:) drumul lung

Cum ma cam plictisesc la serviciul asta al meu am zis sa fac si eu cateva incercari in photoshop. Am uitat sa ma laud :P ca fetita pe floricica din dreapta eu am colorat-o, singurica am buchisit acolo vreo 2 zile sa iasa cum trebuie, imaginea roz originala fiind cam deprimanta.

Acum vreau sa descopar lucruri noi pentru a prelucra si pozele mele mai putin reusite desi mi se pare nedrept sa spun ca natura asa cum o surprinde aparatul meu ar avea nevoie de modificari. De fapt mai mult si mai mult sunt interesata sa cunosc cat de cat photoshopul pentru desenele mele viitoare, cand o sa controlez cat de cat perspectiva, proportiile, mimica, umbra, culoarea...etc:D. Se pare ca o sa dureze cam mult dar nu conteaza, am toata viata inainte.

David de Ramon

link

pentru ca...

De ce pe blogul meu pun numai poze, m-a intreabat un forumist. Pentru ca imi plac mai mult desenele si fotografiile decat imi plac cuvintele, imi place sa privesc si sa ghicesc mai mult decat sa citesc si sa interpretez . Nu vreau ca blogul meu sa fie incarcat numai cu vorbe in vant, exprimari nepotrivite si o multime de greseli de tastare sau ortografie, vreau sa aibe in el si un pic de magie, un pic din sufletul unor artisti poate necunoscuti putinilor mei vizitatori din lipsa de timp sau rabdare...si de ce nu, si un pic din sufletul meu.

Andrice Arp

"Scriem, scriem, scriem de zor!"
clic

planuri de vacanta

Ia sa ne gandim, ce-o sa facem noi in vacanta?! E posibil sa mergem 4 zile la mare, e posibil sa stam cateva zile la tara la tataia, e posibil sa mergem si la unchii nostri de la tara cealalta, poate mergem si la padure sau iarba verde si ne uitam la ceva filme...a si desigur, dormim in camera noastra cocheta de care ne este foarte dor...Apoi trebuie sa ne pregatim de nunta lui Serban si o sa trebuiasca sa ne cumparam o rochita frumoasa de printesa, cum ne place noua. O sa colindam mult prin magazine, or sa ne placa o multime de rochite prea scumpe etalate prin vitrine, dupa care o sa oftam indelung: suntem prea mici de inaltime, nu avem mijlocelul subtire, pantofi cu toc de cenusareasa nu putem sa incaltam, sa valsam nu stim, fat frumos nu vine sa ne ia in caleasca trasa de cai albi si atunci visele noastre se topesc si coboram cu piciorusele pe pamant, suntem niste ratuste urate fara de speranta :(.

Of, am tot exersat pespectiva si corpul uman si tot nu-mi ies desenele cum ar trebui.

how time fly

link

telefoane anonime

Grrrrr....m-am enervat azi dimineata ca in loc sa ma trezesc frumos la 8, cum sunt obisnuita, m-a trezit telefonul la 7:30 si tocmai cand visam ceva interesant. Am vrut sa ignor sunetul enervant care-mi invadase urechile (cine putea sa ma sune asa devreme?) dar apoi mi-am zis ca cine stie ce urgenta este si aveam sa regret mai apoi ca n-am raspuns. Dar nici n-am apucat sa zic bine un alo somnoros ca interlocutorul meu deja inchisese. In fine, poate realizase ca gresise numarul si nu-mi ramanea decat sa incerc sa mai adorm vreo juma` de ora.Aveam planuri mari se pare caci numai dupa 5 minute telefonul suna iar si raspund. De data asta o voce neutra, nici de fata nici de baiat, banguieste ceva aproape indescifrabil ori "am gresit" ori "ai grija" si inchide. Misto, acum sa vezi ca ma urmareste vreun obsedat (sexual, cel mai probabil :D)...dar de unde si pana unde sa aibe numarul meu de mobil? Cui i-am dat eu in ultima vreme numarul, ca toti cei care-mi stiu telefonul par oameni de bine si n-ar face glume din astea? A treia oara cand suna il iau tare: "ce vrei, mai ai de gand sa suni mult?" -Da, spune o voce de copil "spune-mi cine esti si ce vrei" - Inchide si nu mai suna. Numarul de la care am fost apelata este 021/3206737 . Concluziile mele ar fi ca imediat ce parintii au plecat la servici un copil care n-are ce face in vacanta s-a gandit sa consume impulsuri pe mobile si a nascocit un numar care din intamplare este chiar al meu. Daca mai suna stiu ce fac, nu mai raspund deloc :P - tactica cea mai buna pentru a scapa de el, care la mine nu functioneaza daca e aplicata de altii - .

