marți, octombrie 03, 2006

Erwin Olaf




clic

Padurea


Piesa de sambata de la Nottara mi se pare destul de greu de interpretat. Poate ar fi trebui sa citesc mai mult sau sa vad mai multe piese de teatru pentru a putea reda ce au vrut sa spuna de fapt actorii pe scena. Piesa se deschide curios cu intalnirea unui tragedian si a unui comic, vechi prieteni, amandoi fara un ban in buzunar care citind "Padurea" isi dau curs imaginatiei si se integreaza in ea. In linii mari este (asa cum am vazut eu ) infatisata aristocratia prefacuta, frivola, zgarcita si egoista in antiteza cu generozitatea si bunatatea unor oameni care desi par simpli sunt mult mai bogati (spiritual) decat cei ce nu se mai satura de bani. Multe momente ar merita retinute: padurea, lacul si luna din decor, invidia Raisei Pavlovna pe tineretea saracei sale protejate pe care nu vrea sa o inzestreze desi ar avea sufiecienti bani, in schimb nu ezita sa-i ofere pe toti nepotului greu de cap in schimbul serviciilor de amant, schimbarea radicala de comportament a nepotului tamp care odata ce devine amantul ei se cosidera peste noapte superior celorlalti, falsa admiratie si ingijorare a asa-zisilor prieteni aristocrati, dispretul Raisei fata de varul sau cand afla ca nu e colonel ci tragedian si desigur concluzia trasa de tragedian in fata adunaturii de oameni tesatori de intrigi si insensibili la durerea unui seaman al lor - fiare ascunse in padure.

vineri, septembrie 29, 2006

Jib Peter


link

mancare si bautura

Azi fac lista cu ce-mi place si ce nu-mi place sa mananc.


Nu-mi plac:
- mancarurile picante
- margarina
- gemul de prune si dulceata de gutui
- ketchup-ul
- prajitura cu foi pe care o face mama
- borsul de vita si de porc
- tocanita de cartofi
- ceaiul
- lamaia, grefurile, corcodusele
- cozonacul
- foile de dafin in mancare
- orezul
- branza pe cartofii pai
- ouale moi
- cascavalul
- carnea de miel
- caltabosul
- saratelele
- placinta cu branza
- spanacul
- smantana
- laptele batut
- vinul, tuica, sampania
- apa minerala
- spaghetele cu branza
- carnatii


Imi plac:
- sarmalele (mai ales cele in foi de vita)
- corbica de legume (cu cat mai multe buruieni in ea) si cioraba de pasare...si cea de perisoare
- taiteii scazuti
- pastele cu sos
- mai toate dulceturile cu unt
- salatele de legume si fructe
- inghetata, prajiturile si ciocolata
- nutella si ferrero
- coca-cola, pepsi, sucurile naturale de piersici sau caise
- mustul dulce-dulce si strugurii de masa
- friptura pe jar si saramura (cu mamaliguta)
- cartofii pai si piureul
- pizza 4 stagioni si shaorma dulce de pui
- pestele marinat
- drobul de miel
- crenvrustii
- ardeii capia copti cu otet si ulei
- ardeii si dovleceii umpluti
- bamele
- placinta cu mere
- musacaua
- laptele cu fulgi de porumb


...si daca-mi mai aduc aminte completez lista...

Suling Wang




link

joi, septembrie 28, 2006

hartia igienica

Azi mi-am propus sa-ti vorbesc despre hartia igienica.

N-am dat niciodata importanta hartiei igienice si totusi nu mi-a placut niciodata hartia roz si moale si de proasta calitate. Am preferat in schimb hartia gri, aspra si bine legata pe care o lua frate-miu la bax si pe care eu o caram una cate una la Bucuresti in timpul facultatii, gandind desigur ca aici nu voi gasi hartia mea preferata decat dupa indelungi cautari. Sau bine, poate ca as fi gasit hartie gri-albicioasa dar nu la fel de buna ca cea de acasa.

Ideea de a-ti scrie despre hartie mi-a venit ieri cand in baia de la servici (mai nou cica in DEX exista doar serviciu) am gasit o hartie igienica gigantica cum niciodata n-am mai intalnit prin supermarketuri. Evident, ca toate hartiile de la servici si asta era tot de proasta calitate dar parca o prefer hartiei roz cu care ne-a obisnuit femeia de serviciu. Oricum e bun si asa decat deloc, cum se intampla in WC-urile din facultate lipsite cu desavarsire de hartie igienica. Desigur ca nu stateam sa car acum hartia dupa mine dar aveam mereu un pachet de servetele finute in geanta :).

De curand m-am modernizat si am ajuns la concluzia Adinei (fosta colega de camera) ca "funduletul este si el al meu si ca merita sa fie tratat frumos" .Si asa m-am aprovizionat eu cu hartie igienica super-parfumata, super- moale, super-verde si cu floricele...o placere sa merg la WC.

Matt Manley



link

miercuri, septembrie 27, 2006

Ploua, da, sunt inca la birou...Acum o ora s-a luat curentul in toata cladirea iar acum cateva minute a revenit. Multi dintre colegi au plecat acasa si am mai ramas cativa, mai constiinciosi, in asteptarea luminii...M-am invartit cu scaunul, am jucat fazan cu o tipa de la faxuri si biscuite cu Octav si cam asta a fost....

Dupa cum vezi n-am nimic de povestit de ceva vreme si asta se intampla din doua motive cred eu: nu mai am asa mult timp la dispozitie in timpul orelor de lucru si apoi de cand mi-am gasit partener de iesiri nu ma mai simt la fel de singura si nu mai am aceeasi inspiratie si chef de a-ti scrie....

M-am tot gandit si am ajuns la concluzia ca e mult mai placut sa ma plimb de una singura in parc decat insotit de cineva. Daca sunt insotita deja ma iau cu vorba si uit de oamenii din jur, uit de natura, de fuluturasi, de floricele si dispare tot farmecul plimbarii. Asa ca imi recomand de acum in colo sa nu mai iau pe nimeni la plimbare prin parc iar cand am chef de vorba sa-mi invit "fanii"la un pahar de cola (sau de inghetata).

Clark & Pougnaud


link

marți, septembrie 26, 2006

la teatru

In "Petrecere intr-un pian cu coada" fantasmele trecutului fericit sunt foarte frumos evidentiate inca de la inceputul piesei prin fum, dans, vocea foarte buna a "Alinei" (iubirea ta...ne chiama iar...de mana amandoi...) si prin personajul sinistru si haios in acelasi timp care leaga piesa. Jojo a jucat foarte bine si chiar nu ma asteptam s-o vad, acolo, pe scena de la Nottara, alaturi de Repan (care se pare ca e mare actor fara ca eu sa fi stiut) si cei doi "bunici" interpretati atat de bine de doi actori a caror nume din pacate nu le-am retinut...In piesa Repan se intoarce dupa 30 de ani in orasul natal in cautarea iubirii pierdute dupa ce realieaza ca teatrul (cariera) nu i-au adus fericirea si acum la batranete isi da seama ca o poate dobandi doar prin dragostea la care renuntase. Ajuns acasa i se pare ca totul a ramas neschimbat, prietenii lui, mondialul si insasi Alina si ca-si poate indrepta greselile tineretii ...asta pana in momentul in care parintii ii marturisesc ca nimic din tot ce a fost nu mai e - Alina si prietenii lui s-a dus demult. Si totusi el refuza realitatea si continua sa traiasca alaturi de ei pana in ultima lui clipa...cel putin asta am inteles eu :P.

"Schilodul Billy" este o piesa foarte reusita, toti actorii au jucat extraordinar de bine dar cel mai si cel mai mult mi-a placut prima tipa de la dreapta la stanga in poza (cum iti spuneam cu memorarea numelor si numerelor de telefon stau cum prost) " in puii mei!" :D. Piesa pune accent pe oameni care nu sunt nici buni nici rai ci sunt pur si simplu oameni cu defecte si calitati. Astfel barfitorul Inishmaanului se dovedeste salvatorul lui Billy, matusile lui Billy care il iubesc ii ascund adevarul despre parintii lui, baietoaica care se poarta urat cu toti ii da fratelui de ziua lui telescopul mult visat si accepta sa iasa la plimbare cu Billy, proprietarul barcii care in general este om de treaba mai are si apucaturi violente si insusi Billy care este de admirat incercand sa-si depaseasca conditia de schilod recurge la minciuni si nu stie sa aprecieze dragostea matusilor carora timp de 4 luni nu le trimite nici o scrisoare din America.
:)

luni, septembrie 25, 2006

Siropel, in sfarsit am si eu cu cine sa ma duc la teatru. Sambata seara am vazut "Petrecere intr-un pian cu coada" iar duminica " Schilodul di Inishmaan". Daca piesa de sambata m-a impresionat prin prezentare (muzica, coregrafie, imagine), cea de duminica m-a surprins prin foarte buna interpretare a actorilor (in unele momente abia imi mai stapaneam lacrimile :P)....Hai ca-ti povestesc maine mai mult, acum ma grabesc sa ajung in Piata Enescu la Alifantis...

vineri, septembrie 22, 2006

Julie Blackmon



link

Nimicul care exista

Ok, nimicul e ceva ce nu exista si nu poate fi definit dar cred ca nu poate fi sinonim al vidului sau golului. Sigur, pot sa spun ca sticla e goala, ca nu are nimic in ea si totusi in ea poate fi aer, pot fi particule microscopice iar din moment ce intre peretii sticlei exista o anumita distanta, un anumit spatiu, nu putem vorbi despre inexistenta a ceva ce exista. Nimicul este doar un cuvant care vrea sa defineasca ceva ce nu poate fi definit, pentru ca nu exista.
Problema se pune ce se intampla daca ceva exista la un moment dat intr-o anumita forma si apoi se trasforma, se descompune sau se distruge? Putem spune ca ceva ce exista devine nimic intrucat nu-si mai pastreaza caracteristicile initiale? De exemplu omul prin moarte si incinerare se trasforma in cenusa, praf, aer dar el nu mai exista ca atare.
La fel se intampla si cu lucrurile pe care oamenii le creaza...ele nu exista initial (sunt nimic), exista insa elemente care permit creatia, prin combinatii intamplatoare sau prin geniul unui creator (omul de exemplu) Multe lucruri poate nu exista inca, adica sunt nimic, doar pentru ca nu s-au descoperit/inventat inca. Cu alte cuvinte atat timp cat noi oamenii nu cunoastem ceva avem impresia ca nu exista desi poate exista (deci nimicul nostru poate fi ceva totusi). Din punctul de vedere al unei persoane care a murit si care nu mai exista pentru ca inima si crierul nu-i mai functioneaza lumea in care noi traim de fapt nu mai exista desi pentru toti ceilalti oameni vii ea exista. Si evident din punctul de vedere al unei plante care exista lumea nu exista intrucat nu-si da seama de existenta ei.
Ce geniala sunt, ce descoperiri mai fac! Mda, ma invart in jurul cozii :I.

joi, septembrie 21, 2006

Cig Harvey



link

nervi de fier

Iubitoare de somn cum sunt nu mi-a convenit deloc latratul necontenit a lui Hart pe toata durata noptii. Nu-i place sa doarma si sa stea singur iar cand pleaca gazda de acasa nu ma mai inteleg cu el, se aude latrand din strada...Poate ca saracutul Hart ar fi tacut daca l-as fi primit in camera la mine si eventual in pat la mine dar eu m-am baricadat, am inchis frumos usa holului, mi-am proptit un scaun in usa si m-am bagat in pat incercand sa ignor latratul lui nesuferit si sa adorm. De fapt cu adormitul n-am avut probleme ci cu trezitul de vreo 7 ori in timpul noptii in acelasi vesnic latrat. Nici visele din timpul reprizelor scurte de somn n-au fost prea placute. Intr-una am visat ca fusesem bagata la inchisoare pe nedrept si toata lumea ma privea urat, ca si cum as fi fost vinovata si ma tot barfea :D... in timpul ce mama ma inscrisese la facultatea de limbi straine si tot speram sa pot sa prind si eu macar un loc la suedeza...(chiar daca eram condamanta la inchisoare vreo 2 ani parca). Intr-o alta repriza am visat ca intrase cineva in camera in timp ce dormeam, la inceput crezusem ca intrase cainele dar apoi imi dadusem seama ca era un nene necunoscut si simteam ca-mi apasa ceva pe cap dar imi era frica sa ma intorc sa vad ce se intampla...Cand m-am trezit nici cainele nu intrase, doar latra de zor pe hol (desi pana si lumina i-o lasasem aprinsa toata noapte sa nu-i fie urat), usa era inchisa, totul era neschimbat....
Mda, bine ca a trecut si bine ca am nervi de fier, dovada ca nici macar nu aud telefonele din firma care zbarnaie langa mine fara ca nimeni sa raspunda. Colegii mei sunt stresati si nemairezistand sa lucreze in asemenea conditii se duc cu fetele nervoase si pumnii stransi sa raspunda la "nenorocitul" ala de telefon care nu-i cauta pe ei. Of of, mai mai!

miercuri, septembrie 20, 2006

Jaap Hart




lalele si mori de vant

:)

Siropel, te-am recuperat...Pe cat de disperata eram mai devreme pe atat de fericita sunt acum ! Ce ne faceam noi daca nu gasea Andreea templateul nostru?!

MULTUMIM ANDREEA !!!

Trebuie sa-ti marturisesc ca in primul moment nu am realizat ce mi s-a intamplat...doar dupa ce am vazut ca refreshul repetat nu merge m-am gandit sa verific ce s-a intamplat. Cand am vazut in template doar counterul si technoratii am crezut ca Siropelul meu s-a dus definitiv ca si pozele pe care i le-am aratat tot anul, ca si cuvintele stangace pe care i le-am scris cu multa dragoste in orele de servici. Pentru o secunda mi-am zis daca blogul asta s-a dus si viata mea pe bloguri s-a sfarsit si ca n-as fi mai fost dispusa sa incep totul de la capat ... Dar uite ca spre marea mea bucurie te-am resuscitit si ai revenit printre noi . Vino sa te pupacesc, muah muah muuuuuuuuuuuah!

:((

Incredibil dar adevarat: am reusit sa-mi nenorocesc blogul incercand sa adaug un amarat de link. Am pierdut floricica, hainuta lui cea frumoasa la care muncisem atat si toate linkurile mele. :(( Offff o sa fie greu sa refac totul cum era si nu stiu daca voi mai gasi nuantele alea...albastrul si verdele meu s-au dus... :(( :(( :((

marți, septembrie 19, 2006

Siropel sa-ti arat si ultimul desen pe care l-am reprodus dintr-o carte de perspectiva.Zici ca se prabusesc blocurile chiar acum iar fotografierea desenului amplifica "efectul".
Siropel, ia uite ce caluti de mare am primit aseara :D Si nici nu stii ce inghetata buna am mancat tot aseara la Casa Iancului - Wild Kiss - de fapt nu buna, delicioasa, si niste clatite cu dulceata la fel. In plus mi-am gasit si partener de teatru si l-am adus in parcul meu bantuit din spatele blocului, noaptea bineinteles. Desi i-am dezvaluit ca eu de fapt sunt fantoma si am 1900 de ani si atunci cand am murit aveam doar 16 ani nu m-a crezut si a incercat sa ma pacaleasca ca si el a fost prieten cu Iisus si stateau pe vremuri de vorba la o bere. N-am mai insistat, doar i-am prezentat blocul in care stau precum casa fantomelor... e clar de la prima vedere ca in spatele zidurilor gri nu pot locui fiinte in carne si oase iar regula nescrisa care domneste este ca muritorilor nu trebuie sa le permitem sa calce pragul casei noastre...