JOE BEKER

Alte picturi absolut superbe ale lui Joe Beker aici

Carlo Ferrari

Off, ia uite cum stau ciorchine si ce i-as mai manca bine copti cu sare, ulei si otet. Yam -yam!!!!Tare pofticioasa mai sunt cand vine vorba de mancare.
link

Aseara am vazut la tv o editie speciala cu Tariceanu dupa respingerea motiunii de cenzura (faimoasa motiune de care stie toata lumea ca doar de asta avem presa). Avea parul incaruntit de tot ca aproape m-am mirat cum au putut grijile si Basescu sa-i scoata atatia peri albi in cei 2 ani de guvernare. Intrebarile i le punea un anume Turturica care clipea foarte des si era foarte prins de ce zicea crezand ca prin fiecare intrebare pusa il va da gata pe Tariceanu. Si totusi Tariceanu raspundea impecabil, clar, foarte sigur pe el cum face de fiecare data presarand pe ici pe colo cate un " sa va spun ceva...", " sa va explic","in primul rand" si sorbind din cand in cand din paharul cu apa pus la dispozitie. Nu se balbaia, nu ezita, era foarte atent la ce i se spunea si facea dovada unei cunoasteri exacte a ceea ce trebuie facut si explica de ce in momentul de fata nu traim bine cum ni s-a promis. Il auzeam cum vorbea si-mi aduceam aminte de tata care vorbea pe acelasi ton, avea atat rabdare cand explica si le stia pe toate. Imi raspundea la toate intrebarile si poate de asta eu am raspunsuri prea putine. Ma bazam ca el va fi mereu acolo sa-mi raspunda la ce ma framanta.

Personal mi se pare ca Tariceanu este cel mai bun prim-ministru de dupa revolutie, la fel cum si Basescu e cel mai bun presedinte cu toate episoadele de telenovela pe care le-a filmat:D. Imi place popularitatea lui Basescu, faptul ca scaunul de presedinte nu i-a schimbat felul de a fi, de a se purta cu oamenii simpli. Daca joaca teatru ca sa atraga masele (asa cum sustin inflacarati analistii politici ) o face excelent desi mie imi pare ca se poarta firesc, natural. Nu-mi place disputa Basescu -Tariceanu insa mi se par utile criticile la adresa guvernui. E bine ca ei sa fie mereu sub presiune si sa incerce sa rezolve din ce in ce mai multe lucruri si din ce in ce mai bine.M-am saturat de bunicuta care tacea in permaneta si de bombonelul infumurat si plin de el.

De la politica sa trecem la Miss Italia nel Mondo care a fost aseara pe Rai Uno. Prezentatorul?! - ca de obicei Carlo Conti , preferatul meu si cred al tuturor italienilor, un fel de Maruta al nostru dar putin mai in varsta si mai serios.Au participat si doua romance care n-au ajuns in primele 10 desi mi s-au parut dragute.Dar sigur ca multe din eliminate mi s-au parut dragute si multe din cele care au intrat in runda finala mi s-au parut uratele. Oare sa nu stiu sa apreciez frumusetes?! In fine, cand sa vad si eu cine a castigat am adormit:(( ...mai era putin, foarte putin ...si uite cum m-am trezit dimineata fara sa fi vazut ce s-a intamplat. Oricum au fost niste faze simpatice cu fetele astea .M-am distrat copios cand au fost puse se arate ce stiu: unele cantau oribil, altele abia se miscau la dans, la recitat stalceau cuvintele si erau foarte convinse ca au facut totul bine. De fapt nu stangacia lor m-a distrat ci zambetele pe sub mustati ale publicului, fata hazlie e prezentatorului cand reprezentarea fetelor cam scartaia. De mult nu ma mai uitasem pe italieni si mi-a facut placere sa mai revad niste fete cunoscute de a caror emisiuni eram dependenta la un moment dat.

Liza Ferneyhough

link

Jonathan Weiner

link

site dragutz

Esao Andrews nu ma impresioneaza deloc prin picturi si ilustratii dar imi place site-ul foarte mult. Vezi aici.

Ken Wong

link

vicii

Dragul meu, ma tot gandeam...eu nu am nici un viciu: de fumat nu fumez, cafea nu beau, bautura alcoolica nici atat, droguri nu consum, in discoteci si baruri nu ies , obsedata de jocuri nu sunt, sexul nu ma intereseaza, bijuteriile si toalele de firma nu ma atrag, microbista nu sunt, cu muzica si filmele cochetez prea putin. Nu exista nici un lucru de care sa zic ca nu pot sa stau fara(persoane pot exista). Se intampla doar sa nu ma pot stapani sa nu-mi iau o inghetata cand trec pe langa un frigider cu umbreluta sau sa nu-mi iau o shaorma cand mi se infatiseaza dolofana si apetisanta. Si cerceii ieftini imi plac dar deseori doar ma uit la ei si trec mai departe pentru ca deja am prea multi si n-am timp sa-i port .

