marți, septembrie 19, 2006
Siropel, ia uite ce caluti de mare am primit aseara :D Si
nici nu stii ce inghetata buna am mancat tot aseara la Casa Iancului - Wild Kiss - de fapt nu buna, delicioasa, si niste clatite cu dulceata la fel. In plus mi-am gasit si partener de teatru si l-am adus in parcul meu bantuit din spatele blocului, noaptea bineinteles. Desi i-am dezvaluit ca eu de fapt sunt fantoma si am 1900 de ani si atunci cand am murit aveam doar 16 ani nu m-a crezut si a incercat sa ma pacaleasca ca si el a fost prieten cu Iisus si stateau pe vremuri de vorba la o bere. N-am mai insistat, doar i-am prezentat blocul in care stau precum casa fantomelor... e clar de la prima vedere ca in spatele zidurilor gri nu pot locui fiinte in carne si oase iar regula nescrisa care domneste este ca muritorilor nu trebuie sa le permitem sa calce pragul casei noastre...
nici nu stii ce inghetata buna am mancat tot aseara la Casa Iancului - Wild Kiss - de fapt nu buna, delicioasa, si niste clatite cu dulceata la fel. In plus mi-am gasit si partener de teatru si l-am adus in parcul meu bantuit din spatele blocului, noaptea bineinteles. Desi i-am dezvaluit ca eu de fapt sunt fantoma si am 1900 de ani si atunci cand am murit aveam doar 16 ani nu m-a crezut si a incercat sa ma pacaleasca ca si el a fost prieten cu Iisus si stateau pe vremuri de vorba la o bere. N-am mai insistat, doar i-am prezentat blocul in care stau precum casa fantomelor... e clar de la prima vedere ca in spatele zidurilor gri nu pot locui fiinte in carne si oase iar regula nescrisa care domneste este ca muritorilor nu trebuie sa le permitem sa calce pragul casei noastre... luni, septembrie 18, 2006
poza de la mare
Din putinele poze pe care am reusit sa le fac la mare asta imi place cel mai mult pentru ca-mi aminteste de mine cand eram mica , pe plaja, cu funduletul gol si "chetofolina" in frunte:). Daca vrei sa vezi inca 3 poze de la mare intra pe ilisim photo gallery.
despre fotbal
Frumos meci Steaua - Rapid si prolifica intrarea in teren a lui Oprita. Tare mi-a mai placut Olaroiu, dupa gol, ridicand bratele cu pumnii stransi ca si cum ar fi spus "sunt genial, sunt fenomenal de destept si inspirat - I`m the king!" :D Cand l-a bagat pe Oprita in ultimele minute ma gandeam ce rost mai are o schimbare dar imediat mi-am zis ...pana la urma daca ataca pe toate fronturile mai mult decat meciul nu mai poate pierde nimic...si uite ca a reusit sa castige un punct. La conferinta de presa de dupa meci a zis-o frumos: "Sunt suparat pe toata echipa pentru primele 30 de minute" si cu alte cuvinte - pana la urma o sa-i iert pe toti ca desi in inferioritate s-au zbatut mult pentru punctul asta -.
Surpriza serii a constituit-o pentru mine prezenta in studioul Realitatii Sportive a lui Adrian Ilie. De cand il stiu eu pe Adita... sa tot fie vreo 7-8 ani... nu l-am vazut niciodata participand la vreo emisiune de fotbal. Si acum il inteleg ,se simte stingher in fata camerelor si aproape ii este frica sa raspunda intrebarilor moderatorilor ( de data asta Emanuel Tertian si Cristi Giambasu) . Isi gaseste destul de greu cuvintele iar moderatorii ii "sufla cu voce tare" iar el repeta dupa ei. Si mereu cand i se adreseaza Manolo Tertian ii spune si numele intreg...ce parere ai Adrian Ilie? de ce crezi Adrian Ilie?...ca si cum Emanule ar fi invatatorul iar Adita elevul de clasa 3-a care raspunde cat fac 2+2. ...E clar seamana cu mine!:D Nu-si gaseste cuvintele in fata multimii, nu e un bun orator dar stie sa cante la pian fara sa fi facut nici macar un curs de initiere si e maestru in biliard....Tin mine cand eram eu innebunita dupa Adrian Ilie spuneam ca o sa fac tot posibilul sa ma fac contabila sau intepret si apoi o sa ma ofer voluntara sa-l ajut la Ruia numai sa-mi dea si mie o camaruta acolo in hotel si mancare si sa vorbeasca cu mine din cand in cand. :D
Dar, ca oricarui copil mi-a trecut...Recent am vazut ca si Milana, fata lui, e fana Banel Nicolita asa cum eram eu fana Lacatus la varsta ei :)).
