cuvinte

Si pentru a fi in ton cu "glasoarele" mi-am adus aminte de un cuvant care toata viata m-a chinuit: abtibild-ul. Ca sa scriu aici forma corecta a trebuit sa caut in DEX pentru ca niciodata nu tin minte cum se numeste de fapt, singura varianta pe care o retin fiind "actipild-ul".Imi aduc aminte cu drag de "actipildurile" horor pe care vecinul meu, Razvan, si le lipea peste tot prin camera si care ii dadeau un aer distins. Paseam cu teama in camera lui, ascunzandu-ma dupa fratele meu cu frica in san ca acele capete hidoase or sa coboare de acolo si or sa se repeada la mine zmulgandu-mi parul din cap si inima din piept si punandu-mi viermi in loc. Odata intoarsa acasa respiram usurata si-mi ziceam mereu ca n-o sa mai calc pe acolo, spre incantarea fratelui meu care scapa de o lipitoare ca mine. Dar imi placeau mult desenele lui Razvan, pentru varsta lui erau nemaipomenit de bine lucrate, si nu puteam sa ma tin de cuvant - mereu reveneam. Pe Razvan nu l-am mai vazut de vreo cateva luni cand a venit pe la noi cu noua Skoda Octavia. E o masina de vis, imi vine sa plang de bine ce se conduce:P

Si nu numai cu abtibildurile am probleme ci si cu crenvrustii. Pana acum doua saptamani cand mi-am luat Cardinalii (fie vorba intre noi nu sunt buni si miros urat) am trait cu impresia ca se zice cremvusti. Dar cum spunea un coleg de forum :"sa fim seriosi: cate ocazii de a scrie cuvantul crenvrust se ivesc intr-o viata de om non-scriitor?!"

ca in filmele cu prosti :)

Ma simt naspa cand mi se demonstreaza cat de inculta sunt:P. Cum spuneam acum cateva zile, mereu am impresia ca fac si eu ceva bine si niciodata nu e asa. Acum cu "glasorul", alta data cu "inumaratul", apoi cu "vroiam"-ul si "pastarile"si lista poate continua. Ciudat e cum sa face ca timp de aproape 24 de ani nu mi-am dat seama cum se spune corect si am fost convinsa ca e bine ca mine. Of, lipsa asta de comunicare si creierasul minuscul. Dar ce sa fac, recuperez. Deja folosesc mereu voiam, trebuie la toate persoanele, numaratul si pastaia si pe viitor clasorul.:D

a Paris

link

Timbre

Mi-e dor de clasorul (editat) verde cu coperti de carton indoite pe la colturi in care fratele meu aseza cu grija timbrele luate de la filatelie. Ma fascinau imaginile alea micute cu margini albe, zimtate, pe care fratele meu nu voia sa ma lasa sa le vad fara stirea lui si atunci cand mi le arata mereu imi atragea atentia sa am grija sa nu le indoi si sa nu le murdaresc. Plangeam mereu dupa ele si pentru a ma impaca imi facuse si mie loc pe ultimele doua pagini sa pun dublurile care-i picau in plic. Pana la urma ai mei nu s-au mai inteles cu mine si mi-au luat un clasor (editat) maro mai mititel, ca pentru mine asa, unde sa-mi pun si eu cele cateva timbre pe care le aveam.

Cel mai mult imi placea timbrul cu pui de caprioara si cel cu iepuras de camp dar tot ale fratelui meu erau preferatele mele. Mi se parea ca el are mai mult noroc si gaseste timbre mai frumoase decat mine . Dar normal ca el era la scoala si facea schimb cu colegii iar eu nu aveam cu cine sa fac schimb. Cu timpul s-a lasat de colectionat timbre si s-a apucat de benzi de magnetofon si ziare de sport si mi-a cedat clasorul (editat) verde dupa care tanjisem atat.Astfel am putut sa-mi asez timbrele dragi dupa placul inimii :). Saracul de el, si eu l-am parasit mai tarziu, iar acum parca il vad cum plange intr-un colt mucegait si plin de paiajeni, de ani de zile nimeni nu l-a mai rasfoit. Oare asa o sa se intemple si cu tine Siropel? O sa ma iau cu altele si-o sa te dau uitarii?... :(

