luni, iulie 31, 2006

duminică, iulie 30, 2006

Toamna casatoriilor

Ma intalnesc tot mai des cu fost colegi, rude, cunostinte de varsta mea, hotarati sa-si intemeieze o familie, convinsi de iubirea ce si-o poarta, pregatiti sa infrunte greutatile unei vieti in doi pe care se presupune ca o vor imparti pentru totdeauna.
Le stralucesc ochii cand imi povestesc de pregatirile nuntii din toamna, de cum vor sa aranjeze localul, de mancarurile pe care le-au ales, de cat de draguta e rochia de mireasa si fel de fel de alte detalii. Ii ascult, il aprob si zambesc fara sa stiu exact de ce...
Apoi stau si ma mir pentru ca nu le inteleg entuziasmul, nu le pot citi gandurile cele mai ascunse si nu pot trai sentimentele lor cele mai profunde pentru a-mi da seama de unde vine atata convingere pentru a face un pas atat de important, renuntarea la libertate.

Eu nu ma vad avand vreo relatie, nu ma vad in rochie de mireasa calcand pragul bisericii, nici stand in casa cuiva cum se poarta acum intre iubiti si nici dand viata vreunui copil si ingrijindu-l.Trebuie sa fie un lucru foarte greu din moment ce in capul meu totul se contrazice si mi-e foarte greu sa am grija de copilul din mine pozanas, neascultator si incapatanat uneori , timid si fricos alte ori.
La 24 de ani ma simt prea tanara, prea imatura desi cei din jur vor sa-mi arate ca asta e varsta perfecta pentru casatorii. Facultatea o data terminata, jobul potrivit deja gasit uremeaza casatoria si procreerea si abia acum incepe adevarata viata cu al sau rost.
Si totusi eu am impresia (poate gresita) ca pentru majoritatea dintre noi partea cu adevarat frumoasa a vietii se sfarseste odata cu unirea destinelor. Daca la inceputut totul pare magic, inclusiv calcatul si gatitul din dragoste, cu timpul magia se pierde si totul se percepe ca pe o obligatie, un jug de purtat pe umerii obositi.

Eu una nu sunt pregatita sa fac compromisuri si mi-ar placea ca o dragoste idilica sa existe pentru totdeauna in inima mea, fara casatorie dar eterna si profunda, fara drepturi si obligatii dar dezinteresata si sincera. Fiecare la casa lui dar totusi mereu impreuna cu gandul, dandu-ne intalniri romantice, facand promisiuni eterne, plimbandu-ne de mana pe clar de luna.
Mda, o utopie intr-o lume efemera. Totul trece, raman doar amintiri pana in ziua cand vom inchide ochii pentru totdeauna.

sâmbătă, iulie 29, 2006

vineri, iulie 28, 2006

Uneori imi vine sa las viata asta pe care o traiesc din inertie (sculat, mancat, servici, tramvai, calculator ,tramvai, mancat, televizor, dormit) si sa plec asa de nebuna sa vad lumea, sa invat sa creez si sa las pe unde trec o particica din mine. Sa vad savanele din Africa, piramidele Egiptului, camilele Saharei, Cambogia si India, luxul Dubaiului, zgarie norii Japoniei, statuile de aur ale Tailandei, vesmintele portocalii ale calugarilor budisti, inaltimile Himalayei, triburile din Papua Noua Guinee, coralii Australiei, peisajele megnifice ale Peruului si Venezuelei, plajele Mexicului, Gran Canyon si parcurile nationale ale Canadei si Europa toata...si fiecare zi sa fie o aventura.

Dar alte ori ma gandesc ca totul depinde de mine, de cum vreau eu sa vad lucrurile indiferent de locul in care ma aflu. Chiar si o zi de monotonie poate deveni o zi de aventura daca ma implic cu entuziasm in orice lucru mic pe care il fac si gasesc partea pozitiva in toate :).

Ami Vitale

Una din putinele fotografii din galeria lui Ami Vitale care nu prezinta ororile razboiului si saracia lumii a treia. Fotografiile sunt de exceptie numai ca pe tine Siropel vreau sa te feresc de o asa lume a groazei.

pizza e birra

Aseara am mancat cea mai buna pizza ever. Cea din Buzau de la Junior pe care o tot laudam e mic copil pe langa asta de la Restaurant pizzerie "Sunrise" . Noroc cu Beihan ca altfel nu mai gustam eu asa bunatate stropita si cu o Silva neagra si rece pe care tot pentru prima data am incercat-o... si aveau dreptate cei ce o laudau. Sigur ca nici 0, 250 l n-am baut si deja am ajuns printre nori. Dar chiar daca ma ametesc nu exagerez , sunt doar mai zambitoare si un pic mai comunicativa si in acelasi timp melancolica. N-o sa ma vezi niciodata facand "urat", in cel mai rau caz as putea sa adorm cu capul pe masa :)) dar n-am experimentat inca.

