notite virtuale

Incerc sa nu uit ce am descoperit in ultimele zile asa ca ma voi folosi de paginile tale virtuale si voi lua scurte notite.

*Despre Cupidon sau Eros mare lucru nu stiu, doar ca e mic si grasut, are aripioare si poarta mereu in spate tolba cu sageti. Dar se pare ca el nu a fost mereu asa mic. La inceput (in perioada renasterii) era un adolescent chipes care in loc sa imbatraneasca ca muritorii de rand a devenit copil for ever(in perioada baroca-rococo).

*Ciudat, dar in perioada descoperirii Americilor, pigmentul albastru ultramarin, obtinut dintr-un mineral rar din Afganistan si folosit in pictura, era mai scump decat aurul.

*Nu am inteles si nu m-a interesat niciodata sa aflu dar, intamplator, am descoperit ca de fapt lutheranismul si protestantismul sunt unul si acelasi lucru. Lui Luther si Protestului sau importiva abuzurilor bisericii ( in special a vanzarii de indulgente prin care preotii garantau iertarea pacatelor si o viata vesnica in Rai) li se datoreaza aparitia celor doua denumiri. Sper sa nu scriu aiureli, dar se pare ca diferenta fata de crestinism consta  chiar in nepracticarea ritualurilor bisericesti... in rest Biblia e aceeasi, numai interpretarea proprie poate sa difere.

*Nobel o fi fost el mare inventator si om de afaceri dar se pare ca visul lui din tinerete, care s-a implinit la batranete, a fost sa devina scriitor iar in ultimul lui an de viata a scris o tragedie "Nemesis", continuare a operelor scriitorului sau preferat - Shelley.

Vezi, ai grija ce faci cu notitele, sa le pui bine!

Michael Cheval

o avalansa de picturi suprarealiste

despre nimic

Iar am ramas in urma cu povestitul! N-am pomenit nimic de cadouri, de ce am invatat in ultimele zile, de cartea la care ma chinui iar de o luna... Nici nu stiu cu ce sa incep, caldura ma zapaceste si doar e 11 noaptea, ar fi trebuit sa se mai racoreasca. Aproape ca am uitat de seara numita "infuzie de tei"... era vineri ora 21 si iesisem grabita cu umbrela deasupra capului sa iau un pachet din strada. Si pe cat de repede am pornit pe atat de incet m-am intors. Pluteam intr-o mare de tei alaturi de alei si cladiri adormite. Dar sa lasam romantismul de o parte si sa fim pragmatici.

De ziua mea am primit doua buchete de flori de la dragii colegi (crini si azalee), niste zorzoane verzi si galbene care imi plac foarte mult si o bluza Tina R  - oribila bineinteles. Frate-miu s-a gandit el sa ma puna sa gatesc cu un aparat electric cu aburi numai ca e cam voluminos si  n-am unde sa-l pun aici la mine.Iar mama mi-a luat o bluzita-rochita cum se poarta acum dar care nu vine bine cu pantaloni...ghinion!:)Dar chiar si lucrurile care nu mi se potrivesc sunt bune de cadou...ce ar fi fost sa nu fi primit nimic?! Nici nu vreau sa ma gandesc.

Si cum ziceam ma chinui la Nobila Casa cum m-am chinuit si la Shogunul. Tai-Panul l-am devorat, a fost super bun. ...Gata, mi-e somn nu-ti mai povestesc nimic...ca nu-mi mai amintesc...am imbatranit maica!

