joi, septembrie 28, 2006

hartia igienica

Azi mi-am propus sa-ti vorbesc despre hartia igienica.

N-am dat niciodata importanta hartiei igienice si totusi nu mi-a placut niciodata hartia roz si moale si de proasta calitate. Am preferat in schimb hartia gri, aspra si bine legata pe care o lua frate-miu la bax si pe care eu o caram una cate una la Bucuresti in timpul facultatii, gandind desigur ca aici nu voi gasi hartia mea preferata decat dupa indelungi cautari. Sau bine, poate ca as fi gasit hartie gri-albicioasa dar nu la fel de buna ca cea de acasa.

Ideea de a-ti scrie despre hartie mi-a venit ieri cand in baia de la servici (mai nou cica in DEX exista doar serviciu) am gasit o hartie igienica gigantica cum niciodata n-am mai intalnit prin supermarketuri. Evident, ca toate hartiile de la servici si asta era tot de proasta calitate dar parca o prefer hartiei roz cu care ne-a obisnuit femeia de serviciu. Oricum e bun si asa decat deloc, cum se intampla in WC-urile din facultate lipsite cu desavarsire de hartie igienica. Desigur ca nu stateam sa car acum hartia dupa mine dar aveam mereu un pachet de servetele finute in geanta :).

De curand m-am modernizat si am ajuns la concluzia Adinei (fosta colega de camera) ca "funduletul este si el al meu si ca merita sa fie tratat frumos" .Si asa m-am aprovizionat eu cu hartie igienica super-parfumata, super- moale, super-verde si cu floricele...o placere sa merg la WC.

Matt Manley



link

miercuri, septembrie 27, 2006

Ploua, da, sunt inca la birou...Acum o ora s-a luat curentul in toata cladirea iar acum cateva minute a revenit. Multi dintre colegi au plecat acasa si am mai ramas cativa, mai constiinciosi, in asteptarea luminii...M-am invartit cu scaunul, am jucat fazan cu o tipa de la faxuri si biscuite cu Octav si cam asta a fost....

Dupa cum vezi n-am nimic de povestit de ceva vreme si asta se intampla din doua motive cred eu: nu mai am asa mult timp la dispozitie in timpul orelor de lucru si apoi de cand mi-am gasit partener de iesiri nu ma mai simt la fel de singura si nu mai am aceeasi inspiratie si chef de a-ti scrie....

M-am tot gandit si am ajuns la concluzia ca e mult mai placut sa ma plimb de una singura in parc decat insotit de cineva. Daca sunt insotita deja ma iau cu vorba si uit de oamenii din jur, uit de natura, de fuluturasi, de floricele si dispare tot farmecul plimbarii. Asa ca imi recomand de acum in colo sa nu mai iau pe nimeni la plimbare prin parc iar cand am chef de vorba sa-mi invit "fanii"la un pahar de cola (sau de inghetata).

Clark & Pougnaud


link

marți, septembrie 26, 2006

la teatru

In "Petrecere intr-un pian cu coada" fantasmele trecutului fericit sunt foarte frumos evidentiate inca de la inceputul piesei prin fum, dans, vocea foarte buna a "Alinei" (iubirea ta...ne chiama iar...de mana amandoi...) si prin personajul sinistru si haios in acelasi timp care leaga piesa. Jojo a jucat foarte bine si chiar nu ma asteptam s-o vad, acolo, pe scena de la Nottara, alaturi de Repan (care se pare ca e mare actor fara ca eu sa fi stiut) si cei doi "bunici" interpretati atat de bine de doi actori a caror nume din pacate nu le-am retinut...In piesa Repan se intoarce dupa 30 de ani in orasul natal in cautarea iubirii pierdute dupa ce realieaza ca teatrul (cariera) nu i-au adus fericirea si acum la batranete isi da seama ca o poate dobandi doar prin dragostea la care renuntase. Ajuns acasa i se pare ca totul a ramas neschimbat, prietenii lui, mondialul si insasi Alina si ca-si poate indrepta greselile tineretii ...asta pana in momentul in care parintii ii marturisesc ca nimic din tot ce a fost nu mai e - Alina si prietenii lui s-a dus demult. Si totusi el refuza realitatea si continua sa traiasca alaturi de ei pana in ultima lui clipa...cel putin asta am inteles eu :P.