Aarianna Pepini



link

Ce spun copiii despre dragoste

Uite ca am gasit aici si prezentarea in power point despre care iti vorbeam. Pune-ti castile sa te sensibilizeze si mai mult. Mie mi-au dat un pic lacrimutele:)).

filmulet comic

Siropel stii ca eu nu prea le am cu filmuletele astea dar mi-a placut mult cel de aici, sper sa-ti placa si tie. Cristina mica mi le-a trimis pe mail de multisor dar abia acum am avut chef sa citesc toate forwordurile. Si am mai gasit ceva ce mi-a placut in power point dar nu stiu inca cum sa fac sa-l vezi si tu.

joi, iulie 27, 2006

Alessandra Cimatoribus




Alessandra`s site

lipsa de comunicare

Astazi in tramvai mi-am aruncat ochii pe noua revista pentru femei emancipate "Felicia" - i-am cumparat-o babutei sa citeasca. Si ce am gasit interesant pe aici?! Un articol dragut despre aricii care isi cresc puii dupa modelul spartan, altul interesant despre Elisa Leonida Zamfirescu - prima femeie inginer din lume, un altul despre Maia Morgenstern, mai apoi ceva despre Graffiti si asa pentru a le maguli pe femei un articol despre Inteligenta feminina in ascensiune rapida. :) Si cam ce se spune aici:"Neurochimistii germani au descoperit ca in creierul feminin exista 3 centri legati de comunicarea verbala si non verbala, absenti la barbati, care devin din ce in ce mai organizati la noile generatii feminine. Femeia este ajutata pentru evolutia sa intelectuala de mutatiile pozitive ale dezvoltarii centrelor vorbitii, cat si de necesitate de comunicare impusa de mediu. Comunicare, se stie, are o mare importanta in dezvoltarea inteligentei."
Aici voiam sa ajung. Se pare ca eu n-am sanse sa evoluez avand in vedere ca la capitolul comunicare si prieteni stau prost. Pentru mine cel mai neplacut lucru este sa vorbesc fata in fata sau la telefon. De curand una din "prietenele mele" (desi nu am asa ceva) m-a si certat ca pe mess ea mereu incepe conversatiile si eu nu o fac niciodata si ca ar trebui sa-mi schimb comportamentul si sa o mai contactez din cand in cand . N-am tinut niciodata legaturile cu persoanele care au fost foarte dragute cu mine mereu si nu pentru ca nu mi-ar fi dragi ci pur si simplu pentru ca am in permanenta impresia ca deranjez daca le sun sau le invit in oras.
Si mama si bunicul imi fac morala de genul asta: ca nu mai suni si tu sa ne intrebi de sanatate?!... Dar ce sa fac daca telefonul nu ma atrage si il folosesc doar pe post de desteptator. Cand trebuie neaparat sa sun pe cineva imi trebuie mult curaj iar cand primesc un telefon(care sa nu fie de la maica-mea sau frate-miu) - si se intampla foarte rar - am ceva emotii inainte sa raspund. Uneori ma balbai, alteori nu-mi gasesc cuvintele si tac asteptand parca ca cineva sa ma inteleaga numai privindu-ma in ochi.Nu prea am nimic de zis iar cand am mi-e frica sa vorbesc sa nu cumva sa zic ceva nepotrivit sau ceva ce poate fi interpretat gresit cum deseori mi se intampla.
Daca nu rezolv problema cu timiditatea, complexele si frica nu rezolv nimic nici cu comunicarea si in consecinta nici cu inteligenta. Cititul nu foloseste la nimic, nici Tv, nici telefonul, nici messul, nici forumul, nici intrunirile cu fel de fel de oameni, nici jobul meu, toate trec pe langa mine iar eu raman la fel.

Bonnie Holland



link

:((

Sunt campioana neatentiei, greselilor si incurcaturilor :((. Mereu am impresia ca in sfarsit mi-a iesit si mie un lucru bine si tare mandra mai sunt si apoi descopar ca de fapt iar am facut o greseala, si iar am fost neatenta, si iar m-am grabit desi mi se parea ca totul e ok. N-ar fi nimic daca as gresi in viata privata dar atunci cand fac greseli la munca unde se prespune ca sunt platit sa fac bine deja se complica treaba. Cert e ca eu incerc sa fac totul bine dar nu-mi iese firar sa fie . Uneori ma intreb de ce nu ma dau astia afara ca doar fete destepte si atente se gasesc pe toate drumurile ca sa inlocuiasca o nepriceputa ca mine.

