joi, mai 06, 2010

Angela Bacon-Kidwell



link

doar linistre

Iubesc linistea asta. N-o mai simtisem de ceva vreme. Imi place ca, atunci cand ma intorc de la lucru, nu trebuie sa fac nimic ce nu vreau, nu trebuie sa-i dau nimanui nici o explicatie, nu trebuie sa-mi fac programul in functie de nimeni, nu am nimic de invatat pentru scoala sau de pregatit pentru serviciu si nici n-am grija zilei de maine. Ma simt asa ...."spirit free". Si cand sufletul meu e asa linistit pot in sfarsit sa citesc si sa ma uit la filme si iarasi sa-ti scriu.

miercuri, mai 05, 2010

Daria Endresen


blogul Dariei

nici maine nici niciodata

Oamenii maturi si responsabili, incorsetati in reguli simple si cu drumuri de urmat bine stabilite, nu-si dau seama ca maturitatea ucide sufletul. Asa ca nu-mi cere si nu te astepta sa ma maturizez vreodata, sa-mi dau visele si nesiguranta pentru certitudini si materialism. Si nu-mi mai spune ca gresesc caci greseala nu exista, exista doar reguli inventate si perceptii diferite pentru ca suntem diferiti.

marți, mai 04, 2010

A.Madestra. W


link

gradina din vis

Trebuie sa recunosc ca, desi nu mai vad cerul atat de larg si albastru si nici rasaritul de soare peste oras, imi place aici. Daca ma uit pe fereastra prin perdeaua cu ochiuri mari ma simt ca la sat caci vad numai verdeata in jur si o bucatica de acoperis de tigala de la casa de vis-a-vis. Oftez, caci toti noii mei vecini si mare parte din cei din cartier au casa cu gradina unde pot sta seara la taifas, citi o carte la umbra in miezul zilei sau iesi din cand in cand la o gura de aer sau de parfum de floare. Si nu vilele si casoaiele imi plac unde totul luceste de curatenie ci casele astea imperfecte, cu masa si leagan afara, papucii in prag, catelul care latra, masina parcata, radioul care zumzaie...si eu care pictez...Asa ma imaginez in fiecare curte ca si cum ar fi a mea, as fi relaxata si fericita caci as trai in oras ca la tara.
Dar momentan trebuie sa ma multumesc cu gradinita blocului, plina de flori si ea, si de fiecare data cand ma duc pana afara sa duc gunoiul mai intarzii un pic sub mangaiera razelor de soare si mai arunc o privire in jur si la casa de vis de vis-a-vis.

duminică, mai 02, 2010

sâmbătă, mai 01, 2010

1 mai la iarba verde

Chiar daca n-am pe nimeni si nimeni nu doreste sa ma insoteasca dezinteresat la padure sau la gratar de 1 mai, tot am petrecut o zi frumoasa. Am iesit ca in vremurile bune la plimbare in Herastrau cu rucsacelul in spate si camera foto dupa mine. Si-am gasit destule coltisore de fotografiat si o multime de barci, barcute si vaporase care impanzisera tot lacul spre marea mea surprindere. Ca doar in Herastrau am mai fost dar abia daca am vazut o barcuta ratacita sau un vaporas obosit...Si era asa cald si frumos ca n-am rezistat si mi-am luat si o inghetata cu menta, noua mea inghetata preferata, pe care am savurat-o pe o buturuga cu iz de mare.
Iar apoi mi-am cautat si mi-am gasit un locsor singuratic si umbros cu verdeata si papadii si raze de soare ce sclipeau in frunzis. Am citit despre Tonita, m-am gandit aiurea, am suspinat si m-am bucurat de natura. Parca ma aflam intr-o dumbravioara numai a mea si nu in Herastraul cel aglomerat.

joi, aprilie 08, 2010

joi, februarie 25, 2010

primavera mia

Vine primavara, incet dar sigur iar inima mea incepe sa palpite de bucurie cand vede lalele colorate, ghiocei infasurati in paturici de frunza si zambilute parfumate asezate ordonat pe tarabe...Si daaaaa!!!! martisooooare!!!... De fapt n-am chef de martisoare, nush* cei cu mine, in alti ani eram entuziasmata si umblam o gramada reusind cu greu sa ma hotarasc ce sa aleg...Imi aduc aminte, acum vreo 3 ani gasisem niste martisoare tare dragute si le-am facut o surpirza colegelor de la Angelo Costa ...Tare incantate s-au aratat de jucarioara lor pentru telefon si tare mult m-am bucurat si eu.

Da, trebuie sa fac ceva sa-mi vina cheful ala copilaresc si cred ca n-ar fi o ideea rea sa ascult Cristina D`Avena:

Papà Gambalunga
Cantiamo insieme
Kiss me Licia
Sailor Moon e il cristallo del cuore
Gemelli nel segno del destino
Le voci della savana
E' Quasi Magia Jhonny
Ti voglio bene Denver
Peter Pan
Zorro
Fiocchi di cotone per Jeanie
Il libro della giungla

duminică, februarie 07, 2010

...

Azi sigur nu mai ies din casa, la cum ninge afara...nici gand. Am mainile mereu inghetate chiar si aici la adapost... si atunci cum sa mai tastez?!De 2 luni de cand e iarna n-am suficienta caldura si liniste ca sa-ti pot scrie. S-au schimbat ceva lucruri pe aici dar astept vara sa-ti pot povesti. :)

Cand o sa ma citesc peste ani o sa am impresia ca n-am facut nimic in lunile astea desi mi-am luat catrafusele si m-am mutat intr-o alta camera dintr-o alta casa de pe alta strada din alt cartier. Iar acum am alt drum spre casa si am singuratatea mea pe care mereu mi-am dorit-o cu cateva exceptii....

duminică, noiembrie 15, 2009

....acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine ...

