?

In fiecare zi parcurg aceeasi ruta de acasa la servici , exceptie facand doar zilele cand mai am cate ceva de rezolvat si plec mai devreme, iar atunci cand nu citesc in tramvai privesc lung pe fereastra, studiez oamenii din jur, strazile, cladirile si mereu gasesc ceva care sa ma faca sa-mi pun intrebari.
Astazi mi-am pus problema egoismului si indiferentei mele in comparatie cu oamenii din jur atunci cand o femeie slabuta cu parul scurt a cazut lesinata in bratele altor calatori undeva in fata mea. Toata lumea a sarit sa o ajute: unii sa o sustina, altii sa o faca sa-si revina, altii cautand prin telefoane un numar de salvare, iar altii mergand in fata la vatman sa-i spuna sa opreasca si sa deschida usa iar cand acesta a intarziat manevra cu totii au tipat intr-un glas...Doar eu am ramas la locul meu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat la 2 metri de mine... Si totusi... desi am vrut sa-mi demonstrez ca pot ignora tot ce se intampla, m-am trezit citind mereu aceeasi fraza despre xenobiologie fara sa inteleg nimic. Incepusem deja sa ma intreb eu de ce nu fac nimic si de ce oamenii astia fac...de ce eu nu simt si nu pot? Am lasat revista pentru moment sa-mi pot opri lacrimile ce stateau sa cada si tremurul usor ce m-a cuprins...

Ajungand la Unirii si uitand scena de mai sus am vazut cum "purtatoarele de afise" erau dezbracate de mantia groasa de hartie si se aratau goale pusca ochilor mei care de mult ar fi vrut sa le vada asa acum fabrica le-a facut :P. De cand ma intrebam oare nimeni nu se simte sa arunce maldarul de postere ingalbenite si lipite unele peste altele de atata amar de vreme?! Si uite ca unii s-au gandit :D.

Marco Grob

link

Dupa plecarea lui Beihan si venirea lui Octav nu am mai avut asa mult timp de tine si nici de hoinarit pe net. Acum fac si treaba lui pana va intelege noul coleg tot mecanismul si-i va prelua din atributii dar se pare ca va dura ceva vreme...In pauza asta am zis ca nu se mai poate si trebuie sa-ti scriu neaparat cat sunt de incantata de meciul bun al Stelei de aseara. Am stiut din totdeauna, Olaroiu este un om si un antrenor extraordinar si ma intreb cate meciuri castigate cu Steaua ii vor mai trebui pentru a fi luat cu asalt de ofertele marilor cluburi?! Sunt tare curioasa daca Steaua va reusi acelasi joc bun si in meciurile cu Real si Lyon, daca isi va pastra determinarea si concentrarea pana la final si daca isi va lega jocul la fel de bine cu jucatori accidentati si suspendati pentru cumul de cartonase. Eu cred ca va reusi si aproape sunt convinsa ca si Real va pierde macar un meci in fata noastra, asa cum a facut-o si aseara in fata lui Lyon iar daca acel meci va fi acasa cu atat mai bine, poate voi putea fi si eu prezenta pe stadion. Problema ar fi ca nu prea stiu pe nimeri care sa vrea sa-l insotesc in galeria de la peluza. Daca stii pe cineva sa-mi spui....

Michele Laurita

link

Cu cine ma intalnesc eu mereu pe strada!? Cu muncitorul de la drumuri cu imbracamintea lui murdara si sfaramatorul de asfalt in mana care duduie de zor si-l face sa tremure de jos pana sus. Uneori ma intreb cum pot niste brate obisnuite sa tina in frau masinaria aia greoaie si periculoasa si cum reusesc niste timpane obisnuite sa suporte o zi intreaga zgomotul ala infernal. Oamenii astia ar merita un salariu de presedinte pentru munca lor daca nu chiar si mai...Apoi ma intalnesc cu domnisoara imbracata elegant care in loc de sacosa tine in mana o pungulita de cadouri frumos colorata. Si nu numai domnisoara, se pare ca si domnul a adoptat moda dar desigur pe pungulita lui scrie simplu "lottus". Bag de seama ca oamenilor astia le ecam rusine sa foloseasca punga de plastic pe care o folosesc doar la cumparaturi :P Apoi ma intalnesc deseori cu acordeonistul din tramvai caruia nu-i dau nici un banut desi imi place muzica lui nostalgica si trista. Poate ca RATB-ul ar putea sa-i de si lui un salariu cat de mic acolo pentru intretinerea atmosfere.