Steve Kropp

link

Azi parca nici nu indraznesc sa-ti scriu ceva de dragul florilor.Uneori cuvintele imi par de prisos...N-as putea spune nimic care sa-si merite locul langa atatea imagini frumoase create de oameni deosebiti. E foarte usor sa stai cu mouseul in mana si sa "clicaesti" de zor cum fac eu toata ziua dar atat de greu sa realizezi ceva cu propria minte si propriile maini. Eu am incercat dar, desi imi doresc mult sa fac si eu ceva bun, nu am suficienta rabdare si las mereu lucrurile neterminate sau se mai intampla sa stric la sfarsit ceva inceput bine si care promitea . Sunt mediocra si oricat as nega si oricat as incerca sa ma ridic tot mediocra raman...Geniile se nasc cu o sclipire pe care eu nu am primit-o de la ingerasi... Simt doar ca memoria nu ma ajuta decat la retraierea amintirilor din copilarie. Dincolo de ele fac conexiuni prea putine si prea incete.

Ce poate fi mai frumos !!!






All gadgetgirl-'s photos here

Erik Swanson

link

Cute Overload

Dintre toate animalutele astea frumusele, mititele, dragutele pe iepurasul asta l-as pupaci cel mai tare. Uite cum sta el asa cu labutele ridicate si cu ochisorii mirati..mamai, mamai, mamai :)

Imagineaza-ti ca dupa o luna jumate am reusit sa sa termin Madam Bovary...cat m-am mai chinuit la ea. Cineva mi-a spus candva ca eu saman cu Madam Bovary si am vrut sa ma conving, ca altfel nu ma agatam de ea. Prima parte a fost plictisitoarea, partea de mijloc captivanta iar sfarsitul previzibil. La inceput nu gaseam nici o asemanare...eu n-am educatie aleasa, nu stiu sa cant la pian, de cand ma stiu nu mi-a placut sa citesc, nu m-as casatori si n-as face copii (as vrea sa fiu mereu tanara si fara griji), nu-mi place luxul si nici lucrurile fine, mandria la mine tinde spre zero, si oricat de greu mi-ar fi nu m-as sinucide (doar m-as gandi ce-ar fi daca...:P) ... Mai apoi au inceput sa apara si asemanari - cautarea fericirii prin dragostea tocmai acolo unde n-o voi gasi niciodata...Acum nu stiu, poate erau asemanari cu toate femeile care se plictisesc repede de fericire si cauta nod in papura, isi fac singure viata grea inventand un trai fericita dincolo de prezent, femei care tanjesc dupa lucruri care nu merita si nu stiu se aprecieze persoanele care le sunt mereu alaturi si carora chiar le pasa. Ei da si de data asta am plans ca o fantana arteziana atunci cand s-a dus la Rodolphe sa-i ceara bani si cand era in agonie. Flaubert a descris destul de bine zbuciumul ei interior de care si eu am fost cuprinsa uneori sau poate ca si eu ca si ea l-am inventat ca sa par un personaj din romanele citite.

:)

Ce mici si colorati mai sunt!!!! foto by David Pearson

Draga siropel sa-ti povestesc ceva hazliu. Canibalii (care pot fi intalniti si astazi in unele triburi uitate undeva intr-un colt de lume) considera carnea de om alb o adevarata delicatesa. Unii o considera cam tare si greu de digerat in timp ce altii sustin ca bine rumenita la foc are gust de banana coapta :)). Nu isi fac probleme de genul moralitatii comportamentului lor. Li se pare firesc sa manance carnea semenilor cum mananca carnea animalelor de orice fel . Si apoi odata ce au omorat un dusman ce rost are sa-l lase sa se strice cand ar putea sa traga o masa pe cinste cu sange in loc de vin si o fripturica buna. Si nu le pasa daca atunci cand vor muri vor fi si ei mancati la randul lor ....In unele familii cu multi copii cand hrana e chiar o problema batranii se sacrifica si se lasa mancati spre binele celor dragi. :)

Shino Arihara

Shino`s illustration

Dany Paragouteva

link

ce mica e lumea!

