sâmbătă, august 01, 2009

fructe, fructe, fructe

Pap mure ...mmmm bune bune! Fac cura de fructe azi: pepene verde, piersici si mure, iar maine cred ca o sa ma delectez si cu un pepene galben si vreo 2 mere golden. :D Am plecat dupa mancare si am venit de la piata cu desaga plina de fructe si papica ioc.

joi, iulie 30, 2009

Alexander Jansson



link

Pe Alexander Jansson l-am pescuit saptamana trecuta in mall Vitan cand am fost sa vad Ice Age 3D (care btw mi s-a parut reusit).

miercuri, iulie 29, 2009

bora bora in birou

Nu-mi permit sa ma vait ca n-am bani de risipit si oameni alaturi de care  sa-mi petrec o eventuala vacanta de vara, de fapt asta vreau si asta sunt, o persoana care nu doreste sa faca nici un fel de compromisuri. Iar de una singura nu plec nicaieri caci nu-s genul de persoana forte, stapana pe ea, care sa se descurce in orice fel de situatie si sa mai conduca si masina, plina de bagaje evident (doar nu te gandeai ca as putea sa plec vreodata pe tren cu geamantanele dupa mine).

Dar nu-i nimic o sa ma bronzez la lumina monitorului de serviciu si o sa ma racoreasca briza aerului conditionat din birou. SEJUR DE LUX

marți, iulie 21, 2009

duminică, iulie 19, 2009

la joaca

Tema asta "fetita cu catelul" am avut-o mereu in minte iar azi am vazut-o in parc. Fetita avea palarioara, rochita cu valonas si chilotei visinii si nu statea o clipa locului iar catelul era ciufulit si astepta cu ochii tinta si limba scoasa de un cont sa i se arunce o sticla de plastic turtita si apoi incepea sa faca niste salturi impresionante.

Apoi fetita cu coarda...aproape uitesem ca exista si ca o saream si eu candva....cu manerele de lemn si firele impletite...Pe o alta banca alti copii se pregateau de joaca si-si supuneau la vot rolurile de mama, tata si copii. Asa ma jucam si eu, de fapt eu eram mereu mama papusii iar Mirela la fel pana la un moment dat cand am cunoscut-o pe Oana, verisoara lui Ovidiu, si i-am propus sa se joace cu noi. Parca ieri eram toate trei pe iarba in curte la bunici cu papuselele noastre gen Barbie iar cand Oana ne-a spus ca ea se joaca altfel cu papusa am facut ochii mari. Cum te poti juca altfel cu papusa daca nu de-a mama care are grija de ea? Ei bine, cand te joci poti pur si simplu sa fii tu papusa si poti sa fii mare, sa ai iubiti si sa te duci la facultate....Oooauu, iti dai seama, o rasturnare de situatie neasteptata, o revelatie care a dus la parasirea definitiva a jocului de-a mama. In schimb la jocul de-a babele nu am renuntat decat tarziu. Nu mai tin minte daca ti-am povestit, dar cand ieseam pe drum si ne plictiseam incepeam sa vorbim vrute si nevrute imitand limbajul babelor din sat. Tema predilecta erau copiii nostri inventati ,nurorile si ginerii carora le atribuiam defecte si calitati gen "băietul gneu di la Buzau, maicî, ari di toati,casî şî maşînî" sau "arzî-o focu pă norgnia di la Focşani cî nu hini niciodatî pî la gnigni". :D

joi, iulie 16, 2009

monolog fara substanta ... mi-e somn

Trebuie sa ma organizez, trebuie sa pun lucrurile in ordine, trebuie pe cat posibil sa le iau la rand cu rabdare si atentie dar inainte de toate o sa respir si o sa uit totul...hhhhhm...pentru o clipa.

Cam asta imi zic mereu cand am multe ganduri ravasite prin cap indiferent daca e vorba de munca sau de timpul meu liber. De exemplu chiar acum inainte sa-mi incep plimbarea prin file de net am procedat asemanator: acum scriu ceva pe blog (adica nimic ca doar asta de hobbyul meu), apoi o sa fac un exercitiu la engleza (simt ca metoda mea netraditionala de a invata da roade, cel putin pe termen scurt), apoi o sa vad un pic din porcaria aia de prison break (desi a devenit telenovela in toata regula nu pot sa nu ma uit pana la sfarsit ca doar la mine e lege ca tot ce incep trebuie sa duc pana la capat)...a si..., nu se poate, uitasem ca am de testat doua dictionare dar deja stiu ca n-o sa reusesc cum n-o sa reusesc sa-mi pun pozele si desenele nici pe flickr nici pe ilisim gallery.