Sergey Smirnov

link

Grivei

Grivei, saracul, prin ce cartiere o fi ratacind el la ora asta din noapte. Pe la sase asa era la Timpuri Noi si singurul lucru pe care l-a facut cand compatriotii sai, cu inimi haine, au inceput sa-l maraie de pe margine a fost sa se ascunda dupa picioarele mele. Era piele si os si ochii-i cerseau un stapan cu inima buna care sa-i dea un culcus acolo cat de mic si un colt de paine. Cu speranta in suflet m-a condus pana la trecerea de pietoni, oprindu-se si  uitandu-se mereu in spate sa vada daca vin. Si-a incercat si el norocul dar la trecere l-am fentat - desi toti au trecut eu am ramas in urma iar el s-a agatat disperat de picioarele altui trecator si mai apoi de fusta unei tipe elegante si s-a tot dus...Ce viata de caine!

despre nasuri

Din punct de vedere estetic nasul este cel mai important. Cei cu nasul mare ca mine, borcanat , ascutit sau carn vor zice mereu ca un nas mic si delicat le-ar fi sta numai bine. Dar adevarul meu e ca nasul asta al nostru ne face sa parem altfel decat banali si ne individualizeaza pe fiecare in parte. Uneori, in uratenia lui, nasul asta poate fi chiar shic daca stii la ce zambet sa-l potrivesti si ce atitudine sa odopti...La asta m-am gandit in timp ce revedeam franturi din ultimul concert al Laurei. Mi-ar fi mai placut oare de ea la fel de mult daca ar fi avut un nas Alizee? Nu, nu cred, n-ar fi mai avut acelasi farmec.

Ting Shao Kuang

link

vechi si noi

Ia sa vedeam ce am descoperit eu azi:
- Uruguay-ul pretinde ca tangoul s-a nascut la ei si nu in Argentina
- Punta del Este este una din cele mai luxoase statiuni de pe coasta Americilor
- Togo a fost colonie Germana
- Jocurile Olimpice au inceput in anul 776 i.Hr
- In Arges exista un orasel numit Babeni

clipa de eternitate

Undeva, in spate la Timpuri Noi, pe unde trec eu in fiecare dimineata cu ganduri grabite dar pasi lenesi de ratusca, exista un loc al eternitatii asemanator picturilor lui Tudor Schor dar citadin si chiar recent amenajat. Un loc pe care rezidentii l-ar putea numi simplu "fata blocului" sau "in curte". Azi mai mult de un minut nu i-am privit aleile scurte si bancile pustii dar parca as fi petrecut o intreaga zi acolo, in bataia soarelui zglobiu de dimineata. In clipa aia in care timpul s-a oprit am stiut ca totul era ca atunci la tara, cand ma sculam devreme ca sa-mi iau la revedere de la caprite si ieduti cand plecau la pascut. Ciudata comparatie si totusi sentimentul lipsei de griji era acelasi, ca si cum dincolo de soare si linistea diminetii n-ar fi mai existat nimic...nimic atat de perfect.

Schor Tudor

link

linie

Aproape m-am mirat cand am vazut zilele trecute un bilet de bingo aruncat pe jos. Uitasem de nebunia anilor `90 cand tot romanul juca bingo, inclusiv noi, si uite ca, dintr-o data, s-a ivit amintirea zilei cand  ne-am dus cu totii la sala de bingo, deschisa in centrul orasului si extrem de populata, si am inceput sa ascultam incordati numerele pe care o tanara ragusita le striga cadentat. Eu eram aproape terorizata ca as fi putut face linie si ar fi trebuit sa strig in gura mare si sa suport privirea tuturor. Asa ca in cele din urma i-am cedat biletul fratelui meu mai curajos care deja avea o linie la activ.

De Bingo insa n-a avut parte niciunul din noi. Castigurile nemuncite ne-au cam ocolit dar ma asteptam ca in cel de-al 25-lea an din viata mea sa-mi iau revansa si sa castig marele premiu la loto. Si uite ca domunul 26 bate la usa si tot cu buzunarul gol ma prinde. Nu tu apartament, nu tu Seat Ibiza galben, nu tu excursii in strainatate...Concluzia: exista oameni ca mine care n-au tupeu si nici nu-i duce mintea sa faca bani dar asta nu inseamna ca nu pot fi fericiti si asa.