photo link

Irene scrie prea mult si nu mai pune poze ca inainte iar eu nu mai pot sa urmaresc avalansa de text de pe blogul ei. Citeam tot ce scria intr-o perioada dar acum citesc doar printre randuri. Imi era mai usor cand vedeam in fiecare zi o imagine surprinzatoare, dadea si mai mult farmec cuvintelor ei alese cu grija. Irene are un stil de a scrie destul de greu de imitat si cred ca l-as recunoaste destul de usor dupa modul impersonal si generalizat de a se adresa : tu, intotdeauna. :P

Lulu la fel de bine scrie dar cred ca doar 2 din posturile ei lungi si dragalase am reusit sa citesc in totalitate.Nu prea sunt o impatimita a cititului dupa cum vezi , mai degraba a rasfoitului si am si cateva linkuri spre bloguri care se afla printre cele mai citite dar care mi se par neinteresante :P. N-am sa-ti spun care ca nu vreau sa fac publicitate negativa.

Chrissie Macdonald

clic

Siropel n-am plecat in vacanta dar nu prea am chef de scris zilele astea desi idei as avea. In cateva fraze o sa ma laud cu o noua realizare ce parea imposibila. O sa razi dar duminica seara cand am venit in Bucuresti am ocupat un loc chiar langa soferul microbuzului. De 3 ani de cand tot merg cu microbuzul pe ruta Buzau- Bucuresti am invatat ca intotdeauna barbatii ocupa locurile de langa sofer iar fetele au voie doar in spate. Dar uite ca eu am stat in fata si tot drumul a fost al meu si avand asa o vedere frumoasa si clara am inceput sa visez la tine cum as putea sa te fac mai frumusel. Noroc cu "seful" care incaseaza banii ca altfel nu aveam eu asa privilegiu. Si nu-ti spun cand am ajuns in autogara era o aglomeratie de nedescris de ziceam ca n-o sa reusesc sa mai prind nici un loc. Cum a venit prima masina batalie mare dar eu ca de obicei nu m-am amestecat printre cei multi ci m-am asezat putin mai intr-o parte si spre norocul meu si mirarea soferului am fost invitata sa iau loc in fata, sic sic sic!:P.

Mai stiu eu niste oameni disperati care atunci cand intarzie autobuzul mai mult se inghiesuie cu totii in primul care vine fara sa stie ca imediat va veni o alta masina goala in care voi urca eu si ma voi aseza linistita pe scaunel:P.

Nicoletta Tomas Caravia

link

Toamna casatoriilor

Ma intalnesc tot mai des cu fost colegi, rude, cunostinte de varsta mea, hotarati sa-si intemeieze o familie, convinsi de iubirea ce si-o poarta, pregatiti sa infrunte greutatile unei vieti in doi pe care se presupune ca o vor imparti pentru totdeauna.
Le stralucesc ochii cand imi povestesc de pregatirile nuntii din toamna, de cum vor sa aranjeze localul, de mancarurile pe care le-au ales, de cat de draguta e rochia de mireasa si fel de fel de alte detalii. Ii ascult, il aprob si zambesc fara sa stiu exact de ce...
Apoi stau si ma mir pentru ca nu le inteleg entuziasmul, nu le pot citi gandurile cele mai ascunse si nu pot trai sentimentele lor cele mai profunde pentru a-mi da seama de unde vine atata convingere pentru a face un pas atat de important, renuntarea la libertate.