Emma Overman

link
- poza sugestiva: plecarea colegului meu de birou, Beihan :(( - Adieu!

...s-a dus vara si nu stiu daca imi pare bine sau rau...Nu-mi convine ca se insereaza prea devreme si deja ajung noaptea acasa dar imi place ca nu mai e caldura aia sufocanta, vantul adie in voie, dimineata si seara chiar simt nevoia sa-mi pun ceva pe mine si-mi place ca asteptand in statia de tramvai pot admira zborul grabit al stolurilor de pasari. Mereu am zis ca toamna e anotimpul meu, nostalgic ca mine, cu frunzele colorate ce se vestejesc si cad, cu ploia mocaneasca si zile posomorate ce te imbie la somn si visare...

Daniele Marzocchi

- Notti di luce -

link

zi de duminica

Duminica, Alina m-a invitat la Arenele BNR se vedem calificarile la Open Romania 2006. N-am mai prins decat meciul lui Mergea care nu s-a calificat pentru ca a jucat foarte prost. Dupa meci am vazut si antrenamentele celorlalti jucatori romani si desigur Andrei Pavel se evidentia clar prin joc...cum facea cum nu facea ca mereu iesea bine. Sper sa ajunga si el macar in semifinala de sambata daca nu in finala si poate zilele astea ma gandesc daca sa-mi iau sau nu bilet (in ziua meciului sunt sigura ca nu se vor mai gasi). ...A dar nu ti-am zis ce era mai important, este pentru prima data cand asist pe viu la un meci de tenis (de fapt si prima data cand am avut rabdarea sa ma uit la un meci cap-coada) , e mult mai frumos ca la televizor si urmarindu-l cu interes am invatat repede cum sta treaba cu game-urile, set-urile, avantajele de la 40-40 si asurile care decid game-urile...Evrica!

Plecand de acolo am convins-o pe Alina sa vina cu mine la expozitita de pictura de la Cercul Militar National si nu a regretat ca a venit , picturile lui Constantin Nitescu au meritat abaterea din drum. Din pacate expozitia de pictura a Suzanei Bantas nu am reusit sa o mai vedem pentru ca era tarziu si trasesera "obloanele" dar mai e timp...

Sven Glage

link

calls

Cum spuneam intr-unul din posturile mai vechi eu nu dau si mai ales nu primesc telefoane. Dar saptamana asta am asteptat nerabdatoare un telefon de la firma unde mi-am dus camera foto la reparat...sa ma cheme odata sa o iau de acolo ca de luni sta saracuta printre straini. Asa ca toata saptamana ori de cate ori mi-a sunat telefonul si inimioara mea a inceput sa bata de speranta si bucurie. Dar nu :( ori era frate-miu, ori mama, ori astia cu interviul, ori un tip de pe hi5, ori un vechi amic doar de chat care tocmai vazuse pe strada o tipa care zicea el semana cu mine (din poze) si voia sa vada daca raspunde... Mda, si camera mea, camera mea?! :((... gata, nu se mai poate, luni sun dupa ea!

Loris Cecchini

link

interviu

Ma sunara astia de la banca sa ma duc luni la interviu si sa am la mine un cv in engleza cu poza. Si cum nimeni nu s-a oferit sa-mi traduca si mie cv-ul din romana in engleza m-am apucat dis de dimineta de tradus cu ajutorul dictionarului. Dar ce sa faca saracul dictionar daca Simona nu stie cand poate sa puna "ing" la verb. Simona a folosit ing peste tot desi simte ca unele cuvinte cam scartaie: centralizing, editing, collecting, providing, requesting, redirecting iar de altele se tot mira ca nu sunt in dictionar: subagent (subagent) , lacation ( locatie)...Mda, asta este acum, am facut si eu ce am putut - adica mai multe decat credeam ca sunt in stare - .

Totusi mare ingenuitate din partea sa-mi incerc norocul la banca cand eu de fapt sunt o visatoare atrasa mai mult de imagini, natura, liniste, italiana, spaniola decat de cifre, agitatie, lume multa si englez-ih . Uffa si n-am nici cu ce sa ma imbrac ca sa fiu la inaltimea institutiei...Eeeee, dar cine isi face iluzii :)) ...Cica primul interviu un test grila de logica - in engleza bineinteles - primul si ultimul pentru mine. :))...vai ce glumeata mai sunt!

Christopher Gilbert

Tot hoinarind pe Pop Experiment am gasit si pozele astea doua care mi-au placut tare mult.

