link
miercuri, iunie 28, 2006
Azi parca nici nu indraznesc sa-ti scriu ceva de dragul florilor.Uneori cuvintele imi par de prisos...N-as putea spune nimic care sa-si merite locul langa atatea imagini frumoase create de oameni deosebiti. E foarte usor sa stai cu mouseul in mana si sa "clicaesti" de zor cum fac eu toata ziua dar atat de greu sa realizezi ceva cu propria minte si propriile maini. Eu am incercat dar, desi imi doresc mult sa fac si eu ceva bun, nu am suficienta rabdare si las mereu lucrurile neterminate sau se mai intampla sa stric la sfarsit ceva inceput bine si care promitea . Sunt mediocra si oricat as nega si oricat as incerca sa ma ridic tot mediocra raman...Geniile se nasc cu o sclipire pe care eu nu am primit-o de la ingerasi... Simt doar ca memoria nu ma ajuta decat la retraierea amintirilor din copilarie. Dincolo de ele fac conexiuni prea putine si prea incete.
marți, iunie 27, 2006
Cute Overload
Dintre toate animalutele astea frumusele, mititele, dragutele pe iepurasul asta l-as pupaci cel mai tare. Uite cum sta el asa cu labutele ridicate si cu ochisorii mirati..mamai, mamai, mamai :) Imagineaza-ti ca dupa o luna jumate am reusit sa sa termin Madam Bovary...cat m-am mai chinuit la ea. Cineva mi-a spus candva ca eu saman cu Madam Bovary si am vrut sa ma conving, ca altfel nu ma agatam de ea. Prima parte a fost plictisitoarea, partea de mijloc captivanta iar sfarsitul previzibil. La inceput nu gaseam nici o asemanare...eu n-am educatie aleasa, nu stiu sa cant la pian, de cand ma stiu nu mi-a placut sa citesc, nu m-as casatori si n-as face copii (as vrea sa fiu mereu tanara si fara griji), nu-mi place luxul si nici lucrurile fine, mandria la mine tinde spre zero, si oricat de greu mi-ar fi nu m-as sinucide (doar m-as gandi ce-ar fi daca...:P) ... Mai apoi au inceput sa apara si asemanari - cautarea fericirii prin dragostea tocmai acolo unde n-o voi gasi niciodata...Acum nu stiu, poate erau asemanari cu toate femeile care se plictisesc repede de fericire si cauta nod in papura, isi fac singure viata grea inventand un trai fericita dincolo de prezent, femei care tanjesc dupa lucruri care nu merita si nu stiu se aprecieze persoanele care le sunt mereu alaturi si carora chiar le pasa. Ei da si de data asta am plans ca o fantana arteziana atunci cand s-a dus la Rodolphe sa-i ceara bani si cand era in agonie. Flaubert a descris destul de bine zbuciumul ei interior de care si eu am fost cuprinsa uneori sau poate ca si eu ca si ea l-am inventat ca sa par un personaj din romanele citite.
Draga siropel sa-ti povestesc ceva hazliu. Canibalii (care pot fi intalniti si astazi in unele triburi uitate undeva intr-un colt de lume) considera carnea de om alb o adevarata delicatesa. Unii o considera cam tare si greu de digerat in timp ce altii sustin ca bine rumenita la foc are gust de banana coapta :)). Nu isi fac probleme de genul moralitatii comportamentului lor. Li se pare firesc sa manance carnea semenilor cum mananca carnea animalelor de orice fel . Si apoi odata ce au omorat un dusman ce rost are sa-l lase sa se strice cand ar putea sa traga o masa pe cinste cu sange in loc de vin si o fripturica buna. Si nu le pasa daca atunci cand vor muri vor fi si ei mancati la randul lor ....In unele familii cu multi copii cand hrana e chiar o problema batranii se sacrifica si se lasa mancati spre binele celor dragi. :)
luni, iunie 26, 2006
ce mica e lumea!
