oftam dar nu cedam

Mi-e mila de parul meu cu toate firele lui albe cu tot dar in acelasi timp simt nevoia sa ma tund scurt. Am emotii pentru maine mai ales ca o sa pic pe mana unei incepatoare. I-am aratat azi ce tunsoare vreau si a inceput sa se minuneze, mai-mai sa-mi zica mai bine te duci in alta parte.
Sa-mi tii pumnii, Siropel. :(( Saracutul meu par, si ce lung si frumusel e el! Dar n-am eu timp sa-l ingrijesc, asa cum n-am timp sa ma vopsesc pe fata si sa-mi calc bluzele sau sa-mi spal adidasii. Ce stii tu, eu sunt o persoana ocupata!...mai ales de cand m-am hotarat sa vad tot prison breakul unde nu se doarme niciodata iar vindecarile sunt miraculoase.

azi - nepretuitul in cuvinte

Poate n-ar fi chiar atat de rau sa-mi scriu in memorie sau pe o hartiuta clipele neimportante ale zile si sa incerc astfel sa redevin bloggerita care eram. As zice ca toate momentele astea neimportante au totusi importanta lor in viata celui care le traieste iar viata e nepretuita. Tocmai de aceea trebuie sa consideram fiecare clipa ca cea mai importanta din viata noastra...utopie.
Dimineata m-am trezit cu greu si in afara de stirea cu extraterestrii gri , mancatul fulgilor cu lapte si racoarea diminetii nu mai tin minte nimic. A, ba da, dormeam pe mine in metrou si visam frumos cu ochii semideschisi. Doua remarci am facut , un nene gravid si o tanara cu machiaj perfect iar apoi nimic pana la pauza de pranz. Cineva mi-a papat clipele.
Dupa masa am plecat la plimbare avand ca destinatie cel mai apropiat magazin de unde sa-mi iau inghetata cea de toate zilele calduroase. First stop - podul de pe Dambovita unde am asistat captivata la dansul sticlelor, ai fi zis ca erau niste naufragiati care se zbateau din rasputeri sa nu ajunga la fund. Next stop inghetata si parculetul umbros din spatele blocurilor, vesnicul loc al cainilor hoinari si de societate. Azi as fi putut sa ma imprietenesc cu un catelus negru, cu urechi lasate si blana de astrahan dar inghetata era prea buna ca sa o las la o parte.
La plecare, in statia de autobuz la umbra unui dud mi-au tinut companie vrabiutele, doi baieti si o fetita care faceau cu randul la ciugulitul unei feliute uscate de cozonac. Si stand acolo si ascultand ciripitul lor amestecat cu zgomotul orasului am inceput sa ma intreb de ce la noi barbatul nu are penele mai colorate ca femeie?Sa fie prezervativul de vina?
Si asa gandindu-ma  la orele de sofat, inscrisul buburezei mele albe si la cuburi si romburi pentru cursuri de pictura, nici nu stiu cand am ajuns la parcul cel vesel si plin de viata din fata blocului...un paradis al copiilor, relaxant si zgomotos.

Ce gust placut are aerul serilor de vara, un pic de racoare, un greieras, un soare bland, un fosnet de copac...
Noapte buna!

a fost o data...

A fost o data un blog siropos care avea o bloggerita specialista in mancat litere si modificat cuvinte dupa blunul plac. Si bloggerita asta suferea de singuratate si de plictiseala. In fiecare zi cea mai mare grija a ei era cum sa-si povesteasca sie insasi ce lucruri neinteresante a mai facut si a mai vazut ea cu o zi inainte, iar seara cand recitea cele scrie tare mandra mai era ca timpul nu trecea in van.
Dar intr-o zi bloggerita si-a dat seama ca s-a plictisit de povestit de fiecare data aceleasi si aceleasi lucruri si s-a gandit sa-si sacrifice timpul si internetul pentru o cauza nobila, dobandirea de experinta in sectorul bancar care urma in visele ei sa-i aduca o viata mai buna din toate punctele de vedere. Si astfel bloggerita a inceput sa uite de blogul ei cel siropos si de multumirea de sine si sa se afunde si mai tare in banalitate. Caci de cand il parasise gandurile-i se uscasera, cuvintele-i se risipisera, munca oligofrenica-i storsese pana si ultima picatura de creativitate.
Sau poate ca altul este adevarul povestii dar vraja tacerii il ascunde. Se spune ca doar atunci cand printul pe cal alb isi va gasi mireasa si va pleca in lume vraja se va rupe si vom afla motivul uitarii.