Nici n-am plecat bine cu portretul dupa mine ca un tip care mergea cam la un metru in lateral a inceput sa-mi spuna ce frumos zambesti, ce draguta esti, de ce esti asa fericita?...Am incercat sa-l ignor cum fac de fiecare data cand cineva se ia de mine dar era asa de hazliu cu insistenta lui incat i-am raspuns ca unui prieten...zambesc pentru ca mi-am facut portret:). Si nu mi-l arati si mie? Unde mergi?...Asa ne-am asezat pe o banca, i-am aratat portretul si s-a prezentat Alex iar in momentul in care i-am zis ca sunt Simona m-a intrebat daca fac ASE-ul. I-am raspuns ca am terminat anul trecut...Stii de ce te-am intrebat, mi-a spus el, pentru ca acum doi ani cand ne-am intalnit la Unirii mi-ai spus ca esti la ASE. Nu-mi aduceam aminte de el si totusi cand a inceput sa-mi dea detalii mi-am amintit de ziua aia de vara cand am vrut sa ma conving ca nici un autobuz nu merge direct de la Romana la Unirii. Autobuzul a mers inca o statie spre Tineretului si a trebuit sa ma intorc pe jos. Atunci la fel de insistent a intrat in vorba cu mine si chiar m-a insotit pana la Unirii povestindu-mi vrute si nevrute, lucruri uitate cu desavarsire. Vag imi amintesc ca mi-a cerut numarul de telefon si n-am vrut sa i-l dau...deja fusese mult ca acceptase se ma insoteasca si sa vorbim timp de vreo 10 minute. Desigur trasaturile fetei nu le-am retinut deloc dar el pe ale mele se pare ca da. Foarta multa lume ma recunoaste, chiar si cei care ma stiu din poze sau m-au vazut o singura data. In schimb eu uit ...daca nici pe Zoso tuns nu l-am recunoscut ce sa mai zic de altii :). Ciudat totusi ca in Bucurestiul asta de 2 milioane de locuitori de doua ori in 2 ani sa ma intalnesc in acelasi mod cu aceeasi persoana. El sustinea si atunci ca ma stia de undeva si acum la fel de convins e ca in afara de astea doua intalniri noi ne-am mai intalnit si inainte :D.
Coincidente...
Coincidenta si atunci cu Mishu, chiar iesisem de la net de unde ii scrisesem un mesaj cand m-am intalnit in statie cu el...Sigur daca nu ma tragea de mana nu-l recunosteam nici pe el...mereu cu capul in nori nu mai vad ce se petrece in jurul meu...Si mereu mi se intampla sa vreau sa scriu ceva pe blog sau pe forum si exact cu putin inainte sa gaseste cineva care se gandeste la acelasi lucru si scrie.
...Oricum tipul e de treaba si extrem de vesel si optimist, se vede pe fata lui si cred ca asta e si motivul pentru care am acceptat si acum si atunci sa vorbim. Mai rar intalnesti asa oameni.

Ieri am avut mai mult spor la treaba si mi-am facut niste spaghete cu sos delicioase dupa reteta
Vulpii Bucatar si am incercat si niste oua in apa dar nu mi s-au parut asa grozave cum le laudau gazda si colegul meu de birou. Ar fi fost frumos daca ai fi putut sa vii si tu sa gusti din ele si sa-mi spui cum ti se par.
Dupa masa trebuia sa ies cu un prieten la plimbare in IOR dar din pacate nu se simtea prea bine si am amanat. Asa ca tot singurica am pornit la drum si am poposit in Cismigiu cu gandul sa ma asez pe o banca si sa citesc dar acolo ajunsa n-am rezistat sa nu savurez o inghetata :) iar cand l-am vazut pe pictorul meu am uitat de carte si m-am dus atrasa ca un magnet sa-mi faca un portret. De mult il stiu pe baiatul asta blondut si cu ochii albastri si senini care face niste portrete superbe la doar 10 ron (nu zic 100 000, vreau sa ma dezvat). Deseori m-am oprit sa vad cum deseneaza dar fiind foarte aglomerat de fiecare data, nu mi s-a parut momentul potrivit. De data asta nu era nimeni si statea singurel pe banca ... Cand i-am zis ca vreau sa-mi faca un potret i s-a luminat chipul de un zambet larg...a vorbit cu mine, i-am spus ca de mult il stiu, si-mi place mult cum deseneaza si mereu mi-am dorit sa-mi faca un portret el, nu altcineva. Cand eu zambeam zambea si el si invers...iar cand era foarte concentrat si eu eram foarte serioasa.

Am iesit tare trista si suparata desi eram foarte fericita ca in sfarsit un alt vis al meu devenea realitate. Spune si tu acum ...nu-i asa ca sunt ca si in realitate? Celor care ne viziteaza eu zic sa le recomandam calduros sa-si faca si ei intr-un weekend un portret in Cismigiu la pictorul nostru ca se merita.