Ia sa vedeam ce am descoperit eu azi:
- Uruguay-ul pretinde ca tangoul s-a nascut la ei si nu in Argentina
- Punta del Este este una din cele mai luxoase statiuni de pe coasta Americilor
- Togo a fost colonie Germana
- Jocurile Olimpice au inceput in anul 776 i.Hr
- In Arges exista un orasel numit Babeni
marți, iunie 17, 2008
luni, iunie 16, 2008
clipa de eternitate
Undeva, in spate la Timpuri Noi, pe unde trec eu in fiecare dimineata cu ganduri grabite dar pasi lenesi de ratusca, exista un loc al eternitatii asemanator picturilor lui Tudor Schor dar citadin si chiar recent amenajat. Un loc pe care rezidentii l-ar putea numi simplu "fata blocului" sau "in curte". Azi mai mult de un minut nu i-am privit aleile scurte si bancile pustii dar parca as fi petrecut o intreaga zi acolo, in bataia soarelui zglobiu de dimineata. In clipa aia in care timpul s-a oprit am stiut ca totul era ca atunci la tara, cand ma sculam devreme ca sa-mi iau la revedere de la caprite si ieduti cand plecau la pascut. Ciudata comparatie si totusi sentimentul lipsei de griji era acelasi, ca si cum dincolo de soare si linistea diminetii n-ar fi mai existat nimic...nimic atat de perfect.
duminică, iunie 15, 2008
linie
Aproape m-am mirat cand am vazut zilele trecute un bilet de bingo aruncat pe jos. Uitasem de nebunia anilor `90 cand tot romanul juca bingo, inclusiv noi, si uite ca, dintr-o data, s-a ivit amintirea zilei cand ne-am dus cu totii la sala de bingo, deschisa in centrul orasului si extrem de populata, si am inceput sa ascultam incordati numerele pe care o tanara ragusita le striga cadentat. Eu eram aproape terorizata ca as fi putut face linie si ar fi trebuit sa strig in gura mare si sa suport privirea tuturor. Asa ca in cele din urma i-am cedat biletul fratelui meu mai curajos care deja avea o linie la activ.
De Bingo insa n-a avut parte niciunul din noi. Castigurile nemuncite ne-au cam ocolit dar ma asteptam ca in cel de-al 25-lea an din viata mea sa-mi iau revansa si sa castig marele premiu la loto. Si uite ca domunul 26 bate la usa si tot cu buzunarul gol ma prinde. Nu tu apartament, nu tu Seat Ibiza galben, nu tu excursii in strainatate...Concluzia: exista oameni ca mine care n-au tupeu si nici nu-i duce mintea sa faca bani dar asta nu inseamna ca nu pot fi fericiti si asa.
De Bingo insa n-a avut parte niciunul din noi. Castigurile nemuncite ne-au cam ocolit dar ma asteptam ca in cel de-al 25-lea an din viata mea sa-mi iau revansa si sa castig marele premiu la loto. Si uite ca domunul 26 bate la usa si tot cu buzunarul gol ma prinde. Nu tu apartament, nu tu Seat Ibiza galben, nu tu excursii in strainatate...Concluzia: exista oameni ca mine care n-au tupeu si nici nu-i duce mintea sa faca bani dar asta nu inseamna ca nu pot fi fericiti si asa.
sâmbătă, iunie 14, 2008
shopping
Am impresia mereu ca ma imbrac cam naspa, ca n-am si eu niciun lucru dragut in sifonier iar cand merg la cumparaturi nu gasesc nicioadata ceva care sa-mi placa. Nu stiu cum reusesc fetele astea dragute de pe strada sa-si gaseasca haine. Pe de alta parte eu nici nu vreau sa cheltuiesc prea multi bani pe din astea iar prin magazinele de fize nici nu intru, toate bluzele sunt prea scumpe si prea urate.
De incaltat la fel, mi se pare ca n-am desi la intrare si supat adidasii, papucii si pantofi, se ingramadesc in dezordine. Dar nu, nu merg, mi-ar trebui ceva mai elegant dar daca-mi iau ceva mai elegant sigur n-o sa pot sa merg cu ei.
Si ce masuri iau? Niciuna, inca ma mai imbrac cu haine din liceu si facultate. De exemplu, am o rochita de casa din clasa a IX-a, am primit-o de ziua mea de la mama si chiar si acum imi face placere sa stau in ea. Tin minte ca tot campionatul mondial din 1998 i-am tinut pumnii lui Adi Ilie din fata televizorului imbracata in rochita asta. Hm, da, cred ca o sa aiba o viata lunga tinand cont cat de multe haine imi cumpar eu.
In principiu toti banii mei se cam duc pe transport, chirie, mancare (cam multa ce e drept) + cateva reviste si mai nou pe rata la masina. Iar haine - lasa ca se poate si fara!
