Nu incurajati cersetoria!

Dupa 6 ani petrecuti in Bucuresti, 6 ani in care am iubit calatoriile in autobuze,tramvaie si trolee aglomerate si infierbantate , am fost nevoita sa-mi fac abonament pe metrou. Incredibil dar adevarat!

Cu un an in urma nu ma simteam in stare sa circul de una singura prin labirintul de tunele intunecate al Bucurestiului. Dar cum nevoia te invata, cu ocazia primului interviu pe care l-am avut in zona Metro-Berceni, a trebuit sa-mi inving teama lipsei de orientare intr-un spatiu ostil, aproape fioros...

Chiar daca primul pas, si cel mai important, a fost facut si am avut revelatia unor indicatii subterane usor de urmat, am continuat pana azi sa ma feresc de noapte in timpul zilei, de lilieci insetati de sange ascunsi in strafunduri, de candelabre care tremura si se sting, de zgomote infernale care vin din adancuri si de oameni pierduti, privind in gol...

Din pacate, ca sa ajung la timp la serviciu, in diminetile aglomerate cu eternele blocaje din trafic, trebuie sa ma sacrific si sa infrunt pericolele...

Nu pot sa neg avantajele unor veri subterane racoroase, ale unor calatorii scurte lipsite de minute incarcate de nerabdare petrecute la semafor...si totusi nimic din toate astea nu poate compensa lumina, miscarea, viata de la suprafata. Motiv pentru care la intoarcere prefer tot autobuzele si troleele mele iubite.

Tot ce am scris nu are decat un singur scop :"Va rugam, nu incurajati cersetoria la metrou!" - asta am auzit astazi de dimineata si mi-am dat seama - desi cam tarziu - ca de fapt oamenii buni si generosi sunt problema societatii si nu cersetorii care, cu siguranta, s-ar lasa de meserie daca ar sti ca nu primesc nimic. Si totusi poate nu asta e solutia, cersetorii de azi ar putea deveni borfasii de maine.

adio...

ewhite.com

in singuratate

Iarasi simt o acuta senzatie ca locul meu nu este aici dar nici in alta parte. Incerc sa par normala, sa socializez dar nu ma simt in largul meu nici singura nici cu cineva in preajma. As zice ca toti oamenii pe care ii cunosc de mult sau pe care i-am cunoscut in ultimele luni sunt draguti, mult prea draguti pentru mine...Si nu numai prin atitudine dar si prin aspect fizic, vestimentatie, bun gust...Ma simt ca o ratusca neagra care inoata-inoata- inoata si totusi nu reuseste sa le prinda din urma pe celelalte surate motate. Asa ca asta seara am sa ma adapostesc sub o frunza sa ma odihnesc pentru ca mine sa reincep urmarirea zadarnica.

Jonathan Weiner

link

lumea maslinelor

Maslinele alea mici, negre si sarate pe care mama le manca cu pofta in zilele de post imi erau tare antipatice. Parca toate se strambau la mine cand se agatau de degetele ei. Si de fiecare data ma intrebam de ce oare nu cumpara niciodata masline verzi...Mancasem o data si ramasesem ferm convinsa ca au un gust exceptional.

Odata ce am ajuns pe banii mi-am facut si pofta asta, printre multe altele, de a-mi lua maslinele verzi mult visate. Am gustat cateva cu entuziasm dar apoi le-am depus in figider dezamagita, uitand de ele - erau la fel de acre ca si cele negre- iar intr-o zi le-am gasit zbarcite si le-am aruncat. Astfel s-a spulberat mitul maslinelor verzi de care imi legasem atatea sperante.

Dar uite ca dintr-o data, pe nesperate, m-am indragostit de maslinele negre extra light, mari si carnoase care rad cu pofta de fiecare data cand trec prin fata figiderelor din super market. Unele imi fac tacute cu mana, altele clipesc insistent sau striga si se hlizesc...stiu prea bine ca nu le pot rezista...