Cismigiul pustiu, doua- trei umbrele grabite si pasii mei obositi...Aud doar picaturi de ploaie si vad doar siluete negre de copaci si  gugustiuci adormiti intr-un decor de basm  galben, maroniu, portocaliu aprins, ruginiu, visiniu...o ameteala de culori... Nici nu mai stii unde se termina una si incepe alta, unde-i pamantul cerul si frunzisul. Si e liniste ...natura cu ea insasi si eu cu mine.

joi, noiembrie 05, 2009

Tumanova Katerina


link

The greatest news

Finally Roxette is back.

I`m so happy!  This is gorgeous!

duminică, noiembrie 01, 2009

cinemateca de duminica

Pentru replicile astea mi-a placut Il Divo :

- Le reazioni incontrollabili dimostrano che siamo vivi e umani.
- Bisogna capire quanto sia necessario il male per avere il bene.
- Nella vita ci sono cose che non bisogna vedere.

miercuri, octombrie 21, 2009

duminică, octombrie 18, 2009

ECO

Sambata si duminica dimineata dupa ce ma trezesc fac ce fac si tot la emisiuni gen viata satului ajung sa ma uit. Imi place sa ascult intreprinzatorii agricoli cum isi prezinta afacerile, fermele, culturile de cereale, podgoriile de struguri. Imi place muzica aia care insoteste imaginea campului si cum se plimba ei pe acolo si se lauda cu soiurile lor bune.

Azi de exemplu pe Raiuno am vazut o ferma de porci cu pete negre si spre mirarea mea toata ferma era o dumbrava cu locuri de balacit in noroi, locuri de mancat si de dormit si de umblat hai hui... si faza tare...ai fi zis ca erau cirezi de vaci sau herghelii de cai salbatici si nu porci sedentari cum ii stiam eu. Apoi am vizitat virtual o ferma de capre si erau acolo o multime de caprite, cu blanita de toate culorile si modelele, toate vesele si jucause. Si mica ferma apartinea unei tipe venita cu mult timp in urma din America in Italia sa studieze arta dar care si-a dat seama la timp ca adevarata ei pasiune erau animalele si in special capritele. Si asa a lasat totul balta si si-a facut o mica ferma la tara si s-a stabilit definitiv in Italia.

Si eu ma gandesc asa cat de fericita as fi sa am si eu ferma mea de care sa aiba grija altii iar eu sa ma joc in fiecare zi cu capritele si iedutii. Si dimineata cand ma scol sa cante cocosul si sa-mi mananc fulgii cu lapte de caprita la masuta din gradina in miros de flori de vara. Si sa am tot felul de pomi fructiferi sa pot face dulceturi fara conservanti si sa mananc doar legume netrate din gradina.

E chiar un pacat sa fim aproape obligati sa consumam alimente cu tot felul de adaosuri si toxine din import sau romanesti cand mai ales noi putem produce si comercializa produse naturale. Eu daca as avea bani si as fi femeie de afaceri m-as apuca sa fac niste supermarketuri alimentare cu program pana la ora 22:00  numai pentru produse 100% naturale cumparate in special de la tarani si asociatii satesti. As crea o structura care sa se ocupe de verificari, analize si control de conformitate si de ambalare si depozitare adecvata. Apoi as incepe o campanie de promovare a produselor BIO si de informare a modului in care produsele cu aditivi pot dauna sanatatii.

joi, octombrie 15, 2009

sâmbătă, octombrie 10, 2009

despre casatoria mea imposibila

Am terminat cura de slabire de 2 saptamani si acum o sa mananc normal - adica mult si repede- cum imi place mie.  Daca dadeam jos mai mult de 500 g sa zic ca avea un sens sa continuu dar asa nu se merita ... nunta lu` frate-miu a trecut si motivatie nu mai am. De intalniri cu posibili viitori iubiti nu are rost sa ma dau in vorba (daca as fi fost si credincioasa m-as fi calugarit de mult) iar  in camera la mine n-am oglinda sa-mi aminteasca in fiecare zi ca sunt cu zece kg mai grasa decat acum 5 ani.

Apropo de iubiti si nunti, acum dupa nunta lu` frate-miu, tot neamul mi-a prezis ca eu urmez si ca de pe acum incep sa se pregateasca. Ha, ha, sa fim seriosi, cum ar putea oare cineva sa-si imagineze ca eu o sa ma marit vreodata? Lasand la o parte pretentiile, intoleranta si egoismul meu ... cum as putea eu vreodata sa ma las dusa la slujba aia plictisitoare din biserica si sa accept tot tambalaul ala nuptial de o zi si o noapte? A, da, poate la starea civila m-as duce alaturi de cel pe care il iubesc si ma iubeste sau de cel care ma iubeste si are multi bani (asta desigur fara sa renunt la numele de familie) . Dar ambele variante par imposibile intr-o lume in care mai toti confunda iubirea cu buna intelegere, obisnuinta si sexul... Dar poate ca iubirea atat de ascunsa si rara cum mi-o imaginez eu nici nu exista si atunci cu atat mai mult cele doua variante vor cadea.