- see all pictures here -

Mi-am facut CV sa depun la banca, desi sunt sigura ca fara engleza nu se uita nimeni la mine, si am constatat ca la capitolul experienta nu stau chiar atat de rau precum credeam. Desi timp de un an de zile am avut mereu impresia ca stau degeaba s-au strans destule chestii de pus in CV si la o prima citire ai zice ca cine stie ce persoana energica sunt eu.

In fapt nu sunt, ma consider doar constiincioasa, daca mi se spune fac dar din proprie initiativa nu ma implic in nimic legat de job. Si totusi cand lucram ca secretara la Moda Very Chy eram foarte activa, pe toate le stiam si de-asta si Fernando mi-a marit salariu in ultima luna din proprie initiativa. Probabil m-a vazut ca eram singura care iti facea treaba pe acolo si nu se grabea sa ajunga acasa. Am stat in casa aia inchiriata - sediul firmei - de la 8 dimineata pana la 10 seara timp de 3 luni si vreo 4 zile nici n-am mai dat pe acasa pentru ca a trebuit sa raman cu Nieves (designera din Spania) ca ii era urat sa doarma singura in camera special amenajata pentru dormit. Cred ca si in somn lucram la Moda Very Chy... Dupa ca am plecat firma si-a mai continuat activitatea cateva luni si apoi Fernando a renuntat intrucat costurile in Romania erau mai mari decat se astepta el. Mereu spunea ca ii convine mai mult sa munceasca in Spania cu chinezi decat in Buzau cu forta de munca locala, concurenta e prea mare la noi :)) (multe firme straine care ofereau un pret mai bun pentru confectionarea articolele de imbracaminte iar el nu-si permitea)...

Marion Herrmann

link
- cam toamna azi in sufletul meu-

Casc, mi-e somn, mi-e lene, n-am chef de nimic iar aici scriu ca sa ma aflu in treaba. N-am nimic de povestit, imi vin in minte doar onduleurile pe care mi le-am facut pentru nunta de duminica si de care am fost dezamagita. Nu ca nu mi-ar fi stat bine dar imi simteam parul aspru, rigid, imbaxit de la atat fixativ . Astfel mi-am promis sa nu mai dau pe la coafor ca doar parul meu e frumos asa cum e, doar spalat si pieptanat.

Si pentru ca tot vorbesc de aranjat, daca in trecut ma mai deadeam cu lac de unghii si mai foloseam timid creion negru acum am renuntat si doar la nunta mi-am dat in petec si rau am facut ca mai draguta eram fara :P.

Carol Watson

mai multe fotografii aici iar aici si aici doua poze facute in Romania

anemona

Zilele astea am descoperit ca Anemona este o planta nu doar un nume de fata :P

photo by Mikel Cortes

S-a terminat concediul si tot n-am reusit sa trec pe la Sihlea sa-l vad pe bunicul di partea lu` tata. Am preferat tot la bunicul din partea mamei sa merg. Mereu am facut discriminari intre bunici asa cum si tataia de la Sihlea a facut intre copii si nepoti sau cel putin eu asa am simtit. Nu prea mi-a placut sa merg la Sihlea pentru ca niciodata nu m-am simtit ca acasa din moment ce unchii si cei 2 veri ai mei locuiau acolo. Si apoi trebuie sa spun ca intre cei doi bunici ai mei diferenta este de la cer la pamanat. Daca unul e darnic celalalt e zgarcit, daca unul e harnic si se pricepe la toate celalalt asteapta sa-i vina totul de-a gata, daca unul asculta parerea celor din jur celalalt nu vrea sa auda ceva diferit de parerea lui, daca unul e comunicativ si face si primeste vizite celalalt e ursuz si nu iese din curte si nimeni nu vine pe la el...asa cum nici eu nu ma duc. Cred ca sunt nepoata care l-a vizitat cel mai putin desi trebuie sa recunosc ca niciodata nu s-a purtat urat cu mine si nu mi-a reprosat vizitele rare.

Pe langa discriminari intre caractere am facut si discriminari intre lumea celor 2 sate. La Sihlea ulitele de campie calduroase si prafuite nu mi-au placut niciodata si parca nici copii vecinilor nu mi-au placut prea tare si nu m-am jucat cu ei. Dincolo casele sunt primitoare, ulitele umbroase, aerul proaspat si copii de joaca pe gustul meu. Iar casa si gradina au fost mereu doar ale mele si daca stricam ceva nimeni nu ma certa.