Grrrrrrrrr...... de o zi intreaga ma tot chinui sa pun si eu o poza si nu reusesc :((. Ce-as mai injura un pic blogspotul asta, numai ca eu nu pot sa injur, nu pot deloc, chiar de m-as chinui . Cand eram mica altfel stateau lucrurile, nea Balan ma invata sa injur la greu cand venea sa joace carti la tataia si deja frate-miu imi cam stia de frica ca mereu ii ziceam: " tuti dunezeu` matii de baiat :)). Mda tare rea mai erau ...m-am repezit si in parul educatoarei (si de suparata ce eram pe ea o saptamana n-am mai dat pe la gradinita) si in parul invatatoarei, si mereu il injuram pe Silica, un baiat de pe ulita, ca era cam obraznic . O data m-am luat la bataie cu el si m-a muscat de mana pana mi-a dat sangele si m-am dus plangand la tataia. Dar pe cat de tupeista eram atunci pe atat de bleaga sunt acum cand chiar as avea nevoie de mai multa agresivitate.
marți, august 15, 2006
O alta zi de stat degeaba. Numar zilele pana la vacanta...din ora in ora imi fac calculul: mai e si azi, maine, poimaine... clipele par mai lungi astazi... in birou sunt singura si fara ocupatie... nu se mai intampla nimic, absolut nimic, nici macar sa zic ca ma apar de muste nu pot. Vara asta chiar ciudata, nici nu stiu sa ma fi ciupit vreun tantara iar de bazait doar doua muste au indraznit pana acum.
Buuu...nici idei nu mai am, unele chestii ma feresc sa ti le zic si nu stiu de ce, in fond nu-mi pasa sa se stie ceea ce gandesc despre diversi oameni si situatiile in care sunt pusa. Uneori nici eu nu stiu ce vreau si ce cred de fapt, exista prea multe contradictii in gandurile mele si nu pot spune despre nimic ca e alb sau negru si nici gri nici colorat nu este, nici macar incolor. Are o culoare necunoscuta pe care nu o pot percepe dar stiu ca exista.
Mda, sunt plictisita...
Buuu...nici idei nu mai am, unele chestii ma feresc sa ti le zic si nu stiu de ce, in fond nu-mi pasa sa se stie ceea ce gandesc despre diversi oameni si situatiile in care sunt pusa. Uneori nici eu nu stiu ce vreau si ce cred de fapt, exista prea multe contradictii in gandurile mele si nu pot spune despre nimic ca e alb sau negru si nici gri nici colorat nu este, nici macar incolor. Are o culoare necunoscuta pe care nu o pot percepe dar stiu ca exista.
Mda, sunt plictisita...
Etichete:
file de jurnal,
oare eu?,
zona crepusculara
luni, august 14, 2006
un alt weekend
Sambata am fost la intrunirea CG si mi-a placut chiar daca nu am mai fost chiar asa de multi ca alta data. Duminica in prima parte a zilei am copt ardeiasi capia si i-am mancat pe toti si mi-am facut o ciorbica de cartofi delicioasa ca doar atata lucru stiu sa fac si eu.Apoi am reprodus un desen care mi-a iesit cat de cat


si am rasfoit careva pagini despre cultura mesopotamiana din care mare lucru nu am retinut. Spre seara m-am hotarat sa plec la primbare in Herastrau impreuna cu un prieten care ar fi putut sa ma refuze dar nu a facut-o. Si mai bine ca a venit ca altfel nu stiu cum trecem eu pe podul ala de cale ferata care facea lagatura intre cele doua maluri ale Herastraului. Inghetata si porumbul copt nu a lipsit din meniu plimbarii si desigur nici pozele pe care le-am postat pe ilisim photo gallery. Lacul avea miros de mare pe alocuri si vaporasele ce mishunau de zor lasau in urma lor dare de valuri jucause, spre a mea incantare. Am mers mult si ne-a apucat noaptea inainte sa reusim sa parcurgem tot parcul asa ca ne-am hotarat sa iesim la Romexpo si sa luam autobuzul spre casa. Tot drumul am cascat de mama focului si as fi vrut sa adorm ghemuita acolo in scaunul de autobuz ultramodern... dar lasa ca nici in patul meu n-a fost chiar asa rau.
vineri, august 11, 2006
cosmaruri
Eu mereu visam frumos si ma mandream ca nu am cosmaruri dar de cand a murit tata, acum 3 ani, au inceput sa visez din ce in ce mai urat. Bine nu intr-atat cat sa ma sperii si sa ma trezesc tipand sau plangand dar totusi...L-am visat pe tata in toate ipostazele posibile: la fel de viu si puternic alaturi de noi, bolnav si pe moarte, ingropat de viu sau inviat, si pe mamaia, care a murit 3 luni mai tarziu, la fel am visat-o tanara si in putere, in scaun cu rotile sau moarta ...si pe mine care imi faceam bagajele sa trec dincolo. Aseara am avut un alt cosmar, am visat sicrie, multe sicrie pe care gazda mea le tot aducea in camera mea si le incerca sa vada daca sunt incapatoare si la rugamintile mele le ducea apoi in camera de dincolo care de fapt semana cu o camera de la tara de la unchii mei din Sihlea . Apoi visul a continuat cu un telefon al mamei mele care imi zicea ca a murit tataia din Sihlea si trebuie sa mergem la inmormantare....Poate ar trebui sa-i mai fac si eu o vizita dupa aproape un an de cand nu l-am mai vazut. Tata, spunea mereu ca ar trebui sa mergem la batarani cat mai des ca in orice moment se pot stinge...si uite ca el a murit inaintea lor de cancer asa cum mi-e teama ca o sa se intample si cu mine. Dar nu vreau sa stiu, deasta refuz cu inversunare sa ma duc la doctor de doi ani in coace. Daca o fi sa fie nu vreau sa stiu dinainte ca lucrul asta se va intampla.