Xip

link

cand exista si mai rau

Mda, stau degeaba la servici. Italienii au plecat in vacanta, la fel si Beihan iar eu am ramas aici cu tine sa ne plictisim impreuna. Nici nu mai stiu ce sa-ti mai povestesc. Am scos o multime de amintiri din cutiuta prafuita iar daca continuu in ritmul asta o sa-ti piara tot cheful de a ma asculta. Sa vorbim atunci despre prezent si despre planurile de viitor...

Of, am uitat sa o sun pe doamna din Militari la care voiam sa ma mut din septembrie. Sambata am fost sa vad camera.Plecasem de acasa foarte entuziasmata ca o sa scap de peretii prafuiti, holurile dezgolite si reci si covoarele intesate de parul roscat a lui Hart. De cand am aflat ca as putea sa ma mut fiecare coltisor din casa gazdei mele imi parea sinistru si inacceptabil in comparatie cu orice altceva. Imi faceam tot felul ganduri cum as putea sa-i spun ca plec mai ales cand ea isi facea planuri sa ma scoata in lume din septembrie, isi facea socotelile cum sa facem cu ziarele pe care i le iau mereu cat timp eu o sa fiu plecata in concediu si cate si mai cate. Ma tot gandeam cum sa o mint mai credibil: ca ma mut in garsoniera unei verisoare care pleaca in strainatate pentru un an, sa-i zic ca ma mut la o matusa care sta mai mult pe la tara. Oricum momentul se preconiza foarte greu si il asteptam cu inima cat un purice.

Dar tot entuziasmul meu si toate gandurile confuze s-au dus pe apa sambetei de cand am calcat paragul "doamnei" din Militari, o femeie pe care 3 persoane mi-o recomandasera calduros " extrem de buna la suflet" dar care mie mi se parea sub orice critica. Tonul , cuvintele, aspectul fizic totul trada o lipsa de educatie crunta. A avut desigur si tupeul sa ma intrebe daca mie imi trimite mama mancare de la tara - tara fiind orice loc mai putin Bucurestiul in care probabil se crede mare doamna. Camerele toate pline de fotolii vechi si parfuite, dulapuri de dimensiuni diferite ingramadite peste tot, covoare murdare si subtiri asezate pe un linoleum de un galben negricios. Mi-a zis ca-mi ia 1, 5 milioane pe luna, intretinera jumate-jumate, baia oribila la comun la fel ca si sifonierul vechi din viitoarea mea camera care parea mai degraba un hol. Alte conditii :"sa nu te sperii seara ca se mai aduna barbati pe scara si stau pana tarziu iar daca te urmareste careva nu-ti face nimic, stai fara grija" "la noi la parter nu e chiar asa de cald vara , iar iarna e asa si asa dar n-a murit nimeni pana acum", "ca sa ajungi la servici iei autobuzul o statie apoi metroul si schimbi si apoi tramvaiul inca trei, nu e chiar asa departe"...

I-am zis ca da o sa vin din septembrie (mi-e greu sa spun nu) si ca o mai sun eu desi aveam o idee clara ca aici unde stau acum e paradis : iarna ma invelesc ca si vara, camera mea e plina de carti si primitoare, privelistea pe fereastra e frumoasa, babuta povesteste frumos si domol si nu ma deranjeaza niciodata, Hart abia ma asteapta seara la usa si tare fericit mai e cand ma vede, pisu` de la a cincea casa e mereu acolo, seara e liniste, 14-le nu e aglomerat, autogara e la 2 pasi, in centru ajung imediat...etc

O sa-mi fie greu acum, la telefon, sa-i spun "doamnei" ca nu mai ma mut, dar asta e, trebuie sa-mi fac curaj.

papusele

link

pis pis

Dimineata cand ma scol din pat primul lucru pe care il fac este sa ma duc la fereastra. In dimineata asta am zarit-o pe vecina care dadea mancare la pisici. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut ceata de mate colorate care se strangeau in jurul ei din toate colturile gradinii . Stiam ca are doar 3 pisici si acum observ cu uimire ca s-au inmultit, si inca cum. De fapt e explicabil la cate mate in calduri as fi strangulat in miez de noapte cand miorlaiau de mama focului. Cand sunt cuminti si torc sub soba la tara sau stau tolanite la soare, in curte, imi sunt dragi , insa in casa la mine, in patul meu nu vreau sa vad fir de par de pisica :P. Locul animalelor e afara, in natura si nu in camerele noastre strimte si incuiate.