John William Waterhouse

link

soare pe ploaie

Ce dragut! Azi ma bucur pentru ca in sfarsit s-a gandit UPA si la mine si m-a acceptat in proiectul lingvistic in care o jumatate de ora pe zi voi putea sa-mi exersez la telefon italiana si engleza. Azi m-am chinuit 5 minute sa leg 3 fraze in engleza si evident m-au trecut toate apele... nu stiu ce-o sa ma fac jumatate de ora! Dar voi vedea dupa zilele astea de concediu, pentru ca DA, AM INTRAT IN CONCEDIU! Si nu ma intereseaza sa merg nicaieri, doar la tara. Vreau sa ma joc cu iedutii si cateii si sa ma duc in tarna sa fac poze florilor de camp. Vremea nu prea e de partea mea dar sper macar doua zile insorite acolo sa prind si eu.

Bom Bahia

Mie Bombay imi place mai mult decat Mumbai si desi am cautat un pic n-am gasit nici o explicatie pentru schimbarea de nume din '95. Sunt sigura ca Mumba, zeita locala indiana, nu a inceput sa fie venerata de ieri de azi. Si atunci de ce le-a venit asa deodata sa renunte la poetica "Bom Bahia" portugheza? Sau poate au avut ei ceva cu denumirea englezeasca...

Angel de Franganillo

link

Vita bella

O zi ploioasa numai buna de stat in casa si jucat Mystery Case Files Huntsville si de vazut toate videoclipurile Roxette pana seara tarziu...si de mancat mucenici pe care daca nu-i faceam maine se considerau expirati. Nice day, fara nici o grija, fara nici un stres, asta da viata!:)

mda, incultura

Pe asta cu Cezar si cezariana n-o stiam. Adica cine ar fi putut sa-si imagineze ca, din cauza operatiei suferite de mama lui Cezar la nasterea sa, a ramas denumirea de operatie cezariana.

util si placut

N-ar fi  rea deloc  ideea asta  sa ne umplem acoperisurile cu verdeata si eventual sa ne facem siesta acolo sus, sa ne bronzam la soare in zilele de vara sau sa petrecev seri romantice privind la stele.

Si in plus daca fiecare casuta ar copia modelul feroez si fiecare bloc si-ar amenaje  o gradina babiloniana suspendata am reusi sa mai franam un pic poluarea asta care ne inghite tot mai mult pe zi ce trece..

Lyle Motley

link

Eveniment in viata mea

Seara de 22 martie ar trebui sa figureze cu rosu in calendarul vietii mele. Nu, n-am castigat inca la loto, de casatorit nu m-am casatorit si nici nu m-am realizat pe plan profesional dar mi s-a indeplinit un vis - un sogno del cassetto. Sirul anilor l-am pierdut, sa fie zece, doisprezece, paisprezece...de cand am intalnit-o pe Talida la Foisorul de Foc si de cand nu ne-am mai vazut.

Au curs multe scrisori cu glasuri de copil si cativa ani buni de tacere dar niciodata n-am incetat sa sper ca intr-o zi o voi revedea...intr-o noapte de primavara, intr-un Cismigiu pustiu. N-am sa ascund ca mi s-a parut diferita de cum mi-o aminteam, sau poate nu mi-o mai aminteam deloc si doar mi-o imaginam...o recream din scrisori, ganduri si vise. Iar acum era reala, era langa mine si paseam impreuna pe o alee, asa cum niciodata nu se mai intamplase. Frumos si ciudat... sa cunosti pe cineva si totusi sa nu recunoasti si sa inveti sa redescoperi aceeasi persoana cu aceleasi trasaturi dar cu alti ochi.

Intr-un colt de paradis

Duminica dupamiaza cand am vazut ca norii au inceput sa se risipeasca si razele primaverii sa-mi inunde camera n-am mai rezistat sa ma uit la Sailor Moon...Mi-am tras blugii pe mine, mi-am luat carte in brate si-am fugit afara in parculet. Mai intai am dat o tura prin spatele blocului cu gandul sa ma dau in leaganul meu dar ghinion ... un nene dormea pe o banca cu burta la soare si cu picioarele cracanate...si n-as fi putut in asemenea conditii sa ma simt in largul meu.

Dupa o mica plimbare mi-am gasit un loc pe o bancuta sub un copac inflorit si nu m-am miscat de acolo pana seara cand s-au aprins felinarele. Cred ca mirosul florilor albe m-a incatusat acolo si n-a vrut sa imi dea drumul decat la asfintit. De dragul lor asta seara m-am abatut din drumul meu spre casa si m-am asezat iarasi pe bancuta. Cu aceeasi aroma si o ploaie de petale m-a intampinat...hmmmm...intr-un colt de paradis.