Surpriza serii a constituit-o pentru mine prezenta in studioul Realitatii Sportive a lui Adrian Ilie. De cand il stiu eu pe Adita... sa tot fie vreo 7-8 ani... nu l-am vazut niciodata participand la vreo emisiune de fotbal. Si acum il inteleg ,se simte stingher in fata camerelor si aproape ii este frica sa raspunda intrebarilor moderatorilor ( de data asta Emanuel Tertian si Cristi Giambasu) . Isi gaseste destul de greu cuvintele iar moderatorii ii "sufla cu voce tare" iar el repeta dupa ei. Si mereu cand i se adreseaza Manolo Tertian ii spune si numele intreg...ce parere ai Adrian Ilie? de ce crezi Adrian Ilie?...ca si cum Emanule ar fi invatatorul iar Adita elevul de clasa 3-a care raspunde cat fac 2+2. ...E clar seamana cu mine!:D Nu-si gaseste cuvintele in fata multimii, nu e un bun orator dar stie sa cante la pian fara sa fi facut nici macar un curs de initiere si e maestru in biliard....Tin mine cand eram eu innebunita dupa Adrian Ilie spuneam ca o sa fac tot posibilul sa ma fac contabila sau intepret si apoi o sa ma ofer voluntara sa-l ajut la Ruia numai sa-mi dea si mie o camaruta acolo in hotel si mancare si sa vorbeasca cu mine din cand in cand. :D
Dar, ca oricarui copil mi-a trecut...Recent am vazut ca si Milana, fata lui, e fana Banel Nicolita asa cum eram eu fana Lacatus la varsta ei :)).
duminică, septembrie 17, 2006
sâmbătă, septembrie 16, 2006
vineri, septembrie 15, 2006
exercitii de memorie
Cu memoria n-am stat niciodata prea bine, numerele de telefon niciodata nu le-am tinut minte cu exceptia fixului pe care de 2 luni maica-mea si l-a scos, nici numele persoanelor abia cunoscute, iar singurele lucruri memorate sunt amintirile...secvente placute si mai putin placute din filmul vietii mele.
Rasfoind Felicia, pe care gazda mea o citeste cu interes, am gasit si un articol despre cum sa-ti dezvolti memoria prin cateva exercitii simple:
Rasfoind Felicia, pe care gazda mea o citeste cu interes, am gasit si un articol despre cum sa-ti dezvolti memoria prin cateva exercitii simple:
- memorarea numerelor de telefon, preferatele mele;
- studierea colegilor de serviciu si a biroului, inchidera ochilor si incercarea de a-mi aminti detaliile;
- alegerea unui grup de trei litere si scrierea de cuvinte care sa inceapa cu grupul respectiv, citirea lor cu voce tare, intoarcerea foii si incercarea de a repeta pastrand ordinea exacta a cuvintelor;
- scrierea unui cuvant si incercarea de a compune cu literele acestuia cuvinte noi;
- scrierea pe o coloana a catorva zeci de cuvinte iar pe alta a primelor 2-3 litere ale acestora, acoperirea primei coloane si incercarea de a-mi aminti cuvintele intregi privind prescurtarile;
- invatarea in fiecare zi a unui cuvant din dictionar si formarea de propozitii cu el;
Clasa 3-a, exact ce-mi trebuie mie :D...ca tot e azi prima zi de scoala.
joi, septembrie 14, 2006
?
In fiecare zi parcurg aceeasi ruta de acasa la servici , exceptie facand doar zilele cand mai am cate ceva de rezolvat si plec mai devreme, iar atunci cand nu citesc in tramvai privesc lung pe fereastra, studiez oamenii din jur, strazile, cladirile si mereu gasesc ceva care sa ma faca sa-mi pun intrebari.
