Peter Smith

link

Aseara am reusit in sfarsit sa vad si eu "Memoriile unei Gheise" si .... - dezamagire- . Multi mi-au spus ca e un film bun si ca sigur o sa plang la el (ceea ce nu s-a intamplat, cu toata predispozitia mea pentru asa ceva) si ma asteptam la ceva mult mai profund si mai cutremurator. Decorurile, kimonourile, coafurile, evantaiele si dansurile mi-au placut dar nimic mai mult.

In schimb piesa pe care am vazut-o la Nottara aseara - Variatiuni Enigmatice - a fost peste asteptari. Nu numai ca m-a emotionat pana la lacrimi pe parcurs dar am si ras cu lacrimi de dinozaur la sfarsit.Nici nu ma tin minte de cand n-am mai ras asa. De fapt cu doi actori mari precum Repan si Diaconu era imposibil sa nu-mi placa. Si de mult ce mi-a placut nici n-o sa mai detaliez , piesa trebuie vazuta neaparat.

Amy Sol

link

leacul urii

E greu sa vorbesti despre ura, e greu sa explici ce simti si de ce.

Eu, rational gandind, nu am avut niciodata motive sa urasc pe cineva si totusi am urat. Am urat ilogic si fara sa ma pot impotrivi sentimentelor mele ostile dar n-am urat la modul in care sa vreau raul cuiva. Am trait pur si simplu neputinta de a intelege si accepta un fel de a fi pe care il vedem diferit de al meu (desi poate nu era diferit decat in imaginatia mea) iar incercarile de a ma detasa si de a ignora au esuat. De fapt nici n-am crezut vreodata ca adoptarea unei atitudini de superioritate, de blamare, de indiferenta sau de recunoastere a unor frustrari poate rezolva o problema de genul asta si inca nu stiu care sa fie leacul ...Poate ca infruntarea urii si dorinta de a cunoaste mai bine persoana in cauza sunt solutia insa in mod direct este destul de greu mai ales ca de cele mai multe ori antipatia atrage antipatie iar comunicarea devine aproape imposibila. Cel putin eu de cate ori am incercat sa stabilesc o legatura si sa-mi explic mie si celorlati de ce, m-am lovit de zidul "nu vreau sa te plac" - un refuz previzibil dar care parca doare si mai tare si alimenteaza si mai mult ura instalata in suflete. Sfaturile pe care l-am primit mereu - ignora, uita, nu mai pune la suflet - ... ca si cum creierul meu ar fi un robotel care sa asculte si sa execute la fel de bine ordinele primite...

Da..., stiu ca timpul le rezolva pe toate dar pana sa treaca el eu simt, respir, traiesc...iar uneori plang caci ura raneste si doare nu numai pe mine ci si pe ceilalti (oameni cu defecte si calitati care "cersesc" iubire si se simt nedreptatiti si neintelesi...). Si totusi daca ma gandesc bine nici timpul nu este suficient ... unele rani netratate adecvat si nevindecate se pot deschide oricand...

Of, poate ca totusi ura nu are leac si eu caut in zadar ...iar Marius avea dreptate " nu-i putem niciodata ierta (iubi) pe cei fata de care am gresit nejustificat".

Leonard Gertz

link

Acum ca am batut-o pe Cristina la TOMAPAN cu 255 la 220 simt ca iti pot impartasi placuta senzatie de visare pe care mi-au dat-o in toamna asta, mai mult ca niciodata, stolurile de pasari ce s-au inaltat si au trecut sprintene prin fata mea. M-am simtit ca Sandy Belle cand am deschis fereastra dimineata ...m-am simtit fericita... Ce poate fi mai frumos ca zborul, fie el chiar si imaginar?!.

Si parca si frunzele in toamna asta au zburat mai mult, au sarit curajoase cu catapulta de pe crengile batrane ale copacilor sau si-au pus parasuta in spate si si-au dat drumul radioase spre pamant.

Maggie Taylor

link

lactate

De cand ma stiu nu mi-a placut laptele batut si branza si tin minte ca mama ma indopa zi de zi cu Sana din sticle comuniste pacalindu-ma ca o sa mi se intareasca oasele si-o sa pot alerga ca ceilalti copii. Cat priveste branza n-am inteles niciodata ce-or fi gasind ai mei in macaroanele cu branza...cu cat mai multa branza. Auzi, BRANZA, CASCAVAL, LAPTE BATUT ce cuvinte urate...brrrr!

Noroc ca a venit revolutia si au descoperit si romanii nostri iaurtul :). Cei de la Danone ale caror reclame le vazusem pe italieni cu mult inainte sa apara la noi m-au facut sa devin dependenta de danone delicios. Faceam ce faceam si la cateva zile se trezea mama ca iar am luat "iaurt din ala plin de coloranti ca si cum n-as fi avut in frigider oala de lapte batut de tara" de care taica-miu nu se putea lipsi.