Razboinica Sailor

Ma inchisesem in dormitorul mare si dadusem televizorul tare ca sa ascult sigla de la "Sailor Moon e il cristallo del cuore" .Asa faceam in fiecare seara cand veneam de la scoala, incepeam sa ma invart si sa ma trasform intr-o razboinica sailor pe muzica Cristinei Da'Avena dupa care ma postam in fata ecranului ce ascundea intr-un colt simbolul Rete 4 si timp de jumatate de ora respiram doar desene animate.
Cand au aparut puricii pe ecran m-am crizat- desigur- dar nu imi imaginam ca seara reprezenta ruptura definitiva intre mine si iubitele mele canale Mediaset.
De atunci am tot sperat sa pot vedea continuarea pe TVR dar nu a fost sa fie si multi ani am dus dorul desenelor mele. Si uite ca in sfarsit a aparut YouTube-ul si a inceput sa curga cu torente ... tot ce vrei si ce nu vrei, inclusiv seriile 4 si 5 din Sailor Moon pe care deja le-am devorat. :)

De trei ori dragoste :) doar

Mai mult de o luna a trecut de cand am fost ultima data la teatru, la Nottara. Ningea afara si era o seara a reintalnirilor. O intalnisem  pe Giannina la metrou la fel de plina de viata ca totdeauna iar la intrarea in sala zarisem un fost coleg de portugheza care, fiind in compania unei fete, s-a facut ca nu ma cunoaste. Mai bine, mi-am zis, caci chef de vorba nu prea aveam - eram nerabdatoare sa inceapa piesa "De trei ori dragoste". O piesa foarte buna in opinia mea dar care n-a fost gustata mai deloc de public: unii au plecat din sala mult prea devreme, altii au uitat sa aplaude iar la final am fost printre putinii care s-au ridicat in picioare...Putin penibil, actorii aia chiar meritau mai mult.

Nu-s decat doua variante ori eu am vrut neaparat sa-mi placa si am scos idei din piatra seaca ori oamenii aia se asteptau sa vada alt gen de spectacol pe masura titlului siropos.

Dintre cele trei acte primul mi-a placut cel mai tare - o intalnire cu dansul, muzica si poezia japoneza si tema mea predilecta  asteptare-vis-idolatrizare-negarea realitatii. Al doilea a fost foarte comic iar ultimul ceva mai serios - aceeasi poveste vazuta prin ochi diferiti si prezentata intr-un mod original.

Acum vanez o alta piesa care se joaca la TNB "Cu usile inchise" pentru care se pare ca e cam batalie pe bilete. Dar nu-mi pierd speranta :D sau poate incapatanarea.

primavara

Less&Lemon

monolog

sim says:
-stiam ca sunt tare
-chiar glumeam cu Talida mai devreme ca scrisese spionl in loc de spion si se corectase
-o felicitasem ca a reusit sa invete limba mea atat de repede
-asta cu mancat litere,adaugat litere, inversat litere
-of, ca repede mai trece timpul...
-ma gandeam ca poate as putea sa-l opresc din alergat daca m-as muta undeva pe la tara si as trai acolo
-departe de civilizatie
-sau undeva la vreo manastire de atei sau agnostici
-care sa primeasca niste fonduri speciale pentru cei care vor sa citeasca, sa picteze, sa scrie
-sau sa-si gaseasca alte lucruri de facut: sculptura, impletit, brodat, facut cosuri...
-timpul ar trece altfel, as simtit in plin fiecare anotimp, l-as atinge, m-as scufunda in el
-caci "manastira aia " ar trebui sa fie situata undeva la deal, inconjurata de verdeata, pajisti si paduri si umbrar de vita de vie
-da si ar fi frumos daca s-ar aduna oameni acolo, fiecare cu preocuparile sale  pasnice imbratisand contemplatia

fara parfum

Cum ar fi viata fara parfum, ma intreb. Doamna de la trei n-ar mai lasa in urma nici o dara de parfum de firma, bunicuta nu s-ar mai da cu deodorantul ieftin iar unii poate s-ar spala mai des.

Ma intrebam, pentru ca prietena mea din Japonia mi-a zis ca ei nu au voie sa se  duca la serviciu dati cu parfum si in general japonezii folosesc creme, parfumuri si samponuri fara miros.Si pe deasupra mai sunt si tipicari nu folosesc decat un anumit sapun, sampon ...etc si extrem de rar se intampla sa il schimbe.

Geeeee, si eu care ma gandeam ca japonezii trebuie sa fie cei mai aromati si parfumati locuitori ai planetei ... bai parfumate, masaje cu uleiuri frumos mirositoare...alea alea

natura moarta

link

mandrie

Exista doua lucruri de care sunt mandra:
-de 3 ani de cand stau aici in gazda nu mi-am uitat niciodata cheia acasa
-de un 1 de cand lucrez la UPA nu mi-am uitat niciodata badge-ul acasa
E un adevarat miracol daca ma gandesc la cat de iresponsabila si neatenta sunt de cele mai multe ori.