Astazi mi-am pus problema egoismului si indiferentei mele in comparatie cu oamenii din jur atunci cand o femeie slabuta cu parul scurt a cazut lesinata in bratele altor calatori undeva in fata mea. Toata lumea a sarit sa o ajute: unii sa o sustina, altii sa o faca sa-si revina, altii cautand prin telefoane un numar de salvare, iar altii mergand in fata la vatman sa-i spuna sa opreasca si sa deschida usa iar cand acesta a intarziat manevra cu totii au tipat intr-un glas...Doar eu am ramas la locul meu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat la 2 metri de mine... Si totusi... desi am vrut sa-mi demonstrez ca pot ignora tot ce se intampla, m-am trezit citind mereu aceeasi fraza despre xenobiologie fara sa inteleg nimic. Incepusem deja sa ma intreb eu de ce nu fac nimic si de ce oamenii astia fac...de ce eu nu simt si nu pot? Am lasat revista pentru moment sa-mi pot opri lacrimile ce stateau sa cada si tremurul usor ce m-a cuprins...
Ajungand la Unirii si uitand scena de mai sus am vazut cum "purtatoarele de afise" erau dezbracate de mantia groasa de hartie si se aratau goale pusca ochilor mei care de mult ar fi vrut sa le vada asa acum fabrica le-a facut :P. De cand ma intrebam oare nimeni nu se simte sa arunce maldarul de postere ingalbenite si lipite unele peste altele de atata amar de vreme?! Si uite ca unii s-au gandit :D.
Astazi mi-am pus problema egoismului si indiferentei mele in comparatie cu oamenii din jur atunci cand o femeie slabuta cu parul scurt a cazut lesinata in bratele altor calatori undeva in fata mea. Toata lumea a sarit sa o ajute: unii sa o sustina, altii sa o faca sa-si revina, altii cautand prin telefoane un numar de salvare, iar altii mergand in fata la vatman sa-i spuna sa opreasca si sa deschida usa iar cand acesta a intarziat manevra cu totii au tipat intr-un glas...Doar eu am ramas la locul meu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat la 2 metri de mine... Si totusi... desi am vrut sa-mi demonstrez ca pot ignora tot ce se intampla, m-am trezit citind mereu aceeasi fraza despre xenobiologie fara sa inteleg nimic. Incepusem deja sa ma intreb eu de ce nu fac nimic si de ce oamenii astia fac...de ce eu nu simt si nu pot? Am lasat revista pentru moment sa-mi pot opri lacrimile ce stateau sa cada si tremurul usor ce m-a cuprins...
Ajungand la Unirii si uitand scena de mai sus am vazut cum "purtatoarele de afise" erau dezbracate de mantia groasa de hartie si se aratau goale pusca ochilor mei care de mult ar fi vrut sa le vada asa acum fabrica le-a facut :P. De cand ma intrebam oare nimeni nu se simte sa arunce maldarul de postere ingalbenite si lipite unele peste altele de atata amar de vreme?! Si uite ca unii s-au gandit :D.
Dupa plecarea lui Beihan si venirea lui Octav nu am mai avut asa mult timp de tine si nici de hoinarit pe net. Acum fac si treaba lui pana va intelege noul coleg tot mecanismul si-i va prelua din atributii dar se pare ca va dura ceva vreme...In pauza asta am zis ca nu se mai poate si trebuie sa-ti scriu neaparat cat sunt de incantata de meciul bun al Stelei de aseara. Am stiut din totdeauna, Olaroiu este un om si un antrenor extraordinar si ma intreb cate meciuri castigate cu Steaua ii vor mai trebui pentru a fi luat cu asalt de ofertele marilor cluburi?! Sunt tare curioasa daca Steaua va reusi acelasi joc bun si in meciurile cu Real si Lyon, daca isi va pastra determinarea si concentrarea pana la final si daca isi va lega jocul la fel de bine cu jucatori accidentati si suspendati pentru cumul de cartonase. Eu cred ca va reusi si aproape sunt convinsa ca si Real va pierde macar un meci in fata noastra, asa cum a facut-o si aseara in fata lui Lyon iar daca acel meci va fi acasa cu atat mai bine, poate voi putea fi si eu prezenta pe stadion. Problema ar fi ca nu prea stiu pe nimeri care sa vrea sa-l insotesc in galeria de la peluza. Daca stii pe cineva sa-mi spui....