Am amintiri frumoase legate de pisoi -baieti, fetitele nu-mi plac.Primii ani din viata mea la tara i-am petrecut cu mamaia si tataia si cu animalele din curte. Tom, motanul batran care a murit acum vreo 2 ani, era tanar pe atunci, vioi si niciodata bland. Nu stiu sa-l fi mangaiat vreodata insa il iubeam, imi placea capsorul lui mare si ochii mereu atenti. O perioada n-a avut nume si cand il intrebam pe tataia ce nume vrea sa-i dea imi spunea ca Vasile - inacceptabil pentru mine . Asa ca in lipsa de alte idei a ramas Tom.

Se pare ca Tom si-a cam facut de cap cu pisica vecinului ca ne-am trezit intr-o zi in podul fanariei, ascunse in fan cu niste ghemotoace fara ochi care miorlaiau necontenit. Cateva zile am facut naveta pe scara, nu ma mai saturam privindu-i. Insa tataia i-a luat intr-o dimineata de la sanul mamei si i-a omorat lovindu-i cu capul de capac si aruncandu-i inerti sus pe gunoiul din fundul gradinii. Cand m-am sculat m-am dus sa-i vad si sa-i bocesc si am gasit printre ei si unul viu pe care l-am luat si l-am ascuns cu mamaia. Ducea cam greu piciorusele din spate dar cu timpul si-a revenit. Se tinea scai de mine si era foarte bland. Ce l-am mai iubit si tuturor le ziceam ca eu l-am salvat de la moarte! I-am dat pana si numele Adita, preferatul meu si stia ca e al lui . Insa acum doua ierni s-a imbolnavit si a murit, avea vreo 6-7 ani. Tataia se obisnuise cu el mai ales dupa ce mamaia murise (cat a stat paralizata in scaunul cu rotile nu putea sa spuna nimic doar "zzzzzzaaaaaa" lui Adita) , si si-a luat un alt pisoias care se pare ca era bolnav de mic si nu a rezistat prea mult :(. Mda, mai bine sa nu iubesti pe nimeni ca sa nu ai de pe urma cui suferii.

Acum am un pisoias tare bland, desi nu e al meu il simt al meu. Cand ma duc si vin de la servici ma astepta la a cincea casa pe alee. S-a obisnuit cu mine de cateva saptamani, de cand ma opresc din drumul meu sa-l mangai, sa vorbesc eu el si sa-i fac poze .

Katherine Dinger

Pe langa aceste poze superbe poti invata de la Katherine cum se deseneaza (are cateva tutoriale foarte dragute).

link

Ei Siropel nici nu stii tu ce tatuaj cu delfini in forma de inima mi-a picat azi in pungulita de chipsuri. Mi l-am si lipit pe marginea calculatorului respectand instructiunile de a-l uda cu apa din abundenta. Si nici nu stii cu ce jeleute m-am desfatat azi, din alea cu dinozauri, broscute, ursuleti si rame mici si colorate :) yum.

cuvinte

Si pentru a fi in ton cu "glasoarele" mi-am adus aminte de un cuvant care toata viata m-a chinuit: abtibild-ul. Ca sa scriu aici forma corecta a trebuit sa caut in DEX pentru ca niciodata nu tin minte cum se numeste de fapt, singura varianta pe care o retin fiind "actipild-ul".Imi aduc aminte cu drag de "actipildurile" horor pe care vecinul meu, Razvan, si le lipea peste tot prin camera si care ii dadeau un aer distins. Paseam cu teama in camera lui, ascunzandu-ma dupa fratele meu cu frica in san ca acele capete hidoase or sa coboare de acolo si or sa se repeada la mine zmulgandu-mi parul din cap si inima din piept si punandu-mi viermi in loc. Odata intoarsa acasa respiram usurata si-mi ziceam mereu ca n-o sa mai calc pe acolo, spre incantarea fratelui meu care scapa de o lipitoare ca mine. Dar imi placeau mult desenele lui Razvan, pentru varsta lui erau nemaipomenit de bine lucrate, si nu puteam sa ma tin de cuvant - mereu reveneam. Pe Razvan nu l-am mai vazut de vreo cateva luni cand a venit pe la noi cu noua Skoda Octavia. E o masina de vis, imi vine sa plang de bine ce se conduce:P