As putea concluziona ca nu trebuie niciodata sa-mi pierd speranta, mereu exista ceva de descoperit chiar si acolo unde ma astept mai putin, trebuie doar sa incerc.:)

Misha Gordin

link

cand visurile se implinesc

Ieri un alt vis mi s-a implinit si nu-mi mai incap in piele de fericire. Pe biroul meu se relaxeaza acum o multifunctionala hp, mititica si frumusica. Mi-am instalat-o singurica desi nu ma credeam in stare asa cum nu credeam niciodata ca voi sti sa instalez windowsul si toate cele...Pe hartie foto pozele ies excelent, scannul e bun iar xeroxul decent.

Sa ma fi vazut ieri prin Carrefour ce i-am mai dat tarcoale pana sa ma hotarasc sa o iau si cat m-am chinuit cu ditamai cutia in brate pana la taxi. M-a costat sucumpicel calatoria dar a meritat ca avea aer conditonat iar taximetristul era simpatic. De fapt mie cam toti taximetristii mi se par de treaba si nu uit niciodata sa intru in vorba cu ei. De data asta conversatia s-a concentrat pe obisnuinta mea de a ma urca in fata si nu in spate cum spun bunele maniere. Ciudat e ca nenea taximetristul mi-a spus ca probabil sunt soferita sau sunt in zodia gemeni - clar vazator, ce mai@-.

Paul Biddle

link

jurnal de bord

Am avut o zi plina, o zi inceputa bine cu trezit la zece jumate cum de mult nu se mai intamplase.Dupamiaza am fost la intrunirea Computer Games de la Cerf si am stat timp de 4 ore in "silenzio stampa" cum se intampla de obicei dar cu toate astea m-am simtit bine printre forumisti. Apoi am fugit la opera unde aveam spectacol, un amestec de simfonie-dans -poezie. Din pacate am ajuns tarziu si doar la sfarsitul reprezentatiei m-am intalnit cu Alina alaturi de care am plecat la plimbare spre Universitate...o plimbare intr-o seara de vara. Pe drum ne-am oprit la Mc la o inghetata si mai apoi la Spring la o salata. Mai-mai ca imi crapau nasturii de la camasa de cat am putut sa mananc si ma apucase un somn de-mi venea sa dorm pe mese acolo. Dar cum am ajuns acasa mi-a trecut si iata-ma scriind aici.

La job au aparut cateva surprize...Se pare ca din cauza timiditatii mele am fost propusa alaturi de alti 6 colegi pentru alte departamente care sa nu necesite prea mult vorbit la telefon. Cum era si normal pentru a face helpdesk trebuie sa ai anumite inclinatii: incredere in tine, deschidere, abilitati de comunicare, pe care eu nu le am. Abia luni voi afla unde voi fi repartizata si ce va trebui sa invat in continuare. Pe de o parte imi pare bine ca am scapt de casca dar pe de alta imi e parca greu sa ma despart de noii mei colegi (mai ales de Alina si Maria) plus AnaMaria, o prietena din facultate pe care am regasit-o aici. Ca sa nu mai spun ca sefa de departament pe care o aveam era o draguta. Si apoi...speram sa-mi depasesc problemele de comunicare obligata oarecum sa le infrunt.

Gundega Dege

link

coada de dracusor

Uitandu-ma la pozele de la ultima intrunire forumistica m-am speriat de cat de grasa pot sa fiu si cu toate astea n-am putut sa ma abtin si sa nu-mi iau de la fast food un hamburger si o portie mare de cartofi prajiti. Toate stropite cu minunatia de cola - cea mai sanatoasa dintre bauturi. Desigur dupa scurta perioada de satisfactie m-au cuprins remuscarile asa ca am plecat de la serviciu direct la piata si mi-am pus in desaga rosii, castraveti si ceai. Si cum am ajuns acasa am servit o cana de ceai verde stamband din nas. Ca toate ceaiurile de pe lume si asta avea un gust oribil si fiecare inghititura ma seca la inima. Noroc ca sunt rezistenta la neplacere, altfel sigur vomitam :D.