De incaltat la fel, mi se pare ca n-am desi la intrare si supat adidasii, papucii si pantofi, se ingramadesc in dezordine. Dar nu, nu merg, mi-ar trebui ceva mai elegant dar daca-mi iau ceva mai elegant sigur n-o sa pot sa merg cu ei.
Si ce masuri iau? Niciuna, inca ma mai imbrac cu haine din liceu si facultate. De exemplu, am o rochita de casa din clasa a IX-a, am primit-o de ziua mea de la mama si chiar si acum imi face placere sa stau in ea. Tin minte ca tot campionatul mondial din 1998 i-am tinut pumnii lui Adi Ilie din fata televizorului imbracata in rochita asta. Hm, da, cred ca o sa aiba o viata lunga tinand cont cat de multe haine imi cumpar eu.
In principiu toti banii mei se cam duc pe transport, chirie, mancare (cam multa ce e drept) + cateva reviste si mai nou pe rata la masina. Iar haine - lasa ca se poate si fara!
miercuri, iunie 04, 2008
un emo pe jos
Sunt dezamagita. Conform previziunilor tunsoare nu mi-a iesit nici pe departe cum as fi vrut. Nu ma plac si totusi azi au curs complimentele pentru schimbarea radicala... poate erau , cum de obicei se intampla, doar simple politeturi. Singurul avantaj este ca dintr-o singura miscare pot sa fiu 3 in 1: emo, frantuzoaica sau baiat.Deja am inceput sa numar zilele pana o sa-mi creasca parul inapoi.
Si o data cu schimbarea de look am mai hotarat un lucru: sa nu-mi mai fac abonament la ratb si sa merg mai mult pe jos si cu metroul pe care nu-l simpatizez deloc dupa cum bine stii.Dar hotararea asta e doar provizorie, mi-am dat timp de experimentat pana vineri seara :D.Astazi rezultatul a fost peste asteptari, am economisit jumatate de ora din timpul meu. Cu ratb-ul in jumatatea asta de ora citeam o jumatate de revista.
Si o data cu schimbarea de look am mai hotarat un lucru: sa nu-mi mai fac abonament la ratb si sa merg mai mult pe jos si cu metroul pe care nu-l simpatizez deloc dupa cum bine stii.Dar hotararea asta e doar provizorie, mi-am dat timp de experimentat pana vineri seara :D.Astazi rezultatul a fost peste asteptari, am economisit jumatate de ora din timpul meu. Cu ratb-ul in jumatatea asta de ora citeam o jumatate de revista.
marți, iunie 03, 2008
luni, iunie 02, 2008
oftam dar nu cedam
Mi-e mila de parul meu cu toate firele lui albe cu tot dar in acelasi timp simt nevoia sa ma tund scurt. Am emotii pentru maine mai ales ca o sa pic pe mana unei incepatoare. I-am aratat azi ce tunsoare vreau si a inceput sa se minuneze, mai-mai sa-mi zica mai bine te duci in alta parte.
Sa-mi tii pumnii, Siropel. :(( Saracutul meu par, si ce lung si frumusel e el! Dar n-am eu timp sa-l ingrijesc, asa cum n-am timp sa ma vopsesc pe fata si sa-mi calc bluzele sau sa-mi spal adidasii. Ce stii tu, eu sunt o persoana ocupata!...mai ales de cand m-am hotarat sa vad tot prison breakul unde nu se doarme niciodata iar vindecarile sunt miraculoase.
Sa-mi tii pumnii, Siropel. :(( Saracutul meu par, si ce lung si frumusel e el! Dar n-am eu timp sa-l ingrijesc, asa cum n-am timp sa ma vopsesc pe fata si sa-mi calc bluzele sau sa-mi spal adidasii. Ce stii tu, eu sunt o persoana ocupata!...mai ales de cand m-am hotarat sa vad tot prison breakul unde nu se doarme niciodata iar vindecarile sunt miraculoase.
vineri, mai 30, 2008
azi - nepretuitul in cuvinte
Poate n-ar fi chiar atat de rau sa-mi scriu in memorie sau pe o hartiuta clipele neimportante ale zile si sa incerc astfel sa redevin bloggerita care eram. As zice ca toate momentele astea neimportante au totusi importanta lor in viata celui care le traieste iar viata e nepretuita. Tocmai de aceea trebuie sa consideram fiecare clipa ca cea mai importanta din viata noastra...utopie.
Dimineata m-am trezit cu greu si in afara de stirea cu extraterestrii gri , mancatul fulgilor cu lapte si racoarea diminetii nu mai tin minte nimic. A, ba da, dormeam pe mine in metrou si visam frumos cu ochii semideschisi. Doua remarci am facut , un nene gravid si o tanara cu machiaj perfect iar apoi nimic pana la pauza de pranz. Cineva mi-a papat clipele.