"Schilodul Billy" este o piesa foarte reusita, toti actorii au jucat extraordinar de bine dar cel mai si cel mai mult mi-a placut prima tipa de la dreapta la stanga in poza (cum iti spuneam cu memorarea numelor si numerelor de telefon stau cum prost) " in puii mei!" :D. Piesa pune accent pe oameni care nu sunt nici buni nici rai ci sunt pur si simplu oameni cu defecte si calitati. Astfel barfitorul Inishmaanului se dovedeste salvatorul lui Billy, matusile lui Billy care il iubesc ii ascund adevarul despre parintii lui, baietoaica care se poarta urat cu toti ii da fratelui de ziua lui telescopul mult visat si accepta sa iasa la plimbare cu Billy, proprietarul barcii care in general este om de treaba mai are si apucaturi violente si insusi Billy care este de admirat incercand sa-si depaseasca conditia de schilod recurge la minciuni si nu stie sa aprecieze dragostea matusilor carora timp de 4 luni nu le trimite nici o scrisoare din America.
:)

luni, septembrie 25, 2006

Siropel, in sfarsit am si eu cu cine sa ma duc la teatru. Sambata seara am vazut "Petrecere intr-un pian cu coada" iar duminica " Schilodul di Inishmaan". Daca piesa de sambata m-a impresionat prin prezentare (muzica, coregrafie, imagine), cea de duminica m-a surprins prin foarte buna interpretare a actorilor (in unele momente abia imi mai stapaneam lacrimile :P)....Hai ca-ti povestesc maine mai mult, acum ma grabesc sa ajung in Piata Enescu la Alifantis...

vineri, septembrie 22, 2006

Julie Blackmon



link

Nimicul care exista

Ok, nimicul e ceva ce nu exista si nu poate fi definit dar cred ca nu poate fi sinonim al vidului sau golului. Sigur, pot sa spun ca sticla e goala, ca nu are nimic in ea si totusi in ea poate fi aer, pot fi particule microscopice iar din moment ce intre peretii sticlei exista o anumita distanta, un anumit spatiu, nu putem vorbi despre inexistenta a ceva ce exista. Nimicul este doar un cuvant care vrea sa defineasca ceva ce nu poate fi definit, pentru ca nu exista.
Problema se pune ce se intampla daca ceva exista la un moment dat intr-o anumita forma si apoi se trasforma, se descompune sau se distruge? Putem spune ca ceva ce exista devine nimic intrucat nu-si mai pastreaza caracteristicile initiale? De exemplu omul prin moarte si incinerare se trasforma in cenusa, praf, aer dar el nu mai exista ca atare.
La fel se intampla si cu lucrurile pe care oamenii le creaza...ele nu exista initial (sunt nimic), exista insa elemente care permit creatia, prin combinatii intamplatoare sau prin geniul unui creator (omul de exemplu) Multe lucruri poate nu exista inca, adica sunt nimic, doar pentru ca nu s-au descoperit/inventat inca. Cu alte cuvinte atat timp cat noi oamenii nu cunoastem ceva avem impresia ca nu exista desi poate exista (deci nimicul nostru poate fi ceva totusi). Din punctul de vedere al unei persoane care a murit si care nu mai exista pentru ca inima si crierul nu-i mai functioneaza lumea in care noi traim de fapt nu mai exista desi pentru toti ceilalti oameni vii ea exista. Si evident din punctul de vedere al unei plante care exista lumea nu exista intrucat nu-si da seama de existenta ei.
Ce geniala sunt, ce descoperiri mai fac! Mda, ma invart in jurul cozii :I.