Si tot ca sa nu ma mai simt asa vinovata am trecut si la efort - timp de 3 ore am spalat continuu si am facut febra musculara nu numai la maini dar si la sapte si la picioare. Se stransese un munte de haine si in fiecare seara imi propuneam sa le spal dar de fiecare data dracusorul imi zicea - lasa, alta data, acum e vremea de lenevit. Si asa am ajuns aproape sa nu mai am cu ce ma imbraca:D. Nici nu vreau sa ma gandesc cat timp voi petrece maine dimineata la alesul hainelor antipatice, ca doar alea mi-au mai ramas curate in sifonier.

poveste

Exista doua lucruri care ma fac fericita in fiecare zi, de fapt sunt trei dar pe al treilea il tin pentru mine oricat ai fi tu de Siropel. Primul lucru are legatura cu blocajul din trafic din fiecare dimineata de la Foisor...Stiu, asta ar trebui sa ma enerveze dar nu... pentru ca acolo la foisor se afla fereastra din poveste cu tocuri aramii si frunze uscate de vie care atarna pe alaturi...O data dincolo de draperiile de un albastru-negru a aparut o pisica alba, cu par scurt catifelat si o curelusa rosie la gat...si m-a fermecat. De atunci astept minute in sir sa reapara, cu zambetul pe buze si degetele lipite de bara de metal a troleului...poate-poate...

Al doilea lucru e un iepure pe care il vad in fiecare seara tot la Foisor. L-am observat inainte de Paste prin gemurile inundate de verde ale unei florarii. Am si intrat o data sa-i studiez pantofiorii din carpa si traistuta de pe umar. La prima vedere oricine ar spune ca e doar o paiata dar eu cred ca si el este fermecat si ca inca mai spera ca voi veni si-l voi lua acasa intr-o zi...si vraja va cadea in sfarsit.

Gosia Mosz

link

news

De cateva zile a inceput sa-mi mearga internetul. Pe de o parte imi pare bine ca o sa pot scrie aici pe blog dar pe de alta imi dau seama ca timpul meu pentru citit si uitat la televizor se diminueaza simtitor. In plus in ultimele zile am cosmaruri cum ca gazda mea ma certa ca consum mult curent desi inca n-am primit reprosuri de genul asta in realitate . Chiar sunt curioasa cat o sa vina factura si daca o sa fie cam mare probabil o sa-i propun ca eu sa platesc mai mult si sa dorm linistita.

Stiu ca esti nerabdator sa afli ce am facut in ultima luna. Am terminat cursurile de italiana si m-am inscris la CELI c1 pentru certificarea cunostintelor de limba italiana. Am fost cam inconstienta cand am ales nivelul asta pentru ca bibliotecarul de la institutul italian mi-a spus ca e foarte greu si s-a intamplat ca si candidatii de la liceul bilingv sa nu il treaca. Dar acum ce-o fi o fi, poate am noroc.

Saptamana care abia s-a incheiat am facut cursuri despre conturi curente si combaterea spalarii banilor cu doua italience dragute iar 5 saptamani de acum incolo o sa facem cursuri de specializare pe carti de credit si tocmai prin iunie o sa incepem sa lucram efectiv. Din pacate tot trainingul asta ma va invata cum sa fiu o buna telefonista:) pentru ca va trebui sa ofer asistenta agentiilor in limba italiana. Dupa cum stii eu am oroare de vorbit la telefon dar vreau prin aceast exercitiu sa-mi depasesc problema si in acelasi timp sa-mi perfectionez italiana.

O noutate ar mai fi ca am reusit sa ajung la opera, la Traviata si mi-a placut. Poate chiar saptamana viitoare o sa ma duc si la balet. La teatru nu am mai ajuns, asta si pentru ca la TNB am vazut cam tot ce se putea. Urmatoarea piesa pe lista este Vizitatorul la Nottara.