Dupa masa am plecat la plimbare avand ca destinatie cel mai apropiat magazin de unde sa-mi iau inghetata cea de toate zilele calduroase. First stop - podul de pe Dambovita unde am asistat captivata la dansul sticlelor, ai fi zis ca erau niste naufragiati care se zbateau din rasputeri sa nu ajunga la fund. Next stop inghetata si parculetul umbros din spatele blocurilor, vesnicul loc al cainilor hoinari si de societate. Azi as fi putut sa ma imprietenesc cu un catelus negru, cu urechi lasate si blana de astrahan dar inghetata era prea buna ca sa o las la o parte.
La plecare, in statia de autobuz la umbra unui dud mi-au tinut companie vrabiutele, doi baieti si o fetita care faceau cu randul la ciugulitul unei feliute uscate de cozonac. Si stand acolo si ascultand ciripitul lor amestecat cu zgomotul orasului am inceput sa ma intreb de ce la noi barbatul nu are penele mai colorate ca femeie?Sa fie prezervativul de vina?
Si asa gandindu-ma la orele de sofat, inscrisul buburezei mele albe si la cuburi si romburi pentru cursuri de pictura, nici nu stiu cand am ajuns la parcul cel vesel si plin de viata din fata blocului...un paradis al copiilor, relaxant si zgomotos.
Ce gust placut are aerul serilor de vara, un pic de racoare, un greieras, un soare bland, un fosnet de copac...
Noapte buna!
Dimineata m-am trezit cu greu si in afara de stirea cu extraterestrii gri , mancatul fulgilor cu lapte si racoarea diminetii nu mai tin minte nimic. A, ba da, dormeam pe mine in metrou si visam frumos cu ochii semideschisi. Doua remarci am facut , un nene gravid si o tanara cu machiaj perfect iar apoi nimic pana la pauza de pranz. Cineva mi-a papat clipele.
Dupa masa am plecat la plimbare avand ca destinatie cel mai apropiat magazin de unde sa-mi iau inghetata cea de toate zilele calduroase. First stop - podul de pe Dambovita unde am asistat captivata la dansul sticlelor, ai fi zis ca erau niste naufragiati care se zbateau din rasputeri sa nu ajunga la fund. Next stop inghetata si parculetul umbros din spatele blocurilor, vesnicul loc al cainilor hoinari si de societate. Azi as fi putut sa ma imprietenesc cu un catelus negru, cu urechi lasate si blana de astrahan dar inghetata era prea buna ca sa o las la o parte.
La plecare, in statia de autobuz la umbra unui dud mi-au tinut companie vrabiutele, doi baieti si o fetita care faceau cu randul la ciugulitul unei feliute uscate de cozonac. Si stand acolo si ascultand ciripitul lor amestecat cu zgomotul orasului am inceput sa ma intreb de ce la noi barbatul nu are penele mai colorate ca femeie?Sa fie prezervativul de vina?
Si asa gandindu-ma la orele de sofat, inscrisul buburezei mele albe si la cuburi si romburi pentru cursuri de pictura, nici nu stiu cand am ajuns la parcul cel vesel si plin de viata din fata blocului...un paradis al copiilor, relaxant si zgomotos.
Ce gust placut are aerul serilor de vara, un pic de racoare, un greieras, un soare bland, un fosnet de copac...
Noapte buna!
miercuri, mai 28, 2008
a fost o data...
A fost o data un blog siropos care avea o bloggerita specialista in mancat litere si modificat cuvinte dupa blunul plac. Si bloggerita asta suferea de singuratate si de plictiseala. In fiecare zi cea mai mare grija a ei era cum sa-si povesteasca sie insasi ce lucruri neinteresante a mai facut si a mai vazut ea cu o zi inainte, iar seara cand recitea cele scrie tare mandra mai era ca timpul nu trecea in van.
Dar intr-o zi bloggerita si-a dat seama ca s-a plictisit de povestit de fiecare data aceleasi si aceleasi lucruri si s-a gandit sa-si sacrifice timpul si internetul pentru o cauza nobila, dobandirea de experinta in sectorul bancar care urma in visele ei sa-i aduca o viata mai buna din toate punctele de vedere. Si astfel bloggerita a inceput sa uite de blogul ei cel siropos si de multumirea de sine si sa se afunde si mai tare in banalitate. Caci de cand il parasise gandurile-i se uscasera, cuvintele-i se risipisera, munca oligofrenica-i storsese pana si ultima picatura de creativitate.
Sau poate ca altul este adevarul povestii dar vraja tacerii il ascunde. Se spune ca doar atunci cand printul pe cal alb isi va gasi mireasa si va pleca in lume vraja se va rupe si vom afla motivul uitarii.
