Maggie Taylor

link

lactate

De cand ma stiu nu mi-a placut laptele batut si branza si tin minte ca mama ma indopa zi de zi cu Sana din sticle comuniste pacalindu-ma ca o sa mi se intareasca oasele si-o sa pot alerga ca ceilalti copii. Cat priveste branza n-am inteles niciodata ce-or fi gasind ai mei in macaroanele cu branza...cu cat mai multa branza. Auzi, BRANZA, CASCAVAL, LAPTE BATUT ce cuvinte urate...brrrr!

Noroc ca a venit revolutia si au descoperit si romanii nostri iaurtul :). Cei de la Danone ale caror reclame le vazusem pe italieni cu mult inainte sa apara la noi m-au facut sa devin dependenta de danone delicios. Faceam ce faceam si la cateva zile se trezea mama ca iar am luat "iaurt din ala plin de coloranti ca si cum n-as fi avut in frigider oala de lapte batut de tara" de care taica-miu nu se putea lipsi.

Cand am descoperit activia cu musli am zis gata ma reprofilez ca iaurtul asta sigur n-are coloranti dar e la fel de bun si n-are nici in clin nici in maneca cu laptele batut simplu. Dar n-a tinut, au trebuit sa ma invadeze reclamele cu frutissima si sa ma reintorc la "dragostea" mea - iaurt dulce.

Nu cu mult timp in urma am renuntat si la frutissima ca am vazut ca noul nutriday are si el o idee de caise si capsuni si cred ca vreo luna in fiecare zi numai in asta am "mancacit" la pranz alaturi de 7days-ul de rigoare. Dar saptamana trecuta nu stiu de ce mi s-a facut pofta de lapte batut si iaurt natural asa ca am atacat Zuzu (super bun) si iaurtul Campinat si astfel am renuntat la iaurtul cu fructe si nici nu mai am de gand sa ma reintorc la el. Acum papam sanatos!

Steve Strawn

link

la concert

Sambata am fost la intrunire YUPPPPI! iar duminica am fost invitata la concertul Iris de la Sala Palatului .

Desi niciodata nu mi-au fost dragi cei de la Iris pot spune ca atmosfera mi-a placut foarte mult si am batait tot timpul din picior in ritm rock.

A fost prima data cand am vazut si eu un concert in toata regula si live. Evident ca la anumite piese sala s-a umplut de luminite care dansau neincetat in intuneric iar la altele toata lumea era cu palmele pe sus. Mult mi-a placut unul din momentele de pauza in care bateristul si-a etalat forta si maiestria...Incredibil!

Din spectacol nu a lipsit nici Felicia Filip care a incercat sa aduca un strop de Night Wish in cele cateva piese pe care le-a cantat si pot spune ca m-a impresionat mai mult ca niciodata vocea ei de soprana...una e sa asculti la radio sau TV si alta pe viu. Hm, tare sunt curioasa daca mi-ar placea sa merg la Opera si sa ascult 2 ore numai muzica din asta. Si la fel de curioasa sunt daca as rezista sa ascult muzica simfonica la Ateneu.

Uitam sa spun ca si intrarea copiilor de gradinita pe scena pentru a canta alaturi de ei a fost un moment placut. Mogaldetele nu s-au speriat deloc, nici de zgomotul infernal de chiatara si nici de glasul aproape inspaimantator al Filipissimei.

Si pentru a sfarsi weekendul intr-un mod placut am savurat o felie de tort delicios de ciocolata facut in casa.....YUMYUM! Mai vreau!

Alastair Magnaldo

see more

La mia banda suona rock

De ieri nu ma mai satur de ascultat Laura Pausini - La mia banda suona rock (de downloadat aici ). Abia astept sa ascult tot albumul.

Anne McAulay

clic

Insotit

A te duce in unele locuri de unul singur parca nu are farmec. La muzeu, la teatru, pe stadion, la cumparaturi nu poti sa te simti bine decat atunci cand esti insotit de cineva caruia sa-i poti spune cat de mult iti place, sa schimbi o privire sau in zambet. In schimb prezenta cuiva langa tine poate rapi din farmecul plimbarii cand pleci intr-o dimineata insorita si racoroasa de acasa, cand te intorci pe inserata sau cand vrei sa cutreier parcurile, sa auzi doar pasii tai si glasul copacilor, aleilor, strazilor mereu acelasi dar mereu altul...In astfel de momente daca esti insotit uiti sa mai privesti in jur si sa mai respiri din plin fiecare culoare, fiecare miscare, fiecare zgomot...uiti de miracole si uiti ca existi pierdut in existenta.