Eu nu ma vad avand vreo relatie, nu ma vad in rochie de mireasa calcand pragul bisericii, nici stand in casa cuiva cum se poarta acum intre iubiti si nici dand viata vreunui copil si ingrijindu-l.Trebuie sa fie un lucru foarte greu din moment ce in capul meu totul se contrazice si mi-e foarte greu sa am grija de copilul din mine pozanas, neascultator si incapatanat uneori , timid si fricos alte ori.
La 24 de ani ma simt prea tanara, prea imatura desi cei din jur vor sa-mi arate ca asta e varsta perfecta pentru casatorii. Facultatea o data terminata, jobul potrivit deja gasit uremeaza casatoria si procreerea si abia acum incepe adevarata viata cu al sau rost.
Si totusi eu am impresia (poate gresita) ca pentru majoritatea dintre noi partea cu adevarat frumoasa a vietii se sfarseste odata cu unirea destinelor. Daca la inceputut totul pare magic, inclusiv calcatul si gatitul din dragoste, cu timpul magia se pierde si totul se percepe ca pe o obligatie, un jug de purtat pe umerii obositi.

Eu una nu sunt pregatita sa fac compromisuri si mi-ar placea ca o dragoste idilica sa existe pentru totdeauna in inima mea, fara casatorie dar eterna si profunda, fara drepturi si obligatii dar dezinteresata si sincera. Fiecare la casa lui dar totusi mereu impreuna cu gandul, dandu-ne intalniri romantice, facand promisiuni eterne, plimbandu-ne de mana pe clar de luna.
Mda, o utopie intr-o lume efemera. Totul trece, raman doar amintiri pana in ziua cand vom inchide ochii pentru totdeauna.

C.J. Burton

link

Uneori imi vine sa las viata asta pe care o traiesc din inertie (sculat, mancat, servici, tramvai, calculator ,tramvai, mancat, televizor, dormit) si sa plec asa de nebuna sa vad lumea, sa invat sa creez si sa las pe unde trec o particica din mine. Sa vad savanele din Africa, piramidele Egiptului, camilele Saharei, Cambogia si India, luxul Dubaiului, zgarie norii Japoniei, statuile de aur ale Tailandei, vesmintele portocalii ale calugarilor budisti, inaltimile Himalayei, triburile din Papua Noua Guinee, coralii Australiei, peisajele megnifice ale Peruului si Venezuelei, plajele Mexicului, Gran Canyon si parcurile nationale ale Canadei si Europa toata...si fiecare zi sa fie o aventura.

Dar alte ori ma gandesc ca totul depinde de mine, de cum vreau eu sa vad lucrurile indiferent de locul in care ma aflu. Chiar si o zi de monotonie poate deveni o zi de aventura daca ma implic cu entuziasm in orice lucru mic pe care il fac si gasesc partea pozitiva in toate :).

Ami Vitale

Una din putinele fotografii din galeria lui Ami Vitale care nu prezinta ororile razboiului si saracia lumii a treia. Fotografiile sunt de exceptie numai ca pe tine Siropel vreau sa te feresc de o asa lume a groazei.

pizza e birra

Aseara am mancat cea mai buna pizza ever. Cea din Buzau de la Junior pe care o tot laudam e mic copil pe langa asta de la Restaurant pizzerie "Sunrise" . Noroc cu Beihan ca altfel nu mai gustam eu asa bunatate stropita si cu o Silva neagra si rece pe care tot pentru prima data am incercat-o... si aveau dreptate cei ce o laudau. Sigur ca nici 0, 250 l n-am baut si deja am ajuns printre nori. Dar chiar daca ma ametesc nu exagerez , sunt doar mai zambitoare si un pic mai comunicativa si in acelasi timp melancolica. N-o sa ma vezi niciodata facand "urat", in cel mai rau caz as putea sa adorm cu capul pe masa :)) dar n-am experimentat inca.

Aarianna Pepini

link

Ce spun copiii despre dragoste

Uite ca am gasit aici si prezentarea in power point despre care iti vorbeam. Pune-ti castile sa te sensibilizeze si mai mult. Mie mi-au dat un pic lacrimutele:)).

filmulet comic

Siropel stii ca eu nu prea le am cu filmuletele astea dar mi-a placut mult cel de aici, sper sa-ti placa si tie. Cristina mica mi le-a trimis pe mail de multisor dar abia acum am avut chef sa citesc toate forwordurile. Si am mai gasit ceva ce mi-a placut in power point dar nu stiu inca cum sa fac sa-l vezi si tu.