miercuri, iulie 26, 2006

Ann Elliott Cutting



link

Gradina Botanica

In weekend parcurile din Bucuresti sunt luate cu asalt de oameni care, ca si mine, vor sa regaseasca un coltisor de natura in putinul timp liber pe care il au, vor sa scape de peretii cotidiani ai biroului, de monitorul calculatorului, de asfaltul incins si de traficul infernal. Cu totii spera sa gaseasca aici liniste si relaxare dar se trezesc inconjurati de o multime de alti oameni, de banci pline, alei pe care cu greu te strecori, barci ocupate, catelusi in lesa, copii cu role, biciclisti, terase, copilasi mici in trotineta.
De aceea eu prefer Gradina Botanica. Intrarea fiind taxata nu trec pe aici prea multi oameni si nu stiu ce pierd, din fericire pentru mine care pot gusta din plin racoarea aleilor, frumusetea florilor, ciripitul pasarelelor, saltul acrobatic al veveritelor si lacul plin de pestisori si broscute testoase infometate care de indata ce le arunci ceva de papica isi scot capsorul mic din apa.
Gradina italiana este un loc de relaxare garantata (vezi foto) daca te asezi pe una din bancile insirate de-a lungul celor doua alei paralele nu-ti vine sa te mai ridici, ti se pare ca timpul se opreste in loc. Eu cel putin mi-as fi adus si pernita de acasa si as fi ramas si peste noapte :P.
Primavara gradina se imbraca intr-o mireasma proaspata si placuta. Vara isi mai pierde un pic din farmec: florile se mai parlesc la soare, apa lacului devine aproape cenusie si pe alocuri se simte mirosul de fan gata de cosit, dar tot frumos este. Am facut si cateva poze special pentru tine si inramandu-le frumos, cum m-a invatat Microhm, le-am pus aici si aici.
M-am reintalnit si cu motanelul meu drag si negru si tare bland care sta in bratica la oricine vrea sa-l mangaie sau sa-i dea de mancarica.:)

marți, iulie 25, 2006

cadouri:D


Ieri am primit cadouase de la Western Union: o sapcuta galbena (va trebui sa-mi cumpar un ticou galben sa o pot purta) , un portofelas tare dragut (pe care sper sa nu mi-l fure nimeni cum mi s-a mai intamplat in autobuz) si o mingiuta moale si jucausa. Mingiuta a venit la fix ca nu ma mai puteam juca cu Modellino pentru ca niste unghii rautacioase l-au spart si au si sustinut ca asa era. L-am bandajat cum a putut mai bine si i-am pus hartiuta - sunt ranit, nu atingeti - ca sa-l protejez.

luni, iulie 24, 2006

René Milot





see more of René`s art

boala cumparaturilor

De cand am banii mei ma cam arunc la cheltuieli multe, mici si inutile ca si acum as suferi de o boala a cumparaturilor. Nu ma simt bine daca nu-mi iau cate ceva in fiecare zi oricat de mic si de regula dulciuri sau daca nu merg la supermarket cel putin o data pe saptamana. Chiar daca imi propun ca intr-o zi sa nu cumpar nimic ca am de toate acasa nu rezist sa nu intru in alimentara de la colt cand ma intorc acasa. Si asa incet incet se duce tot salariul meu pe o luna pe tot felul de nimicuri care nu folosesc decat sa-mi creasca colaceii la burtica si falcile. Ma rasfat prea mult ar trebui sa mai strang cureaua si sa-mi iau si eu un lucru care sa-mi ramana.

Giannina (fosta colega de care mi s-a facut dor) desi spunea ca are salariu mai mic ca al meu se mandrea ca atat timp cat a lucrat la Angelo Costa a reusit sa puna de o parte 26 000 000... iar eu niciodata n-am reusit sa strang nici un leut. Surpirza insa, luna asta chiar mi-au ramas ceva bani si ieri dimineata incepusem sa visez: ce-ar fi sa-mi iau o multifunctionala sau o tableta grafica sau un DVD player ca n-am mai vazut un film bun de foarte multa vreme.

Astfel gandind am plecat ieri dupamiaza la plimbare dar n-a trecut mult si mi-a venit ideea stralucita sa-mi scot banii de pe card asa sa-i am acolo la o adica daca am nevoie:D. M-am plimbat frumusel prin Gradina Botanica si hai si pana la Carrefour ca tot am anulat cumparaturile in Cora. N-am mai facut niciodata cumparaturi asa multe si m-am chinuit sa imi cumpar cat mai putine de mancare dar tot la salate sofisticate (Californiana de data asta) la crenvursti Cardinali si la inghetata am ajuns. Foarte buna inghetata de mere verzi la cornet...yam-yam, cred ca o sa mai dau pe acolo fie si numai pentru ea (desi stiu ca imi e imposibil sa nu cumpar si altceva).
Si da, uite ca mi-am luat si husa de camera foto pana la urma, super ieftina (130 000) si super frumusica si surpriza - o carte despre bazele photoshopului. Erau si cateva carti de gatit dar cam mari si nici nu m-am uitat la ele ca sigur erau foarte scumpe si stateam cu sulita in coasta ca daca tot am intrat in banii de multifunctionala sa cheltuiesc cat mai putin. Si mi-am mai luat diverse articole pentru plaja ca in ciuda nenumaratelor impedimentelor de genul complexelor vreau macar 3-4 zile sa merg la mare luna viitoare.
Ce pot sa mai zic acum ? Sunt fericita dupa sesiunea de cumparaturi de aseara.

vineri, iulie 21, 2006