link
vineri, iulie 14, 2006
Inghetata yam-yam
Sunt o mare pofticioasa. Azi in autobuz am vazut pe cineva care sorbea ceva rozaliu dintr-un pahar de plastic trasparent, acoperit cu un capacel din care iesea un pai lung . Sa fi fost inghetata, sa fi fost granita sau altceva, cert e ca m-as fi dus sa-i cer si eu o inghititura sa vad cum e si sa-l intreb de unde si-a luat bautura aia magica care ma hipnotizase.
Oare asa sa li se intample si copiilor si oamenilor care ma vad mancand cu pofta inghetata in statie, in tramvai sau pe strada ? Se prea poate. Tin minte ca acum vreo luna m-am hotarat eu sa iau 14 de la capat si cum tramvaiul intarzia mi-am cumparat o inghetata si am inceput sa mananc cu pofta:P. I-am pus la cheltuiala pe saracii oameni din jurul meu toropiti de caldura si pofta. Sa-i vezi cum intrau in alimentara abatuti, cu priviri triste si pofticioase si ieseau incantati, cu priviri radioase. Ca si cum acolo inauntru erau supusi unui tratament instant de fericire. :)
joi, iulie 13, 2006
eu roman, tu african
Siropel, uitasem sa-ti spun. Ieri in tramvai, cand ma intorceam acasa, vechea poveste...un cersetor isi facea meseria tarandu-se pe jos .Mi-am dat seama de el abia cand a ajuns in dreptul meu desi in tot tramvaiul doar vocea lui miloaga se auzea, poate eram pierduta undeva printre ganduri. Cand s-a indepartat putin am auzit o voce repetand continuu intr-o engleza stalcita:"stand-up! stand-up!". Cersetorul s-a oprit si foarte etuziasmat a inceput sa discute cu persoana care vorbise gesticuland :"Eu roman, tu -african""Tu Asia, Africa" "Eu nu criminal". Si intr-adevar am vazut pe scaunele din fata trei negri, nu mititei ci chiar bine facuti :D, care incercau sa-i spuna ca stiu deja ca doar se preface si ca poate foarte bine sa se ridice si sa mearga. Dupa terminarea scurtei discutii haioase, foarte bine dispus si ajungand in sfarsit la capatul tramvaiului cersetorul s-a ridicat frumos si a coborat aproape in fuga scarile lasand in urma hohote de ras. Of, saracii cersetori, ce viata, sa se tarasca asa prin tramvai zi de zi, pedepsiti de soarta !!!
Dar ce frumusei mai erau negri astia, mai ales unul dintre ei imbracat in tricou albastru fara maneci si ochelari de soare ultimul racnet, o placere sa-i insotesc cu privirea. La un semafor chiar i-am prins din urma si tare as fi vrut sa intru in vorba cu ei. Dau vina pe engleza ca n-o stiu dar de fapt nici daca ei ar fi stiut romana nu as fi avut curaj sa-i opresc si sa le spun: "cat de dragi imi sunteti asa cu pielea neagra, nasucul bombat si parul pitic". Oare cand o sa reusesc sa-mi fac si eu un prieten negru si unul gay?! Astept:P.
cum sa treci la greci
Am descoperit un nou coltisor de Bucuresti: autogara Filaret. De aici pleca autocare spre Atena si Salonic. Un bilet dus-intors costa cam 140 euro iar cazarea pe zi intr-o camera modesta in Salonic, de exemplu, costa cam 40 euro/zi. Cu salariul meu pe o luna mi-as permite sa stau 2 zile in Grecia dar numai daca vamesii m-ar lasa sa trec granita si nu m-ar arunca in curtea bulgarilor. Se pare insa ca nu prea au incredere in romanii care traverseaza granita doar pentru doua zile. E logic ca fara contract de munca, fara delegatie de afacere, fara invitatie de la o ruda de gradul I sau fara o excursie organizata nu poti trece. Dar daca hotarasti sa dai niste bani in plus si sa pleci cu avionul problema se rezolva. Poate se gandesc ca un amarat de "maslinar" nu se indura sa dea aproape dublu decat pe un bilet de tren.
miercuri, iulie 12, 2006
biserica si credinta
Siropel, azi te-am cam ignorat. Am vrut sa-ti scriu ceva despre biserica mea draga dar am tot amanat din lipsa de inspiaratie.Pur si simplu nu stiam cum sa incep. Si uite cum mi-a luat-o iar cineva inainte, cum mereu mi se intampla. O data am vrut sa scriu cat de mult imi placa sa merg prin zapada cand ninge frumos si Orson mi-a luat-o inainte, o data am vrut sa scriu despre vara si caldura si aceeasi idee a avut-o si Mariko iar de dimineata voiam sa scriu de biserici si la fel a facut si Irene. Ce ciudat, nu?