Cand am descoperit activia cu musli am zis gata ma reprofilez ca iaurtul asta sigur n-are coloranti dar e la fel de bun si n-are nici in clin nici in maneca cu laptele batut simplu. Dar n-a tinut, au trebuit sa ma invadeze reclamele cu frutissima si sa ma reintorc la "dragostea" mea - iaurt dulce.

Nu cu mult timp in urma am renuntat si la frutissima ca am vazut ca noul nutriday are si el o idee de caise si capsuni si cred ca vreo luna in fiecare zi numai in asta am "mancacit" la pranz alaturi de 7days-ul de rigoare. Dar saptamana trecuta nu stiu de ce mi s-a facut pofta de lapte batut si iaurt natural asa ca am atacat Zuzu (super bun) si iaurtul Campinat si astfel am renuntat la iaurtul cu fructe si nici nu mai am de gand sa ma reintorc la el. Acum papam sanatos!

Steve Strawn

link

la concert

Sambata am fost la intrunire YUPPPPI! iar duminica am fost invitata la concertul Iris de la Sala Palatului .

Desi niciodata nu mi-au fost dragi cei de la Iris pot spune ca atmosfera mi-a placut foarte mult si am batait tot timpul din picior in ritm rock.

A fost prima data cand am vazut si eu un concert in toata regula si live. Evident ca la anumite piese sala s-a umplut de luminite care dansau neincetat in intuneric iar la altele toata lumea era cu palmele pe sus. Mult mi-a placut unul din momentele de pauza in care bateristul si-a etalat forta si maiestria...Incredibil!

Din spectacol nu a lipsit nici Felicia Filip care a incercat sa aduca un strop de Night Wish in cele cateva piese pe care le-a cantat si pot spune ca m-a impresionat mai mult ca niciodata vocea ei de soprana...una e sa asculti la radio sau TV si alta pe viu. Hm, tare sunt curioasa daca mi-ar placea sa merg la Opera si sa ascult 2 ore numai muzica din asta. Si la fel de curioasa sunt daca as rezista sa ascult muzica simfonica la Ateneu.

Uitam sa spun ca si intrarea copiilor de gradinita pe scena pentru a canta alaturi de ei a fost un moment placut. Mogaldetele nu s-au speriat deloc, nici de zgomotul infernal de chiatara si nici de glasul aproape inspaimantator al Filipissimei.

Si pentru a sfarsi weekendul intr-un mod placut am savurat o felie de tort delicios de ciocolata facut in casa.....YUMYUM! Mai vreau!

Alastair Magnaldo

see more

La mia banda suona rock

De ieri nu ma mai satur de ascultat Laura Pausini - La mia banda suona rock (de downloadat aici ). Abia astept sa ascult tot albumul.

Anne McAulay

clic

Insotit

A te duce in unele locuri de unul singur parca nu are farmec. La muzeu, la teatru, pe stadion, la cumparaturi nu poti sa te simti bine decat atunci cand esti insotit de cineva caruia sa-i poti spune cat de mult iti place, sa schimbi o privire sau in zambet. In schimb prezenta cuiva langa tine poate rapi din farmecul plimbarii cand pleci intr-o dimineata insorita si racoroasa de acasa, cand te intorci pe inserata sau cand vrei sa cutreier parcurile, sa auzi doar pasii tai si glasul copacilor, aleilor, strazilor mereu acelasi dar mereu altul...In astfel de momente daca esti insotit uiti sa mai privesti in jur si sa mai respiri din plin fiecare culoare, fiecare miscare, fiecare zgomot...uiti de miracole si uiti ca existi pierdut in existenta.

Darren Holmes

see more

iar vise

In weekend am fost la tara si am dormit cu tataia ca in vremurile bune si am visat ceva incredibil care reflecta multe din lucrurile care imi trecusera prin cap in timpul zilei. Am ajuns la tara seara iar cand mi-am ridicat privirea am vazut deasupra mea puzderia de stele luminand un cer de un negru intens, un cer pe care de mult nu-l mai zarisem din mijlocul peretilor si blocurilor de care privirea mea se loveste zi de zi .