Anna Mei

link

shopping

Am impresia mereu ca ma imbrac cam naspa, ca n-am si eu niciun lucru dragut in sifonier iar cand merg la cumparaturi nu gasesc nicioadata ceva care sa-mi placa. Nu stiu cum reusesc fetele astea dragute de pe strada sa-si gaseasca haine. Pe de alta parte eu nici nu vreau sa cheltuiesc prea multi bani pe din astea iar prin magazinele de fize nici nu intru, toate bluzele sunt prea scumpe si prea urate.
De incaltat la fel, mi se pare ca n-am desi la intrare si supat adidasii, papucii si pantofi, se ingramadesc in dezordine. Dar nu, nu merg, mi-ar trebui ceva mai elegant dar daca-mi iau ceva mai elegant sigur n-o sa pot sa merg cu  ei.
Si ce masuri iau? Niciuna, inca ma mai imbrac cu haine din liceu si facultate. De exemplu, am o rochita de casa din clasa a IX-a, am primit-o de ziua mea de la mama si chiar si acum imi face placere sa stau in ea. Tin minte ca tot campionatul mondial din 1998 i-am tinut pumnii lui Adi Ilie din fata televizorului imbracata in rochita asta. Hm, da, cred ca o sa aiba o viata lunga tinand cont cat de multe haine imi cumpar eu.
In principiu toti banii mei se cam duc pe transport, chirie, mancare (cam multa ce e drept) + cateva reviste si mai nou pe rata la masina. Iar haine - lasa ca se poate si fara!

un emo pe jos

Sunt dezamagita. Conform previziunilor tunsoare nu mi-a iesit nici pe departe cum as fi vrut. Nu ma plac si totusi azi au curs complimentele pentru schimbarea radicala... poate erau , cum de obicei se intampla, doar simple politeturi. Singurul avantaj este ca dintr-o singura miscare pot sa fiu 3 in 1: emo, frantuzoaica sau baiat.Deja am inceput sa numar zilele pana o sa-mi creasca parul inapoi.

Si o data cu schimbarea de look am mai hotarat un lucru: sa nu-mi mai fac abonament la ratb si sa merg mai mult pe jos si cu metroul pe care nu-l simpatizez deloc dupa cum bine stii.Dar hotararea asta e doar provizorie, mi-am dat timp de experimentat pana vineri seara :D.Astazi rezultatul a fost peste asteptari, am economisit jumatate de ora din timpul meu. Cu ratb-ul in jumatatea asta de ora citeam o jumatate de revista.

Maria Wernicke

link

oftam dar nu cedam

Mi-e mila de parul meu cu toate firele lui albe cu tot dar in acelasi timp simt nevoia sa ma tund scurt. Am emotii pentru maine mai ales ca o sa pic pe mana unei incepatoare. I-am aratat azi ce tunsoare vreau si a inceput sa se minuneze, mai-mai sa-mi zica mai bine te duci in alta parte.
Sa-mi tii pumnii, Siropel. :(( Saracutul meu par, si ce lung si frumusel e el! Dar n-am eu timp sa-l ingrijesc, asa cum n-am timp sa ma vopsesc pe fata si sa-mi calc bluzele sau sa-mi spal adidasii. Ce stii tu, eu sunt o persoana ocupata!...mai ales de cand m-am hotarat sa vad tot prison breakul unde nu se doarme niciodata iar vindecarile sunt miraculoase.

