Nu sunt genul de persoana care sa se dea in vant dupa imbracamintea la moda si de firma si uneori am impresia ca sunt complet lipsita de gusturi cand imi aleg haine de prin magazine. Si poate ca de vina sunt eu ca nu-mi vin bine cum ma asteptam cand am pus ochii pe ele . Sau alte ori mi se intampla sa fiu incantata de noile achizitii dar dupa ceva timp ma plictisesc de ele si le dosesc in sifonier visand la alte bluzele, alti pantaloni, alte ghetute pe care le-am zarit intr-o zi intr-o vitrina.
Din pacate nu mereu am bani sa-mi iau ce vreau si cand vreau. De regula la inceputul sezonului trebuie neaparat sa plec la cumparaturi.Nu conteaza ca am o multime de lucruri din toamna trecuta acum trebuie sa ma innoiesc iar: am nevoie de o pereche de pantofi maro, o pereche de ghetute de toamna mai elegante, o gentuta neagra, o jacheta de blugi, un costumas ceva, o camasuta si macar vreo doua bluzele mai subtiri :P si lista poate continua...Si de ce nu, ar merge si o tunsoare noua...Iar pentru la iarna imi trebuie un cojocel cu blanita si o caciulita (nu suport sa-mi inghete urechile iarna, cea de anul trecut mi s-a largit si nu pot s-o mai port). Daca ma gandesc bine salariile din urmatoarele 3 luni sunt programate si totusi....vreau si eu un calculator al meu ca tot omul . Am zis ca pun bani la pusculita si nu-mi mai iau nimic de imbracat ca doar am sifonierul plin dar stiu sigur ca n-o sa reusesc sa ma abtin. Noroc cu mama ca ieri mi-a facut codou o pereche de blugi si o bluzica dar si o desaga de blugi de atarnat de gat ca mi-a placut tare mult cand am vazut-o.
Hm, chiar problematica mania asta de a-mi luat ceva nou de imbracat in fiecare anotimp!

to be cute

link

Ce uituca mai sunt! Nu ti-am povestit de vizitele la muzeul national de arta si muzeul satului din weekendul trecut . La muzeul national am vazut expozitia “100 de antichitati si flori din cele patru anotimpuri. Arta moderna chineza în stil traditional” si am ramas impresionata de detaliile perfecte ale fiecarei piesa , parca n-ai fi zis ca mainile unor oameni ar putea migalii cu atata rabdare si pricepere. Uimitoare au fost mai ales sculpturile in fildes iar picturile infatisand odraslele chinezilor de alta data erau de-a dreptul haioase.
La muzeul satului totul a fost frumos : vremea, casele, atmosfera tomnatica si compania placuta, desigur. Este locul ideal din Bucuresti unde mi-as putea relaxa simturile cu arome de tara, adieri gingase de vant, raze de soare, un Raffaello pe butuci, o amintire din copilarie cand invarteam cu mamaia lana pe fus sau cand tesea la razboi in bucatarie, sau cand mancam lapte cu mamaliga la masuta joasa si rotunda in fata casei asezata sus pe deal...

Perfido Eolo

link

In ultima vreme...

In ultima vreme se tot ia curentul la noi in firma si stam asa minute intregi uitandu-ne unii la altii si intrebandu-ne daca mai are rost sa venim la serviciu ". Ne gasim totusi cate ceva de facut: unii se joaca sah, altii citesc carti, altii pleaca la plimbare prin imprejurimi iar eu ori ma joc fazan, biscuite si avioane ori ma apuc de desenat. Ultimele desene au fost suportul meu de creioane si cana cu Micky Mouse de pe biroul Popistasei.



In ultima vreme ma intorc tarziu acasa si nu prea mai am timp de mine, de spalat bluzele, de cumparaturi, de facut mancarica si abia deca imi mai gasesc o juma` de ora sa fac dus...nici macar descopera de luna trecuta n-am reusit s-o citesc.

In schimb, in ultima vreme, mananc numai pizza si shaorma si inghetata. De exemplu vineri mi-am luat o pizza prosciuto, duminica o shorma imensa (care se pare ca era mica), luni un mcflurry iar aseara o pizza traditionala delicioasa (cum n-am mai mancat niciodata). Asta nu e bine, simt ca incep sa ma cam ingras.