Si cam atat:)

Kassandra

link

trandafirul albastru

Week-end-ul asta l-am dedicat teatrului si Japoniei. Mai am doar cateva pagini si in sfarsit o sa termin "Mostenirea noastra orientala" inceputa acum un an. Paginile despre Japonia aproape ca le-am sorbit si cu toate astea nu am retinut mare lucru - toate numele de imparati, shoguni, arhitecti, pictori, eroi ai cartilor japoneze imi par toate la fel - niste imbinatii ciudate de sunete aproape de neimitat...
Ciudat e ca tot in weekend am prins pe Tvr Cultural finalul unui film ... despre o frantuzoaica ambitioasa care incerca sa promoveze intr-o corporatie japoneza. Un lucru imposibil se pare...:D. Ba chiar la un moment dat a ajuns pe pozitia cea mai inferioara - femeie de serviciu la buda - moment in care a hotarat sa plece inapoi acasa si sa se apuce de scris. Despartirea de sefa ei direct superioara mi-a placut tare mult. Frantuzoaica i-a spus ca ii multumeste pentru bunavointa si ii pare rau ca nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor fapt care se datoreaza nu numai inferioritatii intelectuale (evidente) a occidentalilor ci si prostiei sale native. La intrebarea sefei daca crede sa exista vreun job in conformitate cu posibilitatile sale intelectuale . Ea a spus sovaielnic (se prefacea - desigur) ca spera sa gaseasca de lucru ca gunoiera.... :) Chiar merita vazut.

Piesele pe care le-am vazut la TNB mi-au placut mult de asta data. La prima piesa, Dulcea pasare a tineretii, m-am simtit ingrozitor de singura : in pauza am stat nemiscata pe scaun, cu sala goala, si am privit cum se amplasau noile decoruri, iar la final, fara sa am cu cine schimba cuvinte, m-am indreptat abatuta spre troleu. Dar duminica aproape ca mi-a placut singuratatea desi aveam lacrimi in ochi....nu as fi vrut sa am pe nimeni langa mine atunci. "Menajeria de sticla" a fost mult prea buna...sau poate doar am trait-o intens pentru ca era povestea mea. Aproape m-a socat asemanarea... si trandafirul albastru ...Cum oare s-a facut chiar aseara sa fiu imbracata toata in albastru si cu trandafirii mei albastri in urechi?

Finalul meu inca nu il stiu dar presimt ca n-o sa fi prea diferit...o sa raman inchisa in lumea mea, in Menajeria de sticla...

la furat

Hai sa-ti povestesc cum era sa fiu talharita pentru a patra oara intr-un autobuz aglomerat.
Dar mai intai sa facem o recapitulare:

1. Prima data cand s-a intamplat abia incepusem facultatea si desi fusesem sfatuita sa fiu atenta la buzunare si la geanta mereu uitam . Era o dimineata insorita de toamna si chiar daca aveam ore dupamiaza ma inscrisesem la un curs facultativ de italiana si tineam neaparat sa fiu prezenta. In dimineata aia, ca de altfel in fiecare dimineata, am luat-o incetisor pe jos, cu ghiozdanelul in spate (pe care btw il am chiar azi cu mine), pana la capatul lui 226 (ca pe atunci se faceau niste lucrari pe Calea Rahovei si luam mereu autobuzul din 13 septembrie -ultima statie). Cred ca eram si foarte in intarziere, altfel nu-mi explic de ce m-am urcat in autobuzul ala plin de copii de generala care ocupasera deja toate locurile iar oamenii mari cat muntele sa inghesuiau printre scaune ca niste sardelute congelate.O data urcata de coborat nu mai putea fi vorba, nu ma puteam misca, nu aveam nici de ce sa ma tin si abia daca am reusit sa ma ridic pe varfuri si sa ma prind cu mana dreapta de bara de sus...Imagineaza-ti ce chin sa stai pe varfuri cu mana ridicata timp de 40 de minute si pe deasupra si impinsa din toate partile.
De ghiozdanel am uitat cu desavarsire si abia cand m-am asezat in banca la scoala am observat ca buzunarelul din spate era desfacut iar portofelul disparuse. Ghinion pentru hot ca n-aveam bani in el dar si ghinion pentru mine ca toate actele mele erau acolo : certificat de nastere (ce oi fi cautat cu el dupa mine nu stiu), buletin, carnet de student, abonament de RATB, abonament la biblioteca... Si pune-te Simona si da anunt, plateste taxe, refa-ti toate actele, ia-ti abonament intreg, fa poze, roaga secretara sa-ti eilibereze carnetul mai repede.
Lasand toata alergatura la o parte nici acum nu-mi explic cum de am fost talharita fara sa simt absolut nimic, cu niste oameni imbracati bine cum erau cei de langa mine care pareau si ei a nu putea face nici o miscare.

