinde peste cu momeala. Filmuletul prezenta cateva rate care primeau mancare de la oameni - paine inmuita- in apropiera unei balti de peste. Pasarea aflata in apropiere a observat ca frimiturile care ajungeau intamplator in apa atrageau pestii la suprafata, acestia hranindu-se cu ele. Atunci ce s-a gandit ea? Sa ia in cioc o bucatia mica de paine si in loc sa o inghita sa o aseze pe suprafata apei, unde obisnuia sa se hraneasca ca si celelalte pasari din specie, si sa prinda peste. :)
Emisiunile ca emisiunile dar ce-mi mai place reclama de la PEUGEOT 207 - > vezi aici . Hi hi hi :))
joi, iulie 06, 2006
Tiffo per Scquadra Azzurra
N-am urmarit campionatul mondial de fotbal cum n-am urmarit nici campionatul intern si nici evolutia echipelo romanesti in cupele europene. Sigur, m-am bucurat cand am aflat ca in sfarsit Steaua si Rapid au putut scoate capul la lumina precum granzii europei si atunci m-am trezit si eu ca sunt suporter stelist dupa formula dupa razboi multi viteji se arata. Si la fel ma dau si acum suportera a Italiei daca tot o vad in finala :D. M-am si prefacut ca ma uit la semifinale, mi-am luat seminte si birra italiana, Nastro Azzurro, care imediat m-a ametit si in loc sa ma tina treaza m-a adormit si aseara si ieri seara putin dupa pauza. Si asa am ratat pizza Del Piero si pizza Grosso! Duminica poate nu voi adormi si voi apuca sa vad in direct cum Italia devine campioana mondiala. Iar daca nu devine "mare paguba" daca nu joaca Adrin Ilie ce conteaza?! :P.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)