In ultima vreme nu mai stau pe forum si nu mai vizitez bloguri si nici la scris pe blog parca n-am spor si simt ca ma feresc de unii oameni sa spun anumite lucruri, ceea ce nu prea-mi sta in fire.

Erwin Olaf

clic

Padurea

Piesa de sambata de la Nottara mi se pare destul de greu de interpretat. Poate ar fi trebui sa citesc mai mult sau sa vad mai multe piese de teatru pentru a putea reda ce au vrut sa spuna de fapt actorii pe scena. Piesa se deschide curios cu intalnirea unui tragedian si a unui comic, vechi prieteni, amandoi fara un ban in buzunar care citind "Padurea" isi dau curs imaginatiei si se integreaza in ea. In linii mari este (asa cum am vazut eu ) infatisata aristocratia prefacuta, frivola, zgarcita si egoista in antiteza cu generozitatea si bunatatea unor oameni care desi par simpli sunt mult mai bogati (spiritual) decat cei ce nu se mai satura de bani. Multe momente ar merita retinute: padurea, lacul si luna din decor, invidia Raisei Pavlovna pe tineretea saracei sale protejate pe care nu vrea sa o inzestreze desi ar avea sufiecienti bani, in schimb nu ezita sa-i ofere pe toti nepotului greu de cap in schimbul serviciilor de amant, schimbarea radicala de comportament a nepotului tamp care odata ce devine amantul ei se cosidera peste noapte superior celorlalti, falsa admiratie si ingijorare a asa-zisilor prieteni aristocrati, dispretul Raisei fata de varul sau cand afla ca nu e colonel ci tragedian si desigur concluzia trasa de tragedian in fata adunaturii de oameni tesatori de intrigi si insensibili la durerea unui seaman al lor - fiare ascunse in padure.

Jib Peter

link

mancare si bautura

Azi fac lista cu ce-mi place si ce nu-mi place sa mananc.


Nu-mi plac:
- mancarurile picante
- margarina
- gemul de prune si dulceata de gutui
- ketchup-ul
- prajitura cu foi pe care o face mama
- borsul de vita si de porc
- tocanita de cartofi
- ceaiul
- lamaia, grefurile, corcodusele
- cozonacul
- foile de dafin in mancare
- orezul
- branza pe cartofii pai
- ouale moi
- cascavalul
- carnea de miel
- caltabosul
- saratelele
- placinta cu branza
- spanacul
- smantana
- laptele batut
- vinul, tuica, sampania
- apa minerala
- spaghetele cu branza
- carnatii


Imi plac:
- sarmalele (mai ales cele in foi de vita)
- corbica de legume (cu cat mai multe buruieni in ea) si cioraba de pasare...si cea de perisoare
- taiteii scazuti
- pastele cu sos
- mai toate dulceturile cu unt
- salatele de legume si fructe
- inghetata, prajiturile si ciocolata
- nutella si ferrero
- coca-cola, pepsi, sucurile naturale de piersici sau caise
- mustul dulce-dulce si strugurii de masa
- friptura pe jar si saramura (cu mamaliguta)
- cartofii pai si piureul
- pizza 4 stagioni si shaorma dulce de pui
- pestele marinat
- drobul de miel
- crenvrustii
- ardeii capia copti cu otet si ulei
- ardeii si dovleceii umpluti
- bamele
- placinta cu mere
- musacaua
- laptele cu fulgi de porumb


...si daca-mi mai aduc aminte completez lista...

Suling Wang

link

hartia igienica

Azi mi-am propus sa-ti vorbesc despre hartia igienica.

N-am dat niciodata importanta hartiei igienice si totusi nu mi-a placut niciodata hartia roz si moale si de proasta calitate. Am preferat in schimb hartia gri, aspra si bine legata pe care o lua frate-miu la bax si pe care eu o caram una cate una la Bucuresti in timpul facultatii, gandind desigur ca aici nu voi gasi hartia mea preferata decat dupa indelungi cautari. Sau bine, poate ca as fi gasit hartie gri-albicioasa dar nu la fel de buna ca cea de acasa.

Ideea de a-ti scrie despre hartie mi-a venit ieri cand in baia de la servici (mai nou cica in DEX exista doar serviciu) am gasit o hartie igienica gigantica cum niciodata n-am mai intalnit prin supermarketuri. Evident, ca toate hartiile de la servici si asta era tot de proasta calitate dar parca o prefer hartiei roz cu care ne-a obisnuit femeia de serviciu. Oricum e bun si asa decat deloc, cum se intampla in WC-urile din facultate lipsite cu desavarsire de hartie igienica. Desigur ca nu stateam sa car acum hartia dupa mine dar aveam mereu un pachet de servetele finute in geanta :).