Ei bine eu nu cred. Cred in dragoste dar nu cred nici in D-zeu ortodox, nici in alt D-zeu, nici in Biserica. Candva credeam ca undeva acolo sus sta Iisus- prietenul meu si ma vegheaza. Vorbeam mereu cu el, tot ii povesteam asezandu-ma in genunchi in fata icoanei din dormitor si uneori il si visam. Devenisem aproape fanatica.Pe langa faptul ca nu ma desparteam niciodata de o iconita mica care-mi incapea in mana (si o tineam in mana chiar si cand ma duceam la baie) cand mergeam la tara ma puneam sa scriu pe asfalt ca o sa ma fac calugarita cand o sa cresc mare.:)Prin clasa a sasea deja am inceput sa ma indoiesc de eficienta comportamentului meu si am zis s-o las mai moale...si pe nesimtite m-am trasformat din fanatica in agnostica. Undeva am totusi o scrisoare in care imi expuneam dubiile intiale profesoarei de religie...o persoana care ne spunea mereu sa oferim dragoste neconditionat si care-mi era tare draga (si cu toate astea nu i-am mai dus inapoi o carte pe care m-a rugat sa i-o inapoiez si care sta ascunsa undeva in biblioteca mea). Mereu am zis ca o sa o caut si o sa ti-o arat si tie.
Sigur ca lipsa credintei nu ma face sa-i dispretuiesc pe cei care desi nu au dovezi pot crede cu tarie ca ceva acolo sus exista, ca viata noastra pe pamant are un scop, ca avem un suflet nemuritor si nu suntem doar niste fiinte efemere care o data cu moartea vor sfarsi intr-un adanc nesfarsit- nimicul etern.
Daca nu cred in D-zeu e clar ca nici in Biserica nu cred si chiar n-am chef nici macar de Paste sa calc pe acolo. Nu zic nimic, ritualul e frumos, picturile sunt dragut realizate si imi pare bine ca exista si biserici pe lumea asta nu numai sex-shopuri:P...dar nu-mi vine sa ma duc pe acolo cum nu-mi vine sa ma duc nici la muzeu nici la teatru. Vazute din exterior prea putine biserici m-au impresionat dar exista una care o ador si pe care o vad in fiecare dimineata din tramvai si mi-e atat de draga de nu-ti poti imagina: biserica Sfanta Mina . Atat de pura, atat de curatica si delicata, cu florile insirate frumos la intrare si clopotele mititele ghemuite sub arcade. Portile din fata sunt mereu inchise.O data am vrut sa intru si n-am putut, a trebuit sa o iau prin spate unde am gasit vesnicii batrani cersetori.Iata si motivul pentru care portile de lumina ale unei biserici nu pot sta deschise si de ce biserica este mai aspectoasa si mai curata fata de altele...
Tot ce ti-am scris gandeam deja cand am ajuns in dreptul bisericii si asociam imaginea ei cu buchetele de floarea soarelul vazute in bratele unei femei cu 2 statii mai devreme la fel de radioase ca si ea. Niciodata n-am mai vazut floarea soarelui in buchet:). Ce frumoasa planta si asta, sa se roteasca ea mereu dupa soare si sa-si aplece trista capul atunci cand soarele dispare.
marți, iulie 11, 2006
candva
Iarasi o sa fac ceva ce nu se face. Tuturor celor care ma cunosc sau pretind ca ma cunosc ar trebuie sa le fie teama sa mai vorbeasca cu mine. Nu-mi place sa tin nimic ascuns, orice secret sau obligatie morala ma streseaza. Vreau sa-mi tin gandurile la vedere cu riscul de a gresi si de a deveni vulnerabila.