Dar intr-o zi bloggerita si-a dat seama ca s-a plictisit de povestit de fiecare data aceleasi si aceleasi lucruri si s-a gandit sa-si sacrifice timpul si internetul pentru o cauza nobila, dobandirea de experinta in sectorul bancar care urma in visele ei sa-i aduca o viata mai buna din toate punctele de vedere. Si astfel bloggerita a inceput sa uite de blogul ei cel siropos si de multumirea de sine si sa se afunde si mai tare in banalitate. Caci de cand il parasise gandurile-i se uscasera, cuvintele-i se risipisera, munca oligofrenica-i storsese pana si ultima picatura de creativitate.
Sau poate ca altul este adevarul povestii dar vraja tacerii il ascunde. Se spune ca doar atunci cand printul pe cal alb isi va gasi mireasa si va pleca in lume vraja se va rupe si vom afla motivul uitarii.
marți, aprilie 22, 2008
soare pe ploaie
Ce dragut! Azi ma bucur pentru ca in sfarsit s-a gandit UPA si la mine si m-a acceptat in proiectul lingvistic in care o jumatate de ora pe zi voi putea sa-mi exersez la telefon italiana si engleza. Azi m-am chinuit 5 minute sa leg 3 fraze in engleza si evident m-au trecut toate apele... nu stiu ce-o sa ma fac jumatate de ora! Dar voi vedea dupa zilele astea de concediu, pentru ca DA, AM INTRAT IN CONCEDIU! Si nu ma intereseaza sa merg nicaieri, doar la tara. Vreau sa ma joc cu iedutii si cateii si sa ma duc in tarna sa fac poze florilor de camp. Vremea nu prea e de partea mea dar sper macar doua zile insorite acolo sa prind si eu.
Bom Bahia
Mie Bombay imi place mai mult decat Mumbai si desi am cautat un pic n-am gasit nici o explicatie pentru schimbarea de nume din '95. Sunt sigura ca Mumba, zeita locala indiana, nu a inceput sa fie venerata de ieri de azi. Si atunci de ce le-a venit asa deodata sa renunte la poetica "Bom Bahia" portugheza? Sau poate au avut ei ceva cu denumirea englezeasca...
duminică, aprilie 06, 2008
Vita bella
O zi ploioasa numai buna de stat in casa si jucat Mystery Case Files Huntsville si de vazut toate videoclipurile Roxette pana seara tarziu...si de mancat mucenici pe care daca nu-i faceam maine se considerau expirati. Nice day, fara nici o grija, fara nici un stres, asta da viata!:)
joi, martie 27, 2008
mda, incultura
Pe asta cu Cezar si cezariana n-o stiam. Adica cine ar fi putut sa-si imagineze ca, din cauza operatiei suferite de mama lui Cezar la nasterea sa, a ramas denumirea de operatie cezariana.
util si placut
N-ar fi rea deloc ideea asta sa ne umplem acoperisurile cu verdeata si eventual sa ne facem siesta acolo sus, sa ne bronzam la soare in zilele de vara sau sa petrecev seri romantice privind la stele.
Si in plus daca fiecare casuta ar copia modelul feroez si fiecare bloc si-ar amenaje o gradina babiloniana suspendata am reusi sa mai franam un pic poluarea asta care ne inghite tot mai mult pe zi ce trece..
Si in plus daca fiecare casuta ar copia modelul feroez si fiecare bloc si-ar amenaje o gradina babiloniana suspendata am reusi sa mai franam un pic poluarea asta care ne inghite tot mai mult pe zi ce trece..
luni, martie 24, 2008
Eveniment in viata mea
Seara de 22 martie ar trebui sa figureze cu rosu in calendarul vietii mele. Nu, n-am castigat inca la loto, de casatorit nu m-am casatorit si nici nu m-am realizat pe plan profesional dar mi s-a indeplinit un vis - un sogno del cassetto. Sirul anilor l-am pierdut, sa fie zece, doisprezece, paisprezece...de cand am intalnit-o pe Talida la Foisorul de Foc si de cand nu ne-am mai vazut.
Au curs multe scrisori cu glasuri de copil si cativa ani buni de tacere dar niciodata n-am incetat sa sper ca intr-o zi o voi revedea...intr-o noapte de primavara, intr-un Cismigiu pustiu. N-am sa ascund ca mi s-a parut diferita de cum mi-o aminteam, sau poate nu mi-o mai aminteam deloc si doar mi-o imaginam...o recream din scrisori, ganduri si vise. Iar acum era reala, era langa mine si paseam impreuna pe o alee, asa cum niciodata nu se mai intamplase. Frumos si ciudat... sa cunosti pe cineva si totusi sa nu recunoasti si sa inveti sa redescoperi aceeasi persoana cu aceleasi trasaturi dar cu alti ochi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)