2. A doua oara stateam in Militari -anul 2- si mai mereu aveam cursuri de la 7:30, atunci cand statiile erau intesate de oameni - roiuri de albinute harnice - iar autobuzele cum veneau tot asa plecau. Doar din cand in cand se mai intampla sa te poti ingramadi impreuna cu alti 10 insi pe cele doua trepte de la usa. Norocul mi-a suras si in dimineata aia si cu chiu cu vai am reusit sa ma ingramadesc pe ultima treapta si desi nu mai era loc sa arunci un ac un alt nene s-a impins in spatele meu. Soferul tot inerca sa inchida usa dar nu si nu omul se incapatana sa stea acolo poate poate se intampla un miracol - nu sa incapa si el ci sa reuseasca sa-mi deschida geanta. Dar geanta mea de pe atunci era o fortareata : era cartonata, fermoara se deschidea foarte greu iar daca reuseai abia daca puteai sa introduci inauntru o manuta subtirica ca a mea. Abia dupa ce i-am vazut mana incrancenata si am tras geanta a coborat si el resemnat.

3. A treia oara s-a intamplat anul trecut. La fostul job in pauza de masa coboram mereu sa-mi iau ceva de rontait de la economat numai ca in ziua aia n-am avut marunti la mine sa platesc si a trebuit sa schimb 50RON. Banii primiti rest i-am bagat in buzunarelul lateral al gentii cu gandul ca o sa-i pun in portofel de indata ce ajung sus...Dar cine si-a mai adus aminte... si asa am plecat eu seara acasa fara nici o grija, cu banii in buzunarel si cu Atlasul dupa mine, stand in picioare si citind de zor in tramvai. Nu mi-am dat seama de lipasa lor nici macar cand mi-am scos cheile din buzunarel si am vazut fermoarul pe jumatate tras. Dar cand a fost vorba chiar in seara aia sa-i platesc gazdei lumina ia banii de unde nu-s.

4. Si acum vreo saptamana ma intorceam eu frumos acasa cu 133 de la Romana dupa ce statusem ca si in seara asta la net si deh, autobuzul era cam aglomerat...si n-am gasit un locsor decat in fata, in dreptul usii. Ma facusem eu cat de cat comoda - cu fata la usa sa admir peisajul- si pe ultima suta vad ca mai urca un domn imbracat bine, la costum, si se postaza cu spatele la mine si un pic intr-o parte. Incepusem sa-l compatimesc " Saracul om, o fi avand ceva la mana dreapta de o tine asa inconvoiata", caci se tinea cu mana stanga de bara intr-un mod destul de chinuitor iar cu dreapta sigur i-ar fi venit mult mai bine . Numai ca dupa putin timp mi-am dat seama ca de fapt mana lui dreapta se straduia incet-incet, tiptil-tiptil, sa deschida fermoarul "ranitei" mele din blugi in care erau inghesuit cartile de italiana, telefonul si portofelul meu - desigur - si aveam ceva banuti acolo. L-am fulgerat un pic cu un zambet "te-am prins smechere", mi-am deschis de tot fermoarul, am scos frumos portofelul, mi-am numarat banii in fata lui (deaja acum luase o pozitie normala) si contatand ca era totul in regula l-am bagat la loc. Toata lumea din jur a vazut ce s-a intamplat dar nimeni nu a spus si nu a facut nimic...In fond ce se putea face?Doar sa-si pazeasca si ei gentile si buzunarele.

yuppppi!

Mi-a ajuns acasa radioul omulet de la prizee. Ia uite ce dragut este!

Iar daca dai click aici o sa vezi ultimele poze facute de mine in parcul Carol si I.O.R.

o ora de net

Nu ma intreba cum supravietuiesc fara computer si internet si cum o sa mai rezist inca o luna fara. In fiecare seara dupa cursuri dau fuguta in Cibernetica la Ase sa-mi clatesc si eu ochii macar pentru o ora pe un ecran de calculator, oricat ar fi el de strain si neprimitor. In sfarsit, lumea mea - imi zic- cei cativa cunoscuti de pe mess, forumul cu ultimele poze si ultimele mesaje de sters ...Dar, din pacate prea putin timp ca sa-ti mai pot scrie si tie.