Darren Holmes

see more

iar vise

In weekend am fost la tara si am dormit cu tataia ca in vremurile bune si am visat ceva incredibil care reflecta multe din lucrurile care imi trecusera prin cap in timpul zilei. Am ajuns la tara seara iar cand mi-am ridicat privirea am vazut deasupra mea puzderia de stele luminand un cer de un negru intens, un cer pe care de mult nu-l mai zarisem din mijlocul peretilor si blocurilor de care privirea mea se loveste zi de zi .

Drept urmare noaptea am visat ca eram la tara si iesisem afara din casa sa vad stelele dar totul parea altfel decat in realitate si totusi mi se parea normal sa vad cerul precum un ecran infinit iar pe mine stand pe un pamant plat. Dupa o privire mai atenta am vazut ca pe cer se vedea o planeta ceva mai mare decat o luna si mi-am zis ca asta trebuie sa fie Marte si ca am facut rau sa nu-i cred pe cei ce mi-au trimis massuri ca intr-o anumita luna Marte se va vedea atat de mare pe cer. Si apoi am vazut ca de fapt cerul era plin de planete care se vedeau la fel de mari dar nu stiam sa le diferentiez. Uneori ziceam ca-l vad pe Saturn dar de fapt era Jupiter si in cele din urma am descoperit ca Saturn cu cercurile lui era tocmai la urma de tot . Ma cam inspaimantase putin viziunea asta si teama se amplificase cand intorcandu-mi capul spre dreapta vezusem toata Europa in 3D cu niste cladiri imense, intunecate dar impodobite cu mii de luminite, care se ridicau spre cer .

Pentru a ma linisti in vis am intrat in casa si acolo l-am vazut pe frate-miu care isi pusese o saltea pe jos sa doarma exact langa doua paturi unite si goale. Faza era ca tocmai atunci intrase sotul lu` Betty cea urata (nush cu ce ocazie discutasem chiar in seara aia cu frate-miu despre telenovela asta) cu amanta lui care se indreptau invartindu-se spre pat ca si cum frate-miu nu ar fi existat acolo.

...aici intervine ceata...si trec la un alt episod in care tataia tot imi zicea ca daca tot am venit la el se cuvenea sa imi dea si el ceva sa iau la mine. Imi spunea ca trebuie sa vina bizonii pe care ii comandase pentru mine, ca marmotele erau in camera dincolo si ca chiar acum o sa-mi puna la mine niste soparle mici si inofensive. Si ma trezesc ca imi rastoarna in fata fanariei o cutie de platic cu serpisori mici ca niste rame dar cu un capsor cam mare pentru cat de suptirei erau. Si eu, pentru ca imi era cam frica de ei, am inceput sa-i chinui, sa-i strang de gat, sa-i bag cu capul in niste pungi mici de plastic ...insa chiar atunci mi-am zis ca lui Steve (Vanatorul de Crocodili despre care citisem pe drumul spre tara un articol - in realitate ) nu i-ar fi placut sa chinui bietele animale ...

Liz Craft

link

say NO to computermania

Acum vreo 3 saptamani eram hotarata sa pun bani la pusculita si sa-mi iau primul meu calculator, al meu si doar al meu. Gasisem si o oferta bunicica la unitate si un monitor la 19" la un pret convenabil. Visam deja la filmele pe care urma sa le vad in noptile de iarna pline de zapada, la muzica pe care sa mi-o pun inainte de culcare, la jocurile cu impuscaturi de care mi-e atat de dor, si la desenele pe care le-as fi putut incerca in momentele de tihna...

Dar acum incep sa ma intreb, nu este destul ca stau in fiecare zi 9 ore in fata calculatorului la servici? Ce nevoie am am de calculator si oare merita efortul? Nici asa nu prea am timp de mine seara cand poposesc in cuibusorul meu, cu calculatorul facandu-mi cu ochiul de pe un colt de birou, cu atat mai putin. Hai sa zicem ca in weekend as avea mai mult timp...dar parca nu ma indur sa fac si in cele doua zile libere acelasi lucru ca in zilele lucratoare, adica sa-mi lipesc ochii de un ecran obositor.