O, nu, deja ma apuca asa o mare lene...Dar oricum macar azi am reusit sa dau o tura prin centru, am ajuns chiar pana la Romana si m-am facut si cu niste pantaloni de soare, adica galbeni-galbeni cum aveam cand eram mica. Da, chiar, cand eram mica am mai avut si niste pantaloni galbeni tricotati pe care i-am indragit la fel de mult. Am o poza alb-negru cu ei...eram la tara la Sihlea si ploua dar unchi-miu tinea neaparat sa ne fotografieze pe mine si pe vara-mea in curte in fata daciei 1300. Vara-mea era bine imbracata, avea fular si geaca cu gluga si tare fericita mai era dar eu iesisem din casa in papucii aia de plastic cu gaurele, cu pantalonii mei galbeni si inca o bluzica tot galbena pe mine. De frig ce-mi era in poza am iesit cu genunchii lasati, mainile inclestate si ochii plangareti. Dar pantalonii aia ce frumosi mai erau!

sâmbătă, iulie 11, 2009

somnoroase pasarele pe la cuiburi se aduna

Pentru mine somnul ramane unul dintre cele mai placute si fascinante lucruri de pe lume.
Placut pentru ca dintr-o data toata agitatia zilei dispare iar inainte sa adorm incep sa ma gandesc la tot felul de lucruri dragute (number one fiind campul ala cu flori pe care tot alerg). Apoi apar visele, a doua mea viata sau viata de noapte a subconstientului care nu scapa nici o ocazie sa-si faca de cap. Iar dimineata ce bine mai e sa furi jumate de ora de dormit dupa ce-ti suna ceasul si in sfarsit sa te intinzi cat e patul de lung....
Fascinant pentru ca oricat mi s-ar explica nu pot sa inteleg cum de puteam face, cu atata usurinta, pauza asta de inconstienta si nemiscare, rapindu-ne opt ore din viata si pierzand controlul asupra ei. Mi se pare atat de ciudata normalitatea asta de a trai si a respira in timp ce creierul fabrica vise sau se pierde in uitare. Si totusi imi place iar in minivacanta asta am profitat din plin m-am culcat pana in 12 noaptea si m-am sculat mereu cam pe la 11 dimineata. Ce viata!
(:|

miercuri, iulie 08, 2009

luni, iunie 29, 2009

scut anti complexe

Azi m-am imbracat cu rochita mea sarafan luata ieftinache din Bucur. Nu stiu ce mi-a venit sa mi-o iau ca doar eu nu port niciodata rochite si fustite desi tare mi-ar mai placea. Dar ce sa-i faci, natura n-a fost prea generoasa cu mine si cum ies pe strada asa, aproape entuziasmata, se gaseste vreun nespalat sa intrebe "te doare piciorul?", "ai patit ceva la picior?". Eu in fond nu simt sa am vreo problema, ma simt absolut normala, dar uite ca se gasesc altii sa comenteze si sa-mi aminteasca ca desi pentru mine nu conteaza pe ei ii deranjeaza mersul meu. ...Of, si de asta aproape ma enervez cand vad fete imbracate in blugi cand le-ar sta atat de bine in niste rochite elegante...de-as fi eu ca ele! Dar dupa cum spuneam as putea sa port toate fustele mini din lumea si sa ma doara fix in cot de ce spun niste staini fara ocupatie si educatie.

vineri, iunie 26, 2009

doliu

Nu-mi vine sa cred, am avut un fel de premonitie fara sa stiu. Altfel nu-mi explic de ce sambata trecuta m-am apucat sa vad pe youtube mare parte din videoclipurile lui Michael, si doar n-am fost niciodata fan si nu mai facusem niciodata asta. Si chiar mi-am zis atunci ca am fost o fraiera sa nu-l mai ascult cand el are niste melodii una si una iar cateva m-au miscat pana la lacrimi si ma gandeam daca s-ar intampla miracolul sa mai vina si la noi ma voi duce sigur la concert. Iar acum nu mai e, am ramas parca  cu un gol in suflet, la fel cum s-a intamplat si cand a murit Pavarotti si Papa  Ioan Paul al II-lea . Ei n-ar fi putut si n-ar fi trebuit parca sa dispara niciodata dintre noi.