De curand m-am modernizat si am ajuns la concluzia Adinei (fosta colega de camera) ca "funduletul este si el al meu si ca merita sa fie tratat frumos" .Si asa m-am aprovizionat eu cu hartie igienica super-parfumata, super- moale, super-verde si cu floricele...o placere sa merg la WC.

Matt Manley

link

Ploua, da, sunt inca la birou...Acum o ora s-a luat curentul in toata cladirea iar acum cateva minute a revenit. Multi dintre colegi au plecat acasa si am mai ramas cativa, mai constiinciosi, in asteptarea luminii...M-am invartit cu scaunul, am jucat fazan cu o tipa de la faxuri si biscuite cu Octav si cam asta a fost....

Dupa cum vezi n-am nimic de povestit de ceva vreme si asta se intampla din doua motive cred eu: nu mai am asa mult timp la dispozitie in timpul orelor de lucru si apoi de cand mi-am gasit partener de iesiri nu ma mai simt la fel de singura si nu mai am aceeasi inspiratie si chef de a-ti scrie....

M-am tot gandit si am ajuns la concluzia ca e mult mai placut sa ma plimb de una singura in parc decat insotit de cineva. Daca sunt insotita deja ma iau cu vorba si uit de oamenii din jur, uit de natura, de fuluturasi, de floricele si dispare tot farmecul plimbarii. Asa ca imi recomand de acum in colo sa nu mai iau pe nimeni la plimbare prin parc iar cand am chef de vorba sa-mi invit "fanii"la un pahar de cola (sau de inghetata).

Clark & Pougnaud

link

la teatru

In "Petrecere intr-un pian cu coada" fantasmele trecutului fericit sunt foarte frumos evidentiate inca de la inceputul piesei prin fum, dans, vocea foarte buna a "Alinei" (iubirea ta...ne chiama iar...de mana amandoi...) si prin personajul sinistru si haios in acelasi timp care leaga piesa. Jojo a jucat foarte bine si chiar nu ma asteptam s-o vad, acolo, pe scena de la Nottara, alaturi de Repan (care se pare ca e mare actor fara ca eu sa fi stiut) si cei doi "bunici" interpretati atat de bine de doi actori a caror nume din pacate nu le-am retinut...In piesa Repan se intoarce dupa 30 de ani in orasul natal in cautarea iubirii pierdute dupa ce realieaza ca teatrul (cariera) nu i-au adus fericirea si acum la batranete isi da seama ca o poate dobandi doar prin dragostea la care renuntase. Ajuns acasa i se pare ca totul a ramas neschimbat, prietenii lui, mondialul si insasi Alina si ca-si poate indrepta greselile tineretii ...asta pana in momentul in care parintii ii marturisesc ca nimic din tot ce a fost nu mai e - Alina si prietenii lui s-a dus demult. Si totusi el refuza realitatea si continua sa traiasca alaturi de ei pana in ultima lui clipa...cel putin asta am inteles eu :P.

"Schilodul Billy" este o piesa foarte reusita, toti actorii au jucat extraordinar de bine dar cel mai si cel mai mult mi-a placut prima tipa de la dreapta la stanga in poza (cum iti spuneam cu memorarea numelor si numerelor de telefon stau cum prost) " in puii mei!" :D. Piesa pune accent pe oameni care nu sunt nici buni nici rai ci sunt pur si simplu oameni cu defecte si calitati. Astfel barfitorul Inishmaanului se dovedeste salvatorul lui Billy, matusile lui Billy care il iubesc ii ascund adevarul despre parintii lui, baietoaica care se poarta urat cu toti ii da fratelui de ziua lui telescopul mult visat si accepta sa iasa la plimbare cu Billy, proprietarul barcii care in general este om de treaba mai are si apucaturi violente si insusi Billy care este de admirat incercand sa-si depaseasca conditia de schilod recurge la minciuni si nu stie sa aprecieze dragostea matusilor carora timp de 4 luni nu le trimite nici o scrisoare din America.

