sâmbătă, iulie 19, 2008

joi, iulie 17, 2008

suflet de parc

Fiecare parc parca are sufletul lui. Parcul Ozon e un batran aflat la a doua tinerete iar pentru el fiecare om e binevenit...Ii plac mult copiii veseli care tipa si alearga de colo colo fara incetare, ii plac tinerii casatoriti care-si insira carucioarele colorate pe alei, ii plac batranele iesite la pui de vorba si-i plac cartile si bicicletele.Si sunt sigura ca il iubeste mai ales pe bunicul cu lupa. Mai deunazi statea singurel pe o banca cu sosete lungi trase in picioare si bascuta pe cap...Si ce crezi ca facea cu lupa? Analiza paginile ingalbeniste ale Contesei de Charny. Iar eu doar treceam si ca de fiecare data imi spuneam ca paradisul asa trebuie sa fie...un loc in care fiecare sa-si gaseasca pacea interioara si sa uite de timp pentru totdeauna....un loc in care soarele sa rasara si sa apuna mai incet...

miercuri, iulie 16, 2008

Jia Lu



website &blog

lectii de pictura

Nu stiu ce viata as avea eu fara visele astea "interesante" noapte de noapte. Din fericire mare parte din actiune si chiar imagini imi raman in minte. Azi noapte, de exemplu, ma aflam in casa unui pictor si urma sa iau niste lectii de pictura dar trebuia sa-mi astept randul pentru ca alte doua persoane aveau de terminat doua lucrari. Si cat am stat si am asteptat am privit cum o fata desena niste forme ciudat care nu ma duceau cu gandul la nimic. Insa pe masura ce aseza culoare pe panza, culoare albastra ca cerul, si arunca grabita pe ici pe colo tuse de alb, mi se dezvaluia pictura in intregul ei. Era pur si simplu un joc de copii in valurile inspumate ale marii...La sfarsit, in visul meu, eram de-a dreptul fascinata cum fata asta reusise atat de repede sa creeze din nimic o imagine atat de vie. 
Eram un pic descumpanita si parca imi era rusine sa mai cer lectii de pictura gandindu-ma la desenele mele firave si la cat de departe eram de perfectiunea care ma orbise. Incepusem sa ma fastacesc ca de fapt eu nu cred ca o sa pot vreodata sa ajung la nivelul ala, ca eu stiu doar asa in creion sa schitez ceva...Desi actiunea a continuat, firul amintirilor s-a rupt atunci cand pictorul si-a aruncat privirea pe cateva desene, care erau mult mai reusite decat as putea face eu in realitate.

luni, iulie 14, 2008

...fara titlu

Lamaia, ceaiul si branza le-am urat din totdeauna iar acum.... acum trebuie sa ma fortez si sa mi le indes pe gat cu speranta ca poate candva o sa ma fac bine. Ufffa, si pe deasupra mai trebuie sa renunt si la mancarica de mazere care imi place asa mult!Grrrrrr!
Dar sa-ti povestesc totusi lucruri mai placute....In weekend am condus si la tara si la Monteoru dar tot nu ma descurc singura nici dupa atata timp...Si in rest am stat tolanita la umbra si tare bine a mai fost!
Si azi noapte am visat frumos cum de multisor nu mai visasem, dar nu-ti spun ce, secretu` meu!

miercuri, iulie 09, 2008

Vladimir Kush








link

concert

Pink a facut un spectacol mult mai bun anul trecut decat Nelly Furtado anul asta. Dar sa spuneam ca a salvat-o dansatoarea aia blonda si sexy...
Mi-am luat amintire niste cercei din aia la moda, am mancat frigari naspa, l-am vazut pe Nihasa in multime si cam atat...
Iar la plecare  ia taxi de unde nu-i cu toata lista de firme de taximetrie pe care mi-o pregatisem de acasa. Si dupa o ora de incercari nereusite am pornit pe jos...Desi obositor drumul pana la Aviatorilor, unde s-a intamplat un miracol, a fost placut. Era liniste,caldut , nimeni pe strada, masini putine si rare....si bulevardul fara sfarsit...parca mergeam spre infinit.

sâmbătă, iulie 05, 2008

Bob Byerley



link

Eva in Paradis

Mereu am zis ca e mai bine sa fii ignorant si sa nu stii ce se petrece in jurul tau cu adevarat si sa traiesti linistit in lumea ta lipsita de griji. Cu cat stii mai mult cu atat incepi sa dezvolti mai multe ipoteze, mai mult sau mai putin placute, sa compari si sa tragi tot felul de concluzii care pana la urma se pot dovedi complet false. Dar tu te agiti, iti faci probleme, te stresezi incepi sa te intrebi de mii de ori de ce este asa si nu altfel...Si pentru ce?
De asta zic: mai bine sa nu stii ca prietenii te vorbesc pe la spate daca in realitate iti zambesc si te incurajeaza, ca iubitul te inseala daca e la fel de atent si iubitor, ca salariul tau e mai mic ca a celorlalti daca iti ajunge pentru strictul necesar, ca analizele sunt proaste daca tu esti in forma si ai multe vise si planuri de implinit...
Tot ce trebuie ca sa fii fericit e sa nu stii...Pomul Cunoasterii n-ar fi trebuit sa existe in Rai!