miercuri, septembrie 13, 2006
Cu cine ma intalnesc eu mereu pe strada!? Cu muncitorul de la drumuri cu imbracamintea lui murdara si sfaramatorul de asfalt in mana care duduie de zor si-l face sa tremure de jos pana sus. Uneori ma intreb cum pot niste brate obisnuite sa tina in frau masinaria aia greoaie si periculoasa si cum reusesc niste timpane obisnuite sa suporte o zi intreaga zgomotul ala infernal. Oamenii astia ar merita un salariu de presedinte pentru munca lor daca nu chiar si mai...Apoi ma intalnesc cu domnisoara imbracata elegant care in loc de sacosa tine in mana o pungulita de cadouri frumos colorata. Si nu numai domnisoara, se pare ca si domnul a adoptat moda dar desigur pe pungulita lui scrie simplu "lottus". Bag de seama ca oamenilor astia le ecam rusine sa foloseasca punga de plastic pe care o folosesc doar la cumparaturi :P Apoi ma intalnesc deseori cu acordeonistul din tramvai caruia nu-i dau nici un banut desi imi place muzica lui nostalgica si trista. Poate ca RATB-ul ar putea sa-i de si lui un salariu cat de mic acolo pentru intretinerea atmosfere.
marți, septembrie 12, 2006
...s-a dus vara si nu stiu daca imi pare bine sau rau...Nu-mi convine ca se insereaza prea devreme si deja ajung noaptea acasa dar imi place ca nu mai e caldura aia sufocanta, vantul adie in voie, dimineata si seara chiar simt nevoia sa-mi pun ceva pe mine si-mi place ca asteptand in statia de tramvai pot admira zborul grabit al stolurilor de pasari. Mereu am zis ca toamna e anotimpul meu, nostalgic ca mine, cu frunzele colorate ce se vestejesc si cad, cu ploia mocaneasca si zile posomorate ce te imbie la somn si visare...
luni, septembrie 11, 2006
zi de duminica
Duminica, Alina m-a invitat la Arenele BNR se vedem calificarile la Open Romania 2006. N-am mai prins decat meciul lui Mergea care nu s-a calificat pentru ca a jucat foarte prost. Dupa meci am vazut si antrenamentele celorlalti jucatori romani si desigur Andrei Pavel se evidentia clar prin joc...cum facea cum nu facea ca mereu iesea bine. Sper sa ajunga si el macar in semifinala de sambata daca nu in finala si poate zilele astea ma gandesc daca sa-mi iau sau nu bilet (in ziua meciului sunt sigura ca nu se vor mai gasi). ...A dar nu ti-am zis ce era mai important, este pentru prima data cand asist pe viu la un meci de tenis (de fapt si prima data cand am avut rabdarea sa ma uit la un meci cap-coada) , e mult mai frumos ca la televizor si urmarindu-l cu interes am invatat repede cum sta treaba cu game-urile, set-urile, avantajele de la 40-40 si asurile care decid game-urile...Evrica!
Plecand de acolo am convins-o pe Alina sa vina cu mine la expozitita de pictura de la Cercul Militar National si nu a regretat ca a venit , picturile lui Constantin Nitescu au meritat abaterea din drum. Din pacate expozitia de pictura a Suzanei Bantas nu am reusit sa o mai vedem pentru ca era tarziu si trasesera "obloanele" dar mai e timp...
vineri, septembrie 08, 2006
calls
Cum spuneam intr-unul din posturile mai vechi eu nu dau si mai ales nu primesc telefoane. Dar saptamana asta am asteptat nerabdatoare un telefon de la firma unde mi-am dus camera foto la reparat...sa ma cheme odata sa o iau de acolo ca de luni sta saracuta printre straini. Asa ca toata saptamana ori de cate ori mi-a sunat telefonul si inimioara mea a inceput sa bata de speranta si bucurie. Dar nu :( ori era frate-miu, ori mama, ori astia cu interviul, ori un tip de pe hi5, ori un vechi amic doar de chat care tocmai vazuse pe strada o tipa care zicea el semana cu mine (din poze) si voia sa vada daca raspunde... Mda, si camera mea, camera mea?! :((... gata, nu se mai poate, luni sun dupa ea!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)