azi - nepretuitul in cuvinte

Poate n-ar fi chiar atat de rau sa-mi scriu in memorie sau pe o hartiuta clipele neimportante ale zile si sa incerc astfel sa redevin bloggerita care eram. As zice ca toate momentele astea neimportante au totusi importanta lor in viata celui care le traieste iar viata e nepretuita. Tocmai de aceea trebuie sa consideram fiecare clipa ca cea mai importanta din viata noastra...utopie.
Dimineata m-am trezit cu greu si in afara de stirea cu extraterestrii gri , mancatul fulgilor cu lapte si racoarea diminetii nu mai tin minte nimic. A, ba da, dormeam pe mine in metrou si visam frumos cu ochii semideschisi. Doua remarci am facut , un nene gravid si o tanara cu machiaj perfect iar apoi nimic pana la pauza de pranz. Cineva mi-a papat clipele.
Dupa masa am plecat la plimbare avand ca destinatie cel mai apropiat magazin de unde sa-mi iau inghetata cea de toate zilele calduroase. First stop - podul de pe Dambovita unde am asistat captivata la dansul sticlelor, ai fi zis ca erau niste naufragiati care se zbateau din rasputeri sa nu ajunga la fund. Next stop inghetata si parculetul umbros din spatele blocurilor, vesnicul loc al cainilor hoinari si de societate. Azi as fi putut sa ma imprietenesc cu un catelus negru, cu urechi lasate si blana de astrahan dar inghetata era prea buna ca sa o las la o parte.
La plecare, in statia de autobuz la umbra unui dud mi-au tinut companie vrabiutele, doi baieti si o fetita care faceau cu randul la ciugulitul unei feliute uscate de cozonac. Si stand acolo si ascultand ciripitul lor amestecat cu zgomotul orasului am inceput sa ma intreb de ce la noi barbatul nu are penele mai colorate ca femeie?Sa fie prezervativul de vina?
Si asa gandindu-ma  la orele de sofat, inscrisul buburezei mele albe si la cuburi si romburi pentru cursuri de pictura, nici nu stiu cand am ajuns la parcul cel vesel si plin de viata din fata blocului...un paradis al copiilor, relaxant si zgomotos.

Ce gust placut are aerul serilor de vara, un pic de racoare, un greieras, un soare bland, un fosnet de copac...
Noapte buna!

a fost o data...

A fost o data un blog siropos care avea o bloggerita specialista in mancat litere si modificat cuvinte dupa blunul plac. Si bloggerita asta suferea de singuratate si de plictiseala. In fiecare zi cea mai mare grija a ei era cum sa-si povesteasca sie insasi ce lucruri neinteresante a mai facut si a mai vazut ea cu o zi inainte, iar seara cand recitea cele scrie tare mandra mai era ca timpul nu trecea in van.
Dar intr-o zi bloggerita si-a dat seama ca s-a plictisit de povestit de fiecare data aceleasi si aceleasi lucruri si s-a gandit sa-si sacrifice timpul si internetul pentru o cauza nobila, dobandirea de experinta in sectorul bancar care urma in visele ei sa-i aduca o viata mai buna din toate punctele de vedere. Si astfel bloggerita a inceput sa uite de blogul ei cel siropos si de multumirea de sine si sa se afunde si mai tare in banalitate. Caci de cand il parasise gandurile-i se uscasera, cuvintele-i se risipisera, munca oligofrenica-i storsese pana si ultima picatura de creativitate.
Sau poate ca altul este adevarul povestii dar vraja tacerii il ascunde. Se spune ca doar atunci cand printul pe cal alb isi va gasi mireasa si va pleca in lume vraja se va rupe si vom afla motivul uitarii.

John William Waterhouse

link

soare pe ploaie

Ce dragut! Azi ma bucur pentru ca in sfarsit s-a gandit UPA si la mine si m-a acceptat in proiectul lingvistic in care o jumatate de ora pe zi voi putea sa-mi exersez la telefon italiana si engleza. Azi m-am chinuit 5 minute sa leg 3 fraze in engleza si evident m-au trecut toate apele... nu stiu ce-o sa ma fac jumatate de ora! Dar voi vedea dupa zilele astea de concediu, pentru ca DA, AM INTRAT IN CONCEDIU! Si nu ma intereseaza sa merg nicaieri, doar la tara. Vreau sa ma joc cu iedutii si cateii si sa ma duc in tarna sa fac poze florilor de camp. Vremea nu prea e de partea mea dar sper macar doua zile insorite acolo sa prind si eu.