Drept urmare noaptea am visat ca eram la tara si iesisem afara din casa sa vad stelele dar totul parea altfel decat in realitate si totusi mi se parea normal sa vad cerul precum un ecran infinit iar pe mine stand pe un pamant plat. Dupa o privire mai atenta am vazut ca pe cer se vedea o planeta ceva mai mare decat o luna si mi-am zis ca asta trebuie sa fie Marte si ca am facut rau sa nu-i cred pe cei ce mi-au trimis massuri ca intr-o anumita luna Marte se va vedea atat de mare pe cer. Si apoi am vazut ca de fapt cerul era plin de planete care se vedeau la fel de mari dar nu stiam sa le diferentiez. Uneori ziceam ca-l vad pe Saturn dar de fapt era Jupiter si in cele din urma am descoperit ca Saturn cu cercurile lui era tocmai la urma de tot . Ma cam inspaimantase putin viziunea asta si teama se amplificase cand intorcandu-mi capul spre dreapta vezusem toata Europa in 3D cu niste cladiri imense, intunecate dar impodobite cu mii de luminite, care se ridicau spre cer .

Pentru a ma linisti in vis am intrat in casa si acolo l-am vazut pe frate-miu care isi pusese o saltea pe jos sa doarma exact langa doua paturi unite si goale. Faza era ca tocmai atunci intrase sotul lu` Betty cea urata (nush cu ce ocazie discutasem chiar in seara aia cu frate-miu despre telenovela asta) cu amanta lui care se indreptau invartindu-se spre pat ca si cum frate-miu nu ar fi existat acolo.

...aici intervine ceata...si trec la un alt episod in care tataia tot imi zicea ca daca tot am venit la el se cuvenea sa imi dea si el ceva sa iau la mine. Imi spunea ca trebuie sa vina bizonii pe care ii comandase pentru mine, ca marmotele erau in camera dincolo si ca chiar acum o sa-mi puna la mine niste soparle mici si inofensive. Si ma trezesc ca imi rastoarna in fata fanariei o cutie de platic cu serpisori mici ca niste rame dar cu un capsor cam mare pentru cat de suptirei erau. Si eu, pentru ca imi era cam frica de ei, am inceput sa-i chinui, sa-i strang de gat, sa-i bag cu capul in niste pungi mici de plastic ...insa chiar atunci mi-am zis ca lui Steve (Vanatorul de Crocodili despre care citisem pe drumul spre tara un articol - in realitate ) nu i-ar fi placut sa chinui bietele animale ...

Liz Craft

link

say NO to computermania

Acum vreo 3 saptamani eram hotarata sa pun bani la pusculita si sa-mi iau primul meu calculator, al meu si doar al meu. Gasisem si o oferta bunicica la unitate si un monitor la 19" la un pret convenabil. Visam deja la filmele pe care urma sa le vad in noptile de iarna pline de zapada, la muzica pe care sa mi-o pun inainte de culcare, la jocurile cu impuscaturi de care mi-e atat de dor, si la desenele pe care le-as fi putut incerca in momentele de tihna...

Dar acum incep sa ma intreb, nu este destul ca stau in fiecare zi 9 ore in fata calculatorului la servici? Ce nevoie am am de calculator si oare merita efortul? Nici asa nu prea am timp de mine seara cand poposesc in cuibusorul meu, cu calculatorul facandu-mi cu ochiul de pe un colt de birou, cu atat mai putin. Hai sa zicem ca in weekend as avea mai mult timp...dar parca nu ma indur sa fac si in cele doua zile libere acelasi lucru ca in zilele lucratoare, adica sa-mi lipesc ochii de un ecran obositor.

Tom Otterness

link>

"ce vreau sa ma fac cand voi fi mare"

Tin minte ca o buna bucata de vreme cand eram intrebata ce vreau sa devin cand voi fi mare sustineam sus si tare ca o sa ma fac vanzatoare. Iar acum pur si simplu n-as fi in stare sa-mi duc visul la indeplinire...Ceea ce pare a fi cea mai usoara meserie din lume, pe care aproape oricine cu 8 clase o poate face, pe mine ma inspaimanta. Mi se pare ingrozitor sa tratezi cu oamenii, mai mult sau mai putin mofturosi si suciti, sa lucrezi cu banii si sa ai grija la fiecare leut sau sa nu-ti dispara ceva din gestiune, sa poftesti si tu la tot ce vinzi zi de zi dar sa n-ai salariu suficient de mare sa ti le permiti...
Si totusi, dincolo de toate incovenientele visul ramane si ma face sa suspin ori de cate ori trec pe langa vreo librarie plina de jucarii. Cititul cartilor mi se pare in continuare o mare pierdere de timp dar le ador cand le vad noi noute, necitite, insirate cu grija pe rafturi de magazin ca niste obiecte peretioase. Imi plac copertile lor lucioase sau mate, subtiri sau cartonate, cu sau fara desene, care ma lasea sa intuiesc dintr-o privire ce poveste ascund acolo, in miile de cuvintele presarate cu grija pe paginile dalbe ...
Si daca libraria are si vitrinele pline de jucarii atunci ala trebuie sa fie raiul pe pamant :)>