Nici n-am plecat bine cu portretul dupa mine ca un tip care mergea cam la un metru in lateral a inceput sa-mi spuna ce frumos zambesti, ce draguta esti, de ce esti asa fericita?...Am incercat sa-l ignor cum fac de fiecare data cand cineva se ia de mine dar era asa de hazliu cu insistenta lui incat i-am raspuns ca unui prieten...zambesc pentru ca mi-am facut portret:). Si nu mi-l arati si mie? Unde mergi?...Asa ne-am asezat pe o banca, i-am aratat portretul si s-a prezentat Alex iar in momentul in care i-am zis ca sunt Simona m-a intrebat daca fac ASE-ul. I-am raspuns ca am terminat anul trecut...Stii de ce te-am intrebat, mi-a spus el, pentru ca acum doi ani cand ne-am intalnit la Unirii mi-ai spus ca esti la ASE. Nu-mi aduceam aminte de el si totusi cand a inceput sa-mi dea detalii mi-am amintit de ziua aia de vara cand am vrut sa ma conving ca nici un autobuz nu merge direct de la Romana la Unirii. Autobuzul a mers inca o statie spre Tineretului si a trebuit sa ma intorc pe jos. Atunci la fel de insistent a intrat in vorba cu mine si chiar m-a insotit pana la Unirii povestindu-mi vrute si nevrute, lucruri uitate cu desavarsire. Vag imi amintesc ca mi-a cerut numarul de telefon si n-am vrut sa i-l dau...deja fusese mult ca acceptase se ma insoteasca si sa vorbim timp de vreo 10 minute. Desigur trasaturile fetei nu le-am retinut deloc dar el pe ale mele se pare ca da. Foarta multa lume ma recunoaste, chiar si cei care ma stiu din poze sau m-au vazut o singura data. In schimb eu uit ...daca nici pe Zoso tuns nu l-am recunoscut ce sa mai zic de altii :). Ciudat totusi ca in Bucurestiul asta de 2 milioane de locuitori de doua ori in 2 ani sa ma intalnesc in acelasi mod cu aceeasi persoana. El sustinea si atunci ca ma stia de undeva si acum la fel de convins e ca in afara de astea doua intalniri noi ne-am mai intalnit si inainte :D.
Coincidente...
Coincidenta si atunci cu Mishu, chiar iesisem de la net de unde ii scrisesem un mesaj cand m-am intalnit in statie cu el...Sigur daca nu ma tragea de mana nu-l recunosteam nici pe el...mereu cu capul in nori nu mai vad ce se petrece in jurul meu...Si mereu mi se intampla sa vreau sa scriu ceva pe blog sau pe forum si exact cu putin inainte sa gaseste cineva care se gandeste la acelasi lucru si scrie.
...Oricum tipul e de treaba si extrem de vesel si optimist, se vede pe fata lui si cred ca asta e si motivul pentru care am acceptat si acum si atunci sa vorbim. Mai rar intalnesti asa oameni.
Coincidente...
Coincidenta si atunci cu Mishu, chiar iesisem de la net de unde ii scrisesem un mesaj cand m-am intalnit in statie cu el...Sigur daca nu ma tragea de mana nu-l recunosteam nici pe el...mereu cu capul in nori nu mai vad ce se petrece in jurul meu...Si mereu mi se intampla sa vreau sa scriu ceva pe blog sau pe forum si exact cu putin inainte sa gaseste cineva care se gandeste la acelasi lucru si scrie.
...Oricum tipul e de treaba si extrem de vesel si optimist, se vede pe fata lui si cred ca asta e si motivul pentru care am acceptat si acum si atunci sa vorbim. Mai rar intalnesti asa oameni.
Ieri am avut mai mult spor la treaba si mi-am facut niste spaghete cu sos delicioase dupa reteta
Vulpii Bucatar si am incercat si niste oua in apa dar nu mi s-au parut asa grozave cum le laudau gazda si colegul meu de birou. Ar fi fost frumos daca ai fi putut sa vii si tu sa gusti din ele si sa-mi spui cum ti se par.
Dupa masa trebuia sa ies cu un prieten la plimbare in IOR dar din pacate nu se simtea prea bine si am amanat. Asa ca tot singurica am pornit la drum si am poposit in Cismigiu cu gandul sa ma asez pe o banca si sa citesc dar acolo ajunsa n-am rezistat sa nu savurez o inghetata :) iar cand l-am vazut pe pictorul meu am uitat de carte si m-am dus atrasa ca un magnet sa-mi faca un portret. De mult il stiu pe baiatul asta blondut si cu ochii albastri si senini care face niste portrete superbe la doar 10 ron (nu zic 100 000, vreau sa ma dezvat). Deseori m-am oprit sa vad cum deseneaza dar fiind foarte aglomerat de fiecare data, nu mi s-a parut momentul potrivit. De data asta nu era nimeni si statea singurel pe banca ... Cand i-am zis ca vreau sa-mi faca un potret i s-a luminat chipul de un zambet larg...a vorbit cu mine, i-am spus ca de mult il stiu, si-mi place mult cum deseneaza si mereu mi-am dorit sa-mi faca un portret el, nu altcineva. Cand eu zambeam zambea si el si invers...iar cand era foarte concentrat si eu eram foarte serioasa.