:)

Siropel, in sfarsit am si eu cu cine sa ma duc la teatru. Sambata seara am vazut "Petrecere intr-un pian cu coada" iar duminica " Schilodul di Inishmaan". Daca piesa de sambata m-a impresionat prin prezentare (muzica, coregrafie, imagine), cea de duminica m-a surprins prin foarte buna interpretare a actorilor (in unele momente abia imi mai stapaneam lacrimile :P)....Hai ca-ti povestesc maine mai mult, acum ma grabesc sa ajung in Piata Enescu la Alifantis...

Julie Blackmon

link

Nimicul care exista

Ok, nimicul e ceva ce nu exista si nu poate fi definit dar cred ca nu poate fi sinonim al vidului sau golului. Sigur, pot sa spun ca sticla e goala, ca nu are nimic in ea si totusi in ea poate fi aer, pot fi particule microscopice iar din moment ce intre peretii sticlei exista o anumita distanta, un anumit spatiu, nu putem vorbi despre inexistenta a ceva ce exista. Nimicul este doar un cuvant care vrea sa defineasca ceva ce nu poate fi definit, pentru ca nu exista.
Problema se pune ce se intampla daca ceva exista la un moment dat intr-o anumita forma si apoi se trasforma, se descompune sau se distruge? Putem spune ca ceva ce exista devine nimic intrucat nu-si mai pastreaza caracteristicile initiale? De exemplu omul prin moarte si incinerare se trasforma in cenusa, praf, aer dar el nu mai exista ca atare.
La fel se intampla si cu lucrurile pe care oamenii le creaza...ele nu exista initial (sunt nimic), exista insa elemente care permit creatia, prin combinatii intamplatoare sau prin geniul unui creator (omul de exemplu) Multe lucruri poate nu exista inca, adica sunt nimic, doar pentru ca nu s-au descoperit/inventat inca. Cu alte cuvinte atat timp cat noi oamenii nu cunoastem ceva avem impresia ca nu exista desi poate exista (deci nimicul nostru poate fi ceva totusi). Din punctul de vedere al unei persoane care a murit si care nu mai exista pentru ca inima si crierul nu-i mai functioneaza lumea in care noi traim de fapt nu mai exista desi pentru toti ceilalti oameni vii ea exista. Si evident din punctul de vedere al unei plante care exista lumea nu exista intrucat nu-si da seama de existenta ei.
Ce geniala sunt, ce descoperiri mai fac! Mda, ma invart in jurul cozii :I.

Cig Harvey

link

nervi de fier

Iubitoare de somn cum sunt nu mi-a convenit deloc latratul necontenit a lui Hart pe toata durata noptii. Nu-i place sa doarma si sa stea singur iar cand pleaca gazda de acasa nu ma mai inteleg cu el, se aude latrand din strada...Poate ca saracutul Hart ar fi tacut daca l-as fi primit in camera la mine si eventual in pat la mine dar eu m-am baricadat, am inchis frumos usa holului, mi-am proptit un scaun in usa si m-am bagat in pat incercand sa ignor latratul lui nesuferit si sa adorm. De fapt cu adormitul n-am avut probleme ci cu trezitul de vreo 7 ori in timpul noptii in acelasi vesnic latrat. Nici visele din timpul reprizelor scurte de somn n-au fost prea placute. Intr-una am visat ca fusesem bagata la inchisoare pe nedrept si toata lumea ma privea urat, ca si cum as fi fost vinovata si ma tot barfea :D... in timpul ce mama ma inscrisese la facultatea de limbi straine si tot speram sa pot sa prind si eu macar un loc la suedeza...(chiar daca eram condamanta la inchisoare vreo 2 ani parca). Intr-o alta repriza am visat ca intrase cineva in camera in timp ce dormeam, la inceput crezusem ca intrase cainele dar apoi imi dadusem seama ca era un nene necunoscut si simteam ca-mi apasa ceva pe cap dar imi era frica sa ma intorc sa vad ce se intampla...Cand m-am trezit nici cainele nu intrase, doar latra de zor pe hol (desi pana si lumina i-o lasasem aprinsa toata noapte sa nu-i fie urat), usa era inchisa, totul era neschimbat....
Mda, bine ca a trecut si bine ca am nervi de fier, dovada ca nici macar nu aud telefonele din firma care zbarnaie langa mine fara ca nimeni sa raspunda. Colegii mei sunt stresati si nemairezistand sa lucreze in asemenea conditii se duc cu fetele nervoase si pumnii stransi sa raspunda la "nenorocitul" ala de telefon care nu-i cauta pe ei. Of of, mai mai!