Tom Otterness

link>

"ce vreau sa ma fac cand voi fi mare"

Tin minte ca o buna bucata de vreme cand eram intrebata ce vreau sa devin cand voi fi mare sustineam sus si tare ca o sa ma fac vanzatoare. Iar acum pur si simplu n-as fi in stare sa-mi duc visul la indeplinire...Ceea ce pare a fi cea mai usoara meserie din lume, pe care aproape oricine cu 8 clase o poate face, pe mine ma inspaimanta. Mi se pare ingrozitor sa tratezi cu oamenii, mai mult sau mai putin mofturosi si suciti, sa lucrezi cu banii si sa ai grija la fiecare leut sau sa nu-ti dispara ceva din gestiune, sa poftesti si tu la tot ce vinzi zi de zi dar sa n-ai salariu suficient de mare sa ti le permiti...
Si totusi, dincolo de toate incovenientele visul ramane si ma face sa suspin ori de cate ori trec pe langa vreo librarie plina de jucarii. Cititul cartilor mi se pare in continuare o mare pierdere de timp dar le ador cand le vad noi noute, necitite, insirate cu grija pe rafturi de magazin ca niste obiecte peretioase. Imi plac copertile lor lucioase sau mate, subtiri sau cartonate, cu sau fara desene, care ma lasea sa intuiesc dintr-o privire ce poveste ascund acolo, in miile de cuvintele presarate cu grija pe paginile dalbe ...
Si daca libraria are si vitrinele pline de jucarii atunci ala trebuie sa fie raiul pe pamant :)>

jucarii inviate

Sambata am fost in Carrefour ca mi se pusese pata sa-mi iau Cordon bleu-ul cu care ma terorizeaza televizorul in fiecare dimineata. O aglomeratie de nedescris in care te sufocai, carucioare care te atacau nervoase din toate partile si iti taiau orice cale de evadare, blocaje de culoar si cozi interminabile la toate casele.De data asta abilitatea mea de a ma strecura nu mi-a mai folosit la nimic pentru ca pur si simplu n-aveam pe unde sa ma bag si asteptatam rabdatoare sa mai avansez un pas. Doar la raionul de jucarii, unde m-am oprit ca de obicei cu gura cascata, ca un copil ce sunt, se putea respira. Numai o privire a fost de ajuns pentru a reinvia amintiri ingropate de mult: patratele, dreptunghiurile din lemn si acoperisul rosu pe care nu mai stiu la ce le foloseam (in nici un caz la construit casute) , puzzle-urile cubice cu animale...(parca si acum vad coada cocosului sau capul porcusorului), tablita alba cu gaurele in care infigeam pioneze colorate din plastic...Le uitasem cu desavarsire... parca in alta viata au fost ale mele...

Si ma vaitam ca n-am avut jucarii amintindu-mi jocul de fotbal al lui Razvan, castelul cu soldatei al vecinului de la patru, papusica pistruiata cu par roz care mirosea a guma sau lego-urile lui Serban si Razvan...In fapt am avut destule doar ca le-am uitat...Imi aduceam aminte doar iepurele alb de la mosu`, catelul bej cu urechile lasate, cisterna galbena si masina de politie a lu` frate-miu, cei cativa soldatei si bizoni pe care nu mai stiu cine ni i-a dat, mama ratusca si ai ei pui, pisica galbenea cu mingea de plastic, cateii siamezi care balanganeau din cap si...si atat. Simt totusi ca mai erau si altele...vreun soricel cu cheita?!...nu, si totusi ceva cu cheita am avut sigur....Aaaaaa si scufita rosie de plastic, era culmea sa nu o am ca doar toti copii o aveau pe vremea aia.

Toate jucariile astea au disparut. Ce s-a intamplat cu ele, de ce le-am parasit nu mai stiu...Poate din cauza desenele animate de pe italiani, a lui Lacatus si a lui Brad Pitt :)

...Si uit de ce regret eu ca n-am locuit intr-o casa cu mansarda si scara intunecata care sa ma duca acolo sus, la cufarul plin de jucarii, pe care in astfel de conditii cu siguranta le-as fi pastrat.

Roth Aniko

link

vise emotionante :))

Sa ma reintorc la visele mele inconstiente si palpitante.