marți, iunie 23, 2009

27



Imi dau seama ca nu sunt niciodata prea mare ca sa primesc papusi, nici macar la 27 de ani impliniti. Mereu mi-am zis ca n-are rost sa am proprii mei copii cand eu mai am inca potential, inca vreau sa fiu rasfatata,  sa-mi fac toate poftele si sa fiu in centrul atentiei mele. De ce sa-mi sacrific eu bucuriile copilaresti pentru speranta intr-o viata viitoare mai buna a posibililor mei copii. De ce sa spun : "eu n-am avut, eu n-am putut, mie nu mi s-a dat, dar lasa ca isi vor lua copiii revansa pentru mine". No señor! Eu sunt copilul de crescut si tot eu trebuie sa-mi iau revansa pentru toate lucrurile pe care n-am putut inca sa le fac. Sper sa mai am la dispozitie alti 27 de ani de copilarit, daca nu mai mult, pentru ca ¨tutti i miei sogni nel cassetto diventino realtà".

miercuri, iunie 17, 2009

duminică, iunie 14, 2009

parcul nebunior -loc pentru spirite

Am zis mereu ca o sa-mi scriu visele  caci unele dintre ele imi plac asa de mult si-ar fi pacat sa le pierd. Dar vezi bine ca m-am luat cu altele si nu am facut ce  mi-am propus. Dar asta de azi noapte nu-mi mai scapa.

Se facea ca eram cu Marius in masina si el conducea, voia sa ma duca acasa la Buzau,  dar cum am intrat in oras, ne-am dat seama ca in cartier la mine se faceau lucrari si traficul era intrerupt exact pe strada ce ducea la blocul meu. Atunci eu i-am zis ca, daca am intra in oras si am lua-o pe la piata, am putea sa intram prin capatul celalalt al strazii. Numai ca se facea ca orasul era complet schimbat si pe masura ce avansam totul se trasforma, se vedeau blocuri in constructie si nu mai stiam deloc pe unde s-o luam. Ca sa ne orientam, am zis sa coboram din masina si sa intram intr-un parc, sa intrebam pe cineva care-i drumul de urmat. Numai ca parcul asta era cam ciudat, era foarte umbros si ici-colo mai aparau cateva raze de soare ratacite. Prima data, mi-a atras atentia o casa veche cam in paragina si o batrana slabanoaga in camasa de noapte, cu parul alb ravasit, care era condusa de brat de o infirmiera. Si atunci mi-am dat seama ca de parcul ala eu mai auziseam dar nu fusesem niciodata pentru ca era parcul nebunilor. Si apoi am vazut doua fantome care se evaporau si inca una care era aproape de Marius si atunci el m-a intrebat ce-a fost iar eu i-am zis linistita ca nimic, doar spiritul lui...Si negasind nimic mai bun de facut ne-am asezat pe ceva, nu mai stiu daca pe o banca sau direct pe iarba, si mi-am dat seama ca el avea iarasi parul lung si in timp ce ma jucam prin parul lui ma miram cum de i-a crescut atat de repede.

dialog interior

Uneori ma trezesc ca sunt in acelasi timp si copilul si adultul care are grija sa nu-si rasfete odrasla prea tare. Asteptam in statia de la Mc si copilul din mine imi ziceam "vreau inghetata, hai sa intram, astia au din aia buna cu Nesquik cum mananca iepurasul" iar adultul raspundea "lasa ca ai acasa fructe proaspete si sanatoase, mult mai bune decat inghetata pe care nici nu stii din ce-au facut-0". Copilul atunci a inceput sa protesteze imbufnat " Buu, dar as vrea ceva dulce macar, daca nu inghetata!" "Pai n-ai acasa dulceata de capsuni facuta acum 2 saptamani, ce-ti trebuie toxine din alea ambalate frumos!" " Bine, bine, hOi acOsa :( !"

Gabriel Pacheco



link

visele din sertaras

Stii ce mi-ar placea mie sa fac si totusi nu fac niciodata? Sa plec in cautare de ciuperci si alune, sa-mi iau cateva  merinde in traista si bineinteles un tovaras de drum dar nu din ala fricos care sa se sperie de gaze si soparle si nici un din ala fitos cu oroare de murdarie si zgarieturi.

Si stii ce mi-ar mai placea? Sa o iau asa pe camp, sa ma afund intr-un lan de grau sau intr-o cultura de florea soarelui sau intr-o mare de maci.

Si mi-ar mai plecea o plimbare pe o barca cu vela si sa am in jur doar albastru-albastru de mare si cer.

Dar exista si un lucru pe care nu mi-ar placea sa-l fac niciodata, sa merg pe motocicleta. Pe motor Simona, pe motor, nu stii nimic!

marți, iunie 09, 2009

luni, iunie 08, 2009

The flower is dead

Azi mi-a murit floarea. A fost cea mai longeviva din birou, a trait fix 3 luni. Am primit-o de la sindicat parca, de 8 martie si nici macar nu era floare in ghiveci. O adevarata ciudatenie ca a trait asa de mult cu ingrijiri minime. Unii spun ca ar fi dupa sufletul omului :D...sau al florii?