Si pentru ca nu mai am nici net, nici pe tine, nici pe Marius...si nici chef de desenat imi fac mancare - vorba vine (cartofi prajiti, oua, piure, salata iar in seara asta care ca o sa fac niste paste cu sos) si mai citesc. Televizorul ma dezgusta in ultima vreme cu vesnica bufonada parlament - partide - PSD- Basescu si Tariceanu. Zici ca au innebunit cu totii si ca sigurul lor scop acolo in fruntea tarii e concursul de umflat in pene colorate. Nu stiu de ce am adus vorba, chiar nu merita mentionat.

Ce merita sa-ti spun e ca m-am tuns frantuzeste desi ma batea gandul sa-mi fac si eu bretonul dupa care toate fitoasele se dau in vant. Dar apoi mi-am zis de ce sa fac eu ca toata lumea si sa nu fac ca mine ca oricum moda trece ...si bretonul ala parca duce un pic a copil dement.

M-am tuns pentru ca mi se pare ca imi modeleaza sau influenteaza un pic personalitatea. Cu cat sunt tunsa mai scurt cu atat sunt mai baietoasa si mai indrazneata si cu cat am parul mai lung cu atat sunt mai romantica si mai vulnerabila. Asa ca in primavara asta era cazul sa fim independente si sigure pe noi. Asta e si motivul pentru care sambata viitoare o sa merg singura la doua piese de teatru "Dulcea pasare a tineretii" si "Menajeria de sticla" si cu siguranta o sa-ti povestesc impresii.

despre Marco Polo

Siropel, sa stii ca in sfarsit am descoperit care era faza cu Marco Polo si cu povestirile lui. Intalnisem in cateva carti referiri la acest Marco Polo dar prima data cand mi-am pus intrebarea ce e cu el a fost acum un an jumate cand imi cautam job. Firma de turism care m-a inviat la interviu se numea chiar Marco Polo si de aici mi-a venit ideea ca ar fi putut fi un nene care candva de mult a strabatut lumea in lung si in lat ca turist. Desigur ca nu am aprofundat - cum imi sta in fire - si abia acum am citit intamplator cate ceva.

Se pare ca Marco Polo avea vrea 17 ani cand a parasit Venetia impreuna cu tatal si unchiul indreptandu-se spre Persia si India. Asta se intampla prin secolul XII d.H. Ajunsi in Persia au auzit numai lucruri bune despre China de alta data si au hotarat sa se stabileasca acolo. Chiar in perioda asta China a fost invadata de popoarele din nord - mongoli sau ce erau ei -si la conducerea tarii a ajuns Hanul Kubilai. Pentru a putea controla Pekinul hanul a eliminat examenele de admitere in functii publice pentru a nu da ocazia chinezilor bine pregatiti sa acceada la conducere . In aceste conditii, castigandu-i increderea Marco Polo a ajuns la un moment dat sa fie guvernator al unei regiuni din marele imperiu.

Dupa aproape doua decenii el a fost trimis de Kubilai ( foarte tolerant in ceea ce priveste religii) sa duca un mesaj Papei de la Roma. Drumul de intoarcere a durat 3 ani, cu toate ca pana in Persia calatoria i-a fost asigurata de Han, si cand a ajuns in Venezia a aflat ca atat Papa cat si Kubilai murisera.

Normal ca ajuns acasa a inceput sa povesteasca despre civilizatia infloritoare din China unde strazile erau pavate, existau canale de scurgere de o parte si de alta, trasurile aveau 4 locuri, in case toti aveau apa calda, prostitutia era aproape incurajata si hanul avea sute de concubine...etc Toate povestirile lui insa nu erau luate in serios de venetieni care nu concepeau existenta unei civilizatii macar la fel de infloritoare ca cea europeana.

Si se pare ca Marco Polo a murit pe la 80 de ani si in momentul mortii ar fi fost indemnat ca macar atunci sa recunosca ca tot ce a povestit de-alungul vietii era pura inventie. Insa el a raspuns ca nu povestise nici macar jumate din cate vazuse acolo.