Hardulet si Irisica
Aseara fata gazdei mele a adus-o pe Iris la noi, Iris fiind sora lui Hart, Hart fiind cainele gazdei - ti-am mai spus doar. O sa stea la noi pana cand isi termina concediul. Irisica tare slabuta mai este in comparatie cu Hartulet, de fapt ca fetita asa si trebuie, si e tare cumintica si nu alintata ca el. Le sta bine impreuna si azi dimineata cand am luat micul dejun au stat unul intr-o parte si altul in cealalta asteptand cuminti poate-poate le pica si lor ceva de rontait. Am inteles ca Iris mai fura mancare daca o lasi pe masa dar Hart poate sa fie si singur in casa cu mancarea pe masa si nu se atinge de ea. De fapt, are o multime de reguli de respectat, treburile se fac doar afara, seara iainte de culcare se sta pe hol iar dupa ce se face patul se instaleaza frumos in coltul lui...iar de la ora 20 sta cu urechile ciulite la usa sa vada cand vin...si se stie zece minute trebuie sa fie mangaiat ca altfel sa vezi latrat...Si ce fericit mai este cand isi baga botul intre picioarele mele :)) sau cand si-l lasa lesinat pe genunchi cand stau pe pat...Alintatura pamantului!
joi, august 10, 2006
manelisti in flacari
Cine se scoala de dimineata...
Cand locuiam cu ai mei, mama, ca si Moromete, nu ma lasa sa dorm pana tarziu cum imi place mie si-mi striga din bucatarie "Haide, scoala ca avem treaba" , "Hai sa ma ajuti sa curat cartofi", "Hai cu mine la piata" si "Hai ca e ora 12" (desi era doar 10) "hai ca mai vine si la noi cate cineva si te gaseste in pat" (desi in dormitorul meu n-avea de ce sa vina) si asa mai departe. Sigur ca nu obtinea nimic , chiar daca ma trezea din visele mele suave nici de-al naibii nu ma sculam din pat. Apoi urma morala " ca sa stii tu ca cine sa scoala de dimineata departe ajunge".
La concluzia asta am ajuns si eu azi cand m-am sculat cu o ora mai devreme desi eram gata-gata sa nu-mi respect programul stabilit de cu seara. Cu ochii inchisi am oprit telefonul care-mi zbarnaia in creier si mi-am zis: "eh, ma culc la loc, ma duc maine la ASE" si m-am intors pe partea cealalta. Dupa 3 minute in care am mai dormit un pic pe mine mi-am zis hai sa fac un efort, maine inseamna ca iar o sa ma scoale telefonul la 7 si iar n-o sa am chef si iar o sa vreau sa mai dorm un pic. Daca tot m-am trezit hai sa ma si scol din pat.
In ora castigata am fost sa-mi scot bani de pe card, apoi am constatat ca in ASE, cum era si normal, toti erau in vacanta. Bun moment mi-am mai gasit si eu sa-mi ridic diploma si cum activitatea se reia pe 10 septembrie am ratat si inscrierea la examenul de traducatori : fara diploma de bac si licenta nu pot face nimic.
Mda, dar n-avea rost sa ma necajesc pentru atata lucru, eram prea fericita ca dupa aproape un an am trecut iar prin Piata Romana schimbata si nu prea. Mi-am adus aminte de cozile interminabile la internet, din cibernetica, de scarile pe care le urcam si le coboram toata ziua, de orele de portugheza si de avizierul vechi, de examenul la istorie din anul intai la care nici in ziua de azi nu stiu cat am luat ....toate sa invalmaseau in capul meu si strigau fericire. Am traversat si m-am indreptat cu pasi inceti spre statia lui 300 care m-a dus pana aproape de Universitate. ASE-ul se renoveaza, Universitatea se renoveaza, Palatul Sutu la fel....Pe Lipscani m-am plimbat un pic pe muzica de vals vienez si am admirat rochiile de mireasa expuse prin vitrine ...frumoase....Nici nu stiu cand am ajuns pe Splai si m-am trezit in fata, peste Dambovita, cu un alt palat in renovare.
La Unirii, cand am ajuns, ceasul arata abia 9 :30 iar sperantele mele de a intarzia la servici s-au naruit...Chiar si vizitand putinele magazine de pe partea dreapta am reusit sa ajung la timp.