Am iesit tare trista si suparata desi eram foarte fericita ca in sfarsit un alt vis al meu devenea realitate. Spune si tu acum ...nu-i asa ca sunt ca si in realitate? Celor care ne viziteaza eu zic sa le recomandam calduros sa-si faca si ei intr-un weekend un portret in Cismigiu la pictorul nostru ca se merita.
Dragul meu am revenit! Sambata m-am sculat tarziu si n-am avut chef sa mai ies din casa desi imi programasem de cu seara o mica plimbare la piata. Neducandu-ma la piata n-am avut din ce sa fac mancare si am facut un fel de greva foamei...dar n-am simtit pentru ca am fost foarte ocupata: am citit si am desenat. Si hai sa-ti arat ce desene am mai facut ( in ritmult asta n-o sa mai ajung niciodata sa desenez asa cum imi doresc, cred ca pana la urma o sa caut pe cineva sa-mi dea meditatii regulate).
Si pentru ca tot mi-am fotografiat desenele (offf nu stiu cand o sa reusesc sa-mi iau si eu un amarat de scaner) am zis sa-mi fotografiez si cerceii si sa-mi completez colectia
Luni iarasi, un nou inceput de saptamana...Venita din weekend am o multime de lucruri de povestit si nici nu stiu cu ce sa incep mai intai. As vrea sa schimb un pic modul de adresare, as vrea sa-mi personific blogul si sa-i povestesc lui tot ce-mi trece prin minte, sigura fiind ca niciodata nu se va plictisi de sporovaielile mele, nici de neumaratele greseli de scriere si de exprimare...Asa ca...
Dragul meu blog,
Imi pare bine ca te regasesc dupa doua zile de absenta. Incepand de azi n-o sa mai fii doar suport de vise ci o sa sa participi activ la ele.Dupa cum vezi te avansez la rangul de prieten, un lucru extrem de rar la mine. N-as vrea sa avem secrete unul fata de altul asa cum nici pana acum nu prea am avut. De cand te am pe tine am primit mesaje gen m-am inselat amarnic, te credeam o femeie puternica si independenta, ar trebui sa mai si minti uneori, e foarte periculos sa ne expunem ranile si gandurile in public.Oricum eu nu cred ca publicului astuia ii pasa vreaun pic de mine, de ce cred, de ce simt , toti vin, se uita si pleaca si foarte rar mai lasa cate un comentariu...Si stii ca nu-mi pare rau sa stiu ca din cand in cand cineva vrea sa fie dragut cu noi si sa ne faca sa credem ca le pasa.
Dragul meu blog,
Imi pare bine ca te regasesc dupa doua zile de absenta. Incepand de azi n-o sa mai fii doar suport de vise ci o sa sa participi activ la ele.Dupa cum vezi te avansez la rangul de prieten, un lucru extrem de rar la mine. N-as vrea sa avem secrete unul fata de altul asa cum nici pana acum nu prea am avut. De cand te am pe tine am primit mesaje gen m-am inselat amarnic, te credeam o femeie puternica si independenta, ar trebui sa mai si minti uneori, e foarte periculos sa ne expunem ranile si gandurile in public.Oricum eu nu cred ca publicului astuia ii pasa vreaun pic de mine, de ce cred, de ce simt , toti vin, se uita si pleaca si foarte rar mai lasa cate un comentariu...Si stii ca nu-mi pare rau sa stiu ca din cand in cand cineva vrea sa fie dragut cu noi si sa ne faca sa credem ca le pasa.
Oricum ar fi noi doi o sa fim mereu impreuna si o sa ne pese unul de altul, nu-i asa? si n-o sa ne mai simtim singuri si abandonati.:). Stai cumintel aici ca revin curand sa-ti povestesc ce am facut zilele astea.
vineri, iunie 23, 2006
:) Azi dimineata la 5:30 m-am trezit intr-un ciripit de pasarele asurzitor. Se luasera la certa asa cu noaptea in cap si tocmai la fereastra mea...A trebuit sa ma scol si s-o inchid ca nu se mai putea dormi de atata galagie :P...Dar mai bine totusi ca m-au trezit ca visam o chestie naspa si plangeam in somn cu lacrimi de crocodil.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)