vineri, iulie 04, 2008

amada soledad

Iubesc atat singuratatea si m-am obisnuit atat de tare cu ea incat oricine incearca sa patrunda in gradina mea secreta se trezeste cu usa in nas, si asta dupa ce in prealabil am creat impresia ca usa ar sta mereu deschisa. :)

marți, iulie 01, 2008

Perdere l`amore

Anton Arkhipov




link

batu batu

Ar fi fost dragut sa-mi spuna Gargarita cand eram mica dar unchiul meu imi spunea Gandac, nici macar tu Gandacel, asa ca sa ma alinte. Si tare ma mai supara si asa mogaldeata cum eram, de abia la genunchi il ajungeam, strigam la el furioasa: "Ba tu! Ba tu esti gandac!". Parca ma vad si acum  langa gradinita de la poarta unde crestea menta in nestire jucandu-ma in lumea mea de copil si totul se naruia cand vedeam ca se apropie. Imi era tare antipatic iar lui tare ii mai placea sa ma vada imbufnata si-si etala mai apoi rasul basescian, de care doar acum imi dau seama. Dar din fericire nu venea asa des pe la tara si nici nu statea prea mult, era burlac pe atunci si locuia singur intr-o garsoniera din Rm-Sarat.
Acum ne vedem cam rar, multe s-au schimbat, gargarita tot n-am devenit, dar amintirea zilelor frumoase care atunci mi se pareau urate a ramas intiparita aici... pentru totdeauna.

duminică, iunie 29, 2008

vedere de la fereastra

Imi place vederea asta de aici, de la mine, unde imi fac veacul de singuratate. Se vad case multe invadate de iedera cu acoperisuri aramii presarate printre copaci si mult mai departe blocuri gri si peticite...si cerul....cerul albastru pictat cu nori albi.  Nu conteaza ca lemnul ferestrelor e mancat de carii iar balamalele ruginite abia se mai tin...privelistea este plina de pace. As sta cu orele aici la geam sa vad porumbeii cum se joaca, vecinii cum pun masa afara pe inserat, familia de pisici care-si face siesta la umbra vitei de vie... Imi place sa-o vad pe Lassy plimbandu-se de colo-colo si pe nepotul lasat in grija bunicilor care, dimineata pe la opt, incepe sa traga cateii de coada, si-mi mai plac baloanele de sapun purtate de vant spre infinit...

sâmbătă, iunie 28, 2008

vineri, iunie 27, 2008

notite virtuale

Incerc sa nu uit ce am descoperit in ultimele zile asa ca ma voi folosi de paginile tale virtuale si voi lua scurte notite.

*Despre Cupidon sau Eros mare lucru nu stiu, doar ca e mic si grasut, are aripioare si poarta mereu in spate tolba cu sageti. Dar se pare ca el nu a fost mereu asa mic. La inceput (in perioada renasterii) era un adolescent chipes care in loc sa imbatraneasca ca muritorii de rand a devenit copil for ever(in perioada baroca-rococo).

*Ciudat, dar in perioada descoperirii Americilor, pigmentul albastru ultramarin, obtinut dintr-un mineral rar din Afganistan si folosit in pictura, era mai scump decat aurul.

*Nu am inteles si nu m-a interesat niciodata sa aflu dar, intamplator, am descoperit ca de fapt lutheranismul si protestantismul sunt unul si acelasi lucru. Lui Luther si Protestului sau importiva abuzurilor bisericii ( in special a vanzarii de indulgente prin care preotii garantau iertarea pacatelor si o viata vesnica in Rai) li se datoreaza aparitia celor doua denumiri. Sper sa nu scriu aiureli, dar se pare ca diferenta fata de crestinism consta  chiar in nepracticarea ritualurilor bisericesti... in rest Biblia e aceeasi, numai interpretarea proprie poate sa difere.

*Nobel o fi fost el mare inventator si om de afaceri dar se pare ca visul lui din tinerete, care s-a implinit la batranete, a fost sa devina scriitor iar in ultimul lui an de viata a scris o tragedie "Nemesis", continuare a operelor scriitorului sau preferat - Shelley.

Vezi, ai grija ce faci cu notitele, sa le pui bine!

miercuri, iunie 25, 2008

despre nimic

Iar am ramas in urma cu povestitul! N-am pomenit nimic de cadouri, de ce am invatat in ultimele zile, de cartea la care ma chinui iar de o luna... Nici nu stiu cu ