


clic
citesc mai mult sau sa vad mai multe piese de teatru pentru a putea reda ce au vrut sa spuna de fapt actorii pe scena. Piesa se deschide curios cu intalnirea unui tragedian si a unui comic, vechi prieteni, amandoi fara un ban in buzunar care citind "Padurea" isi dau curs imaginatiei si se integreaza in ea. In linii mari este (asa cum am vazut eu ) infatisata aristocratia prefacuta, frivola, zgarcita si egoista in antiteza cu generozitatea si bunatatea unor oameni care desi par simpli sunt mult mai bogati (spiritual) decat cei ce nu se mai satura de bani. Multe momente ar merita retinute: padurea, lacul si luna din decor, invidia Raisei Pavlovna pe tineretea saracei sale protejate pe care nu vrea sa o inzestreze desi ar avea sufiecienti bani, in schimb nu ezita sa-i ofere pe toti nepotului greu de cap in schimbul serviciilor de amant, schimbarea radicala de comportament a nepotului tamp care odata ce devine amantul ei se cosidera peste noapte superior celorlalti, falsa admiratie si ingijorare a asa-zisilor prieteni aristocrati, dispretul Raisei fata de varul sau cand afla ca nu e colonel ci tragedian si desigur concluzia trasa de tragedian in fata adunaturii de oameni tesatori de intrigi si insensibili la durerea unui seaman al lor - fiare ascunse in padure.In "Petrecere intr-un pian cu coada" fantasmele trecutului fericit sunt foarte frumos evidentiate inca de la inceputul piesei prin fum, dans, vocea foarte buna a "Alinei" (iubirea ta...ne chiama iar...de mana amandoi...) si prin personajul sinistru si haios in acelasi timp care leaga piesa. Jojo a jucat foarte bine si chiar nu ma asteptam s-o vad, acolo, pe scena de la Nottara, alaturi de Repan (care se pare ca e mare actor fara ca eu sa fi stiut) si cei doi "bunici" interpretati atat de bine de doi actori a caror nume din pacate nu le-am retinut...In piesa Repan se intoarce dupa 30 de ani in orasul natal in cautarea iubirii pierdute dupa ce realieaza ca teatrul (cariera) nu i-au adus fericirea si acum la batranete isi da seama ca o poate dobandi doar prin dragostea la care renuntase. Ajuns acasa i se pare ca totul a ramas neschimbat, prietenii lui, mondialul si insasi Alina si ca-si poate indrepta greselile tineretii ...asta pana in momentul in care parintii ii marturisesc ca nimic din tot ce a fost nu mai e - Alina si prietenii lui s-a dus demult. Si totusi el refuza realitatea si continua sa traiasca alaturi de ei pana in ultima lui clipa...cel putin asta am inteles eu :P.
nici nu stii ce inghetata buna am mancat tot aseara la Casa Iancului - Wild Kiss - de fapt nu buna, delicioasa, si niste clatite cu dulceata la fel. In plus mi-am gasit si partener de teatru si l-am adus in parcul meu bantuit din spatele blocului, noaptea bineinteles. Desi i-am dezvaluit ca eu de fapt sunt fantoma si am 1900 de ani si atunci cand am murit aveam doar 16 ani nu m-a crezut si a incercat sa ma pacaleasca ca si el a fost prieten cu Iisus si stateau pe vremuri de vorba la o bere. N-am mai insistat, doar i-am prezentat blocul in care stau precum casa fantomelor... e clar de la prima vedere ca in spatele zidurilor gri nu pot locui fiinte in carne si oase iar regula nescrisa care domneste este ca muritorilor nu trebuie sa le permitem sa calce pragul casei noastre...