joi, septembrie 21, 2006

Cig Harvey



link

nervi de fier

Iubitoare de somn cum sunt nu mi-a convenit deloc latratul necontenit a lui Hart pe toata durata noptii. Nu-i place sa doarma si sa stea singur iar cand pleaca gazda de acasa nu ma mai inteleg cu el, se aude latrand din strada...Poate ca saracutul Hart ar fi tacut daca l-as fi primit in camera la mine si eventual in pat la mine dar eu m-am baricadat, am inchis frumos usa holului, mi-am proptit un scaun in usa si m-am bagat in pat incercand sa ignor latratul lui nesuferit si sa adorm. De fapt cu adormitul n-am avut probleme ci cu trezitul de vreo 7 ori in timpul noptii in acelasi vesnic latrat. Nici visele din timpul reprizelor scurte de somn n-au fost prea placute. Intr-una am visat ca fusesem bagata la inchisoare pe nedrept si toata lumea ma privea urat, ca si cum as fi fost vinovata si ma tot barfea :D... in timpul ce mama ma inscrisese la facultatea de limbi straine si tot speram sa pot sa prind si eu macar un loc la suedeza...(chiar daca eram condamanta la inchisoare vreo 2 ani parca). Intr-o alta repriza am visat ca intrase cineva in camera in timp ce dormeam, la inceput crezusem ca intrase cainele dar apoi imi dadusem seama ca era un nene necunoscut si simteam ca-mi apasa ceva pe cap dar imi era frica sa ma intorc sa vad ce se intampla...Cand m-am trezit nici cainele nu intrase, doar latra de zor pe hol (desi pana si lumina i-o lasasem aprinsa toata noapte sa nu-i fie urat), usa era inchisa, totul era neschimbat....
Mda, bine ca a trecut si bine ca am nervi de fier, dovada ca nici macar nu aud telefonele din firma care zbarnaie langa mine fara ca nimeni sa raspunda. Colegii mei sunt stresati si nemairezistand sa lucreze in asemenea conditii se duc cu fetele nervoase si pumnii stransi sa raspunda la "nenorocitul" ala de telefon care nu-i cauta pe ei. Of of, mai mai!

miercuri, septembrie 20, 2006

Jaap Hart




lalele si mori de vant

:)

Siropel, te-am recuperat...Pe cat de disperata eram mai devreme pe atat de fericita sunt acum ! Ce ne faceam noi daca nu gasea Andreea templateul nostru?!

MULTUMIM ANDREEA !!!

Trebuie sa-ti marturisesc ca in primul moment nu am realizat ce mi s-a intamplat...doar dupa ce am vazut ca refreshul repetat nu merge m-am gandit sa verific ce s-a intamplat. Cand am vazut in template doar counterul si technoratii am crezut ca Siropelul meu s-a dus definitiv ca si pozele pe care i le-am aratat tot anul, ca si cuvintele stangace pe care i le-am scris cu multa dragoste in orele de servici. Pentru o secunda mi-am zis daca blogul asta s-a dus si viata mea pe bloguri s-a sfarsit si ca n-as fi mai fost dispusa sa incep totul de la capat ... Dar uite ca spre marea mea bucurie te-am resuscitit si ai revenit printre noi . Vino sa te pupacesc, muah muah muuuuuuuuuuuah!

:((

Incredibil dar adevarat: am reusit sa-mi nenorocesc blogul incercand sa adaug un amarat de link. Am pierdut floricica, hainuta lui cea frumoasa la care muncisem atat si toate linkurile mele. :(( Offff o sa fie greu sa refac totul cum era si nu stiu daca voi mai gasi nuantele alea...albastrul si verdele meu s-au dus... :(( :(( :((