Alessandra Cimatoribus

Alessandra`s site

lipsa de comunicare

Astazi in tramvai mi-am aruncat ochii pe noua revista pentru femei emancipate "Felicia" - i-am cumparat-o babutei sa citeasca. Si ce am gasit interesant pe aici?! Un articol dragut despre aricii care isi cresc puii dupa modelul spartan, altul interesant despre Elisa Leonida Zamfirescu - prima femeie inginer din lume, un altul despre Maia Morgenstern, mai apoi ceva despre Graffiti si asa pentru a le maguli pe femei un articol despre Inteligenta feminina in ascensiune rapida. :) Si cam ce se spune aici:"Neurochimistii germani au descoperit ca in creierul feminin exista 3 centri legati de comunicarea verbala si non verbala, absenti la barbati, care devin din ce in ce mai organizati la noile generatii feminine. Femeia este ajutata pentru evolutia sa intelectuala de mutatiile pozitive ale dezvoltarii centrelor vorbitii, cat si de necesitate de comunicare impusa de mediu. Comunicare, se stie, are o mare importanta in dezvoltarea inteligentei."

Aici voiam sa ajung. Se pare ca eu n-am sanse sa evoluez avand in vedere ca la capitolul comunicare si prieteni stau prost. Pentru mine cel mai neplacut lucru este sa vorbesc fata in fata sau la telefon. De curand una din "prietenele mele" (desi nu am asa ceva) m-a si certat ca pe mess ea mereu incepe conversatiile si eu nu o fac niciodata si ca ar trebui sa-mi schimb comportamentul si sa o mai contactez din cand in cand . N-am tinut niciodata legaturile cu persoanele care au fost foarte dragute cu mine mereu si nu pentru ca nu mi-ar fi dragi ci pur si simplu pentru ca am in permanenta impresia ca deranjez daca le sun sau le invit in oras.

Si mama si bunicul imi fac morala de genul asta: ca nu mai suni si tu sa ne intrebi de sanatate?!... Dar ce sa fac daca telefonul nu ma atrage si il folosesc doar pe post de desteptator. Cand trebuie neaparat sa sun pe cineva imi trebuie mult curaj iar cand primesc un telefon(care sa nu fie de la maica-mea sau frate-miu) - si se intampla foarte rar - am ceva emotii inainte sa raspund. Uneori ma balbai, alteori nu-mi gasesc cuvintele si tac asteptand parca ca cineva sa ma inteleaga numai privindu-ma in ochi.Nu prea am nimic de zis iar cand am mi-e frica sa vorbesc sa nu cumva sa zic ceva nepotrivit sau ceva ce poate fi interpretat gresit cum deseori mi se intampla.

Daca nu rezolv problema cu timiditatea, complexele si frica nu rezolv nimic nici cu comunicarea si in consecinta nici cu inteligenta. Cititul nu foloseste la nimic, nici Tv, nici telefonul, nici messul, nici forumul, nici intrunirile cu fel de fel de oameni, nici jobul meu, toate trec pe langa mine iar eu raman la fel.

Bonnie Holland

link

:((

Sunt campioana neatentiei, greselilor si incurcaturilor :((. Mereu am impresia ca in sfarsit mi-a iesit si mie un lucru bine si tare mandra mai sunt si apoi descopar ca de fapt iar am facut o greseala, si iar am fost neatenta, si iar m-am grabit desi mi se parea ca totul e ok. N-ar fi nimic daca as gresi in viata privata dar atunci cand fac greseli la munca unde se prespune ca sunt platit sa fac bine deja se complica treaba. Cert e ca eu incerc sa fac totul bine dar nu-mi iese firar sa fie . Uneori ma intreb de ce nu ma dau astia afara ca doar fete destepte si atente se gasesc pe toate drumurile ca sa inlocuiasca o nepriceputa ca mine.