Si nu numai cu abtibildurile am probleme ci si cu crenvrustii. Pana acum doua saptamani cand mi-am luat Cardinalii (fie vorba intre noi nu sunt buni si miros urat) am trait cu impresia ca se zice cremvusti. Dar cum spunea un coleg de forum :"sa fim seriosi: cate ocazii de a scrie cuvantul crenvrust se ivesc intr-o viata de om non-scriitor?!"

ca in filmele cu prosti :)

Ma simt naspa cand mi se demonstreaza cat de inculta sunt:P. Cum spuneam acum cateva zile, mereu am impresia ca fac si eu ceva bine si niciodata nu e asa. Acum cu "glasorul", alta data cu "inumaratul", apoi cu "vroiam"-ul si "pastarile"si lista poate continua. Ciudat e cum sa face ca timp de aproape 24 de ani nu mi-am dat seama cum se spune corect si am fost convinsa ca e bine ca mine. Of, lipsa asta de comunicare si creierasul minuscul. Dar ce sa fac, recuperez. Deja folosesc mereu voiam, trebuie la toate persoanele, numaratul si pastaia si pe viitor clasorul.:D

a Paris

link

Timbre

Mi-e dor de clasorul (editat) verde cu coperti de carton indoite pe la colturi in care fratele meu aseza cu grija timbrele luate de la filatelie. Ma fascinau imaginile alea micute cu margini albe, zimtate, pe care fratele meu nu voia sa ma lasa sa le vad fara stirea lui si atunci cand mi le arata mereu imi atragea atentia sa am grija sa nu le indoi si sa nu le murdaresc. Plangeam mereu dupa ele si pentru a ma impaca imi facuse si mie loc pe ultimele doua pagini sa pun dublurile care-i picau in plic. Pana la urma ai mei nu s-au mai inteles cu mine si mi-au luat un clasor (editat) maro mai mititel, ca pentru mine asa, unde sa-mi pun si eu cele cateva timbre pe care le aveam.

Cel mai mult imi placea timbrul cu pui de caprioara si cel cu iepuras de camp dar tot ale fratelui meu erau preferatele mele. Mi se parea ca el are mai mult noroc si gaseste timbre mai frumoase decat mine . Dar normal ca el era la scoala si facea schimb cu colegii iar eu nu aveam cu cine sa fac schimb. Cu timpul s-a lasat de colectionat timbre si s-a apucat de benzi de magnetofon si ziare de sport si mi-a cedat clasorul (editat) verde dupa care tanjisem atat.Astfel am putut sa-mi asez timbrele dragi dupa placul inimii :). Saracul de el, si eu l-am parasit mai tarziu, iar acum parca il vad cum plange intr-un colt mucegait si plin de paiajeni, de ani de zile nimeni nu l-a mai rasfoit. Oare asa o sa se intemple si cu tine Siropel? O sa ma iau cu altele si-o sa te dau uitarii?... :(

photo link

Irene scrie prea mult si nu mai pune poze ca inainte iar eu nu mai pot sa urmaresc avalansa de text de pe blogul ei. Citeam tot ce scria intr-o perioada dar acum citesc doar printre randuri. Imi era mai usor cand vedeam in fiecare zi o imagine surprinzatoare, dadea si mai mult farmec cuvintelor ei alese cu grija. Irene are un stil de a scrie destul de greu de imitat si cred ca l-as recunoaste destul de usor dupa modul impersonal si generalizat de a se adresa : tu, intotdeauna. :P

Lulu la fel de bine scrie dar cred ca doar 2 din posturile ei lungi si dragalase am reusit sa citesc in totalitate.Nu prea sunt o impatimita a cititului dupa cum vezi , mai degraba a rasfoitului si am si cateva linkuri spre bloguri care se afla printre cele mai citite dar care mi se par neinteresante :P. N-am sa-ti spun care ca nu vreau sa fac publicitate negativa.

Chrissie Macdonald

clic