marți, septembrie 19, 2006

Siropel sa-ti arat si ultimul desen pe care l-am reprodus dintr-o carte de perspectiva.Zici ca se prabusesc blocurile chiar acum iar fotografierea desenului amplifica "efectul".
Siropel, ia uite ce caluti de mare am primit aseara :D Si nici nu stii ce inghetata buna am mancat tot aseara la Casa Iancului - Wild Kiss - de fapt nu buna, delicioasa, si niste clatite cu dulceata la fel. In plus mi-am gasit si partener de teatru si l-am adus in parcul meu bantuit din spatele blocului, noaptea bineinteles. Desi i-am dezvaluit ca eu de fapt sunt fantoma si am 1900 de ani si atunci cand am murit aveam doar 16 ani nu m-a crezut si a incercat sa ma pacaleasca ca si el a fost prieten cu Iisus si stateau pe vremuri de vorba la o bere. N-am mai insistat, doar i-am prezentat blocul in care stau precum casa fantomelor... e clar de la prima vedere ca in spatele zidurilor gri nu pot locui fiinte in carne si oase iar regula nescrisa care domneste este ca muritorilor nu trebuie sa le permitem sa calce pragul casei noastre...

luni, septembrie 18, 2006

poza de la mare


Din putinele poze pe care am reusit sa le fac la mare asta imi place cel mai mult pentru ca-mi aminteste de mine cand eram mica , pe plaja, cu funduletul gol si "chetofolina" in frunte:). Daca vrei sa vezi inca 3 poze de la mare intra pe ilisim photo gallery.

despre fotbal

Frumos meci Steaua - Rapid si prolifica intrarea in teren a lui Oprita. Tare mi-a mai placut Olaroiu, dupa gol, ridicand bratele cu pumnii stransi ca si cum ar fi spus "sunt genial, sunt fenomenal de destept si inspirat - I`m the king!" :D Cand l-a bagat pe Oprita in ultimele minute ma gandeam ce rost mai are o schimbare dar imediat mi-am zis ...pana la urma daca ataca pe toate fronturile mai mult decat meciul nu mai poate pierde nimic...si uite ca a reusit sa castige un punct. La conferinta de presa de dupa meci a zis-o frumos: "Sunt suparat pe toata echipa pentru primele 30 de minute" si cu alte cuvinte - pana la urma o sa-i iert pe toti ca desi in inferioritate s-au zbatut mult pentru punctul asta -.

Surpriza serii a constituit-o pentru mine prezenta in studioul Realitatii Sportive a lui Adrian Ilie. De cand il stiu eu pe Adita... sa tot fie vreo 7-8 ani... nu l-am vazut niciodata participand la vreo emisiune de fotbal. Si acum il inteleg ,se simte stingher in fata camerelor si aproape ii este frica sa raspunda intrebarilor moderatorilor ( de data asta Emanuel Tertian si Cristi Giambasu) . Isi gaseste destul de greu cuvintele iar moderatorii ii "sufla cu voce tare" iar el repeta dupa ei. Si mereu cand i se adreseaza Manolo Tertian ii spune si numele intreg...ce parere ai Adrian Ilie? de ce crezi Adrian Ilie?...ca si cum Emanule ar fi invatatorul iar Adita elevul de clasa 3-a care raspunde cat fac 2+2. ...E clar seamana cu mine!:D Nu-si gaseste cuvintele in fata multimii, nu e un bun orator dar stie sa cante la pian fara sa fi facut nici macar un curs de initiere si e maestru in biliard....Tin mine cand eram eu innebunita dupa Adrian Ilie spuneam ca o sa fac tot posibilul sa ma fac contabila sau intepret si apoi o sa ma ofer voluntara sa-l ajut la Ruia numai sa-mi dea si mie o camaruta acolo in hotel si mancare si sa vorbeasca cu mine din cand in cand. :D

Dar, ca oricarui copil mi-a trecut...Recent am vazut ca si Milana, fata lui, e fana Banel Nicolita asa cum eram eu fana Lacatus la varsta ei :)).

duminică, septembrie 17, 2006

Bethani de Forest





link

Roxette - One Wish

Roxette se intoarce :D - happy me! Noul single "One wish" se poate downloada aici.

sâmbătă, septembrie 16, 2006

Tom Chambers





clic to see more