Ce m-am gandit eu acum juma de ora? M-am gandit sa-mi fac "curatenie" in adresa de yahoo ca am o multime de mesaje neimportante necitit si alta multime de mesaje citit dar nesterse. Cum imi place sa iau lucrurie de la coada la cap am vazut undeva in josul paginii un mail de la Catalin Panait care zicea cam asa: "ai ajuns acasa cu bine? :)vroiam doar sa zic salut si sa facem schimb de adresede mail. week-end placut in continuare! orson/catalin". Am zambit cand l-am recitit si atunci si acum. Se pare ca la prima vedere par o persoana draguta :P. De curiozitate am privit si data 18 decembrie 2004. Cand o fi trecut atata timp nici nu stiu, parca ieri eram la Curtea Veche cu steluta rosie agatata de pulover.... :) Amintirile sunt in siguranta in memoria mea.
Michael Velliquette
Dragi imi sunt ochii dar parca mai dragi imi sunt mainele. Nici sarutul nu mi sa pare mai frumos decat o intindere sau o strangere de mana, cu degetele care se alinta si se strang intre ele transmitand ceea ce trasmit si ochii dar poate mult mai intens.link
uitare
Aproape uitasem cum sunt serile de vara, ma obisnuisem cu privitul pe fereastra si nici nu ma gandeam ca mai frumos decat atat e sa-ti auzi pasii in noapte, sa simti adiera calduta a vantului de seara, si parfumul suav al florilor de pe taraba unei tigancuse. La inceput am crezut ca vreo doamna intepata care mersese inaintea mea isi lasase parfumul in urma dar de fapt era mirosul de crini infloriti pe care nu-l simti daca treci pe langa ei in amiaza mare.
Nu putea sa nu fie placuta plimbarea din parc cu soarele la asfintit, colorand brazii si lacul in nuante calde de alb, galben si portocaliu, cu putinele barcute plutind lenese pe apa, cu poienita de trifoi in care in zadar am cautat unul cu patru foi, cu prichindei alegand voiosi si tinand trandafirasi roz in mana, cu bancile monotone tinand in brate tineri visatori.
Am uitat de timp, am uitat de obiceiul meu de a ma intoarce acasa inainte de apusul soarelui...
Tu che m`hai preso il cor
Tu che m`hai preso il cor -Pausini/Pavarotti
Tu che m'hai preso il cor
sarai per me il solo amor no,
non ti scorderò vivrò per te ti sognerò
Te o nessuno o mai più
ormai per me come il sole sei tu
lontan da te è morir d'amor
perché sei tu che mi hai rubato il cuor
Ti vedo tra le rose ti dico tante cose
se il vento lieve t'accarezza
un profumar di giovinezza
mi fai tremar
La notte sogno tremando di te
quale incantesimo il mio cuor sul tuo cuor
mentre si schiudono le pupille tue d'or
Tu che mi hai preso il cuor
sarai per me il solo amor no,
non ti scorderò vivrò per te ti sognerò
Te o nessuna o mai più
ormai per me come il sole sei tu
lontan da te è morir d'amor
perché sei tu che mi hai rubato il cuor
luni, iulie 10, 2006
Jennifer Muskopf
Jennifer Muskopf presents a new way to view “points of contact” within the animal kingdom. Using soft-sculptures, the artist allows us to investigate a moment frozen in time: a wildebeest giving birth, a lioness feasting on her kill, the mating of two whales. As a society, we generally learn about these behaviors through more conventional means such as zoos, books, and nature shows on television. But by reducing the scale, and with the careful choice of both fabric and thread, these images are no longer threatening, but rather a beautiful reality.
link
link
norocul
Undeva departe in trecut, intr-o ceata deasa s-a invaluit puful zburator, norocul...Il vad si azi cum zboara dar nu-mi aduc aminte descantecul de odinioara cand alergam toti copii sa-l prindem, sa-l scuipam si sa-l bagam in san. Nu mai alerg acum, il privesc doar, ma intalnesc cu el peste tot, pe strazile de oras, si parca-l rog sa ma ia cu el , sa ma invete sa plutesc in aer, sa ma poarte departe spre cer, spre soare, spre nori. Sa vad lumea de sus: marea, muntii, apele, brazii, poienitele cu vacute si caprite presarate ici si colo:).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)