Uite cat timp as putea castiga daca m-as trezi cu o ora mai devreme. In timp ce ma plimbam de una singura simteam ca sunt de fapt intr-o zi de weekend cand n-am ce face in casa si hotarasc sa ies un pic prin oras. Hm, ar trebui in fiecare zi sa ma scol la 7 si intre 9 si 10 dimineata sa ma duc la coafor, la doctor, la aerobic, la desen, in parc, prin magazine... Spun mereu ca n-am timp si uite timpul cum se duce dormind. Da, si seara as putea sa vin mai tarziu acasa, macar de 2 ori pe saptamana.
miercuri, august 09, 2006
:) drumul lung
Cum ma cam plictisesc la serviciul asta al meu am zis sa fac si eu cateva incercari in photoshop. Am uitat sa ma laud :P ca fetita pe floricica din dreapta eu am colorat-o, singurica am buchisit acolo vreo 2 zile sa iasa cum trebuie, imaginea roz originala fiind cam deprimanta.
Acum vreau sa descopar lucruri noi pentru a prelucra si pozele mele mai putin reusite desi mi se pare nedrept sa spun ca natura asa cum o surprinde aparatul meu ar avea nevoie de modificari. De fapt mai mult si mai mult sunt interesata sa cunosc cat de cat photoshopul pentru desenele mele viitoare, cand o sa controlez cat de cat perspectiva, proportiile, mimica, umbra, culoarea...etc:D. Se pare ca o sa dureze cam mult dar nu conteaza, am toata viata inainte.
marți, august 08, 2006
pentru ca...
De ce pe blogul meu pun numai poze, m-a intreabat un forumist. Pentru ca imi plac mai mult desenele si fotografiile decat imi plac cuvintele, imi place sa privesc si sa ghicesc mai mult decat sa citesc si sa interpretez . Nu vreau ca blogul meu sa fie incarcat numai cu vorbe in vant, exprimari nepotrivite si o multime de greseli de tastare sau ortografie, vreau sa aibe in el si un pic de magie, un pic din sufletul unor artisti poate necunoscuti putinilor mei vizitatori din lipsa de timp sau rabdare...si de ce nu, si un pic din sufletul meu.
planuri de vacanta
Ia sa ne gandim, ce-o sa facem noi in vacanta?! E posibil sa mergem 4 zile la mare, e posibil sa stam cateva zile la tara la tataia, e posibil sa mergem si la unchii nostri de la tara cealalta, poate mergem si la padure sau iarba verde si ne uitam la ceva filme...a si desigur, dormim in camera noastra cocheta de care ne este foarte dor...Apoi trebuie sa ne pregatim de nunta lui Serban si o sa trebuiasca sa ne cumparam o rochita frumoasa de printesa, cum ne place noua. O sa colindam mult prin magazine, or sa ne placa o multime de rochite prea scumpe etalate prin vitrine, dupa care o sa oftam indelung: suntem prea mici de inaltime, nu avem mijlocelul subtire, pantofi cu toc de cenusareasa nu putem sa incaltam, sa valsam nu stim, fat frumos nu vine sa ne ia in caleasca trasa de cai albi si atunci visele noastre se topesc si coboram cu piciorusele pe pamant, suntem niste ratuste urate fara de speranta :(.
telefoane anonime
Grrrrr....m-am enervat azi dimineata ca in loc sa ma trezesc frumos la 8, cum sunt obisnuita, m-a trezit telefonul la 7:30 si tocmai cand visam ceva interesant. Am vrut sa ignor sunetul enervant care-mi invadase urechile (cine putea sa ma sune asa devreme?) dar apoi mi-am zis ca cine stie ce urgenta este si aveam sa regret mai apoi ca n-am raspuns. Dar nici n-am apucat sa zic bine un alo somnoros ca interlocutorul meu deja inchisese. In fine, poate realizase ca gresise numarul si nu-mi ramanea decat sa incerc sa mai adorm vreo juma` de ora.Aveam planuri mari se pare caci numai dupa 5 minute telefonul suna iar si raspund. De data asta o voce neutra, nici de fata nici de baiat, banguieste ceva aproape indescifrabil ori "am gresit" ori "ai grija" si inchide. Misto, acum sa vezi ca ma urmareste vreun obsedat (sexual, cel mai probabil :D)...dar de unde si pana unde sa aibe numarul meu de mobil? Cui i-am dat eu in ultima vreme numarul, ca toti cei care-mi stiu telefonul par oameni de bine si n-ar face glume din astea? A treia oara cand suna il iau tare: "ce vrei, mai ai de gand sa suni mult?" -Da, spune o voce de copil "spune-mi cine esti si ce vrei" - Inchide si nu mai suna. Numarul de la care am fost apelata este 021/3206737 . Concluziile mele ar fi ca imediat ce parintii au plecat la servici un copil care n-are ce face in vacanta s-a gandit sa consume impulsuri pe mobile si a nascocit un numar care din intamplare este chiar al meu. Daca mai suna stiu ce fac, nu mai raspund deloc :P - tactica cea mai buna pentru a scapa de el, care la mine nu functioneaza daca e aplicata de altii - .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



