In primul sa facea ca trebuia sa desenez lipsa de credinta si imi storceam mintea cum as putea sa pun pe hartie o idee atat de abstracta. Singurul lucru care-mi venea in minte in vis era sa pun in partea din dreapta a foii o fata care rupea pagini din Biblie iar in stanga un ritual barbar al unui trib antic pentru a fi in antiteza cu lipsa de credinta...Reusisem sa-i schitez fetei cateva trasaturi de desen manga si imi tot faceam probleme ca nu o sa pot sa desenez niciodata cartea rupta si filele mototolite in mainile fetei si pentru a amana momentul desenam numai si numai case ...

In al doilea vis eram in plin razboi si ma atacau irakieni. Se facea ca eram undeva la tara si iesind in curte am vazut pe cer ca avioanele romanesti ripostau la atacurile avioanelor irakiene care se razbunau pe noi ca am fost de partea americanilor. Eram foarte panicata si nu stiam unde sa ma ascund mai ales ca un glonte trecuse pe langa mine si chiar ma zgariase un pic la mana si imi era tare frica ca puteam muri in orice clipa...La un moment parca ma urcasem pe o bicicleta si trebuia sa-l gasesc pe frate-miu undeva pe linia ferata si sa-l avertizez de ce se intampla sa se puna la adapost....Apoi nu mai stiu cum ajunsesem intr-o cladire si stiam ca deja eram invadati de forte terestre coborate din avioane, forte care ii cautau pe toti generalii nostri sa-i omoare...generali care se ascundeau chiar in cladirea aia...Pe unul il impuscasera cu mitralierele printr-o usa in spatele careia se ascunsese si urma sa intre intr-o alta camera si sa mai impuste unu...Si chiar atunci am vazut ca vine Tariceau alergand disperat cu o foie de destiture din functie a generalului urmarit pentru a-i salva astfel viata... Dar saracu` Tariceanu nici n-a apucat bine sa le spuna irakienilor despre ce e vorba ca a fost pe loc ciuruit de zeci de gloante ...si aici m-am trezit...Wow, cred ca mi-e dor de niste shootere.

Liva Rutmane

link

Linda Bergkvist

Genul asta de desen mi-a placut mereu dar parca mi-a fost mereu teama sa recunosc ca pot avea gusturi atat de proaste si conceptii gresite cu privire la ce inseamna adevarata arta . Cu greu am reusit sa-mi aleg de pe site cele trei desene postate mai sus. In primul mi-a placut tare mult pisica, pe al doilea mi-a picat prima data ochii iar pe al treilea l-am studiat cel mai atent si m-am intrebat uimita cum este posibil ca o fiinta umana imperfecta sa creeze ceva atat de perfect?:P.
Pe site am gasit pentru prima data si reguri clare de copyright care desigur m-au dus cu gandul la desenul lui James Jean pe care l-am prelucrat si mi l-am pus pe blog, se pare, pentru a mi-l promova. Drept urmare domunul James Jean ar putea sa ma dea in judecata ;). ...Din fericire pana acum n-am primit nici o plangere.

Neintelegerea

Dupa doua piese vazute la Teatrul National (Dansand pentru zeul pagan si Regina Mama) care au cam lasat de dorit, drept pentru care nici n-am pomenit de ele, ma gandeam ca si "Neintelegerea" va fi in acelasi ton. Dar nu, Marius a facut o alegere buna si piesa mi-a mers direct la inima...si mai mult decat atat, m-a convins ca trebuie neaparat sa citesc cateva carti de Albert Camus.

O piesa care vorbeste prin vocea unor actori desavarsiti despre uitarea de sine si de ceilalti, uitarea sentimentelor si a legaturilor de sange, despre momentele in care cuvintele nu se leaga si cadem prada neintelegerilor, despre nevoia de odihna eterna pentru a sterge frustrari si intrebari existentiale care ne macina, despre dorinta nebuna de evadare dintr-o lumea gri si apasatoare si cautarea ridicola a linistii departe, pe malul marii, acolo unde "oamenii sunt frumosi pe dinafara dar goi pe dinauntru", despre egoismul care ne orbeste si ne indeparteaza de cei de langa noi, despre moartea care nu face nici un fel de diferente intre oameni si despre absurdul trairilor noastre care ne face uneori sa ducem lucrurile la extrem.

Chiar asa sa fie ? Sa cautam noi oare fericirea si linistea undeva departe fara sa stim ca ele sunt de fapt aici, langa noi?!~...Trebuie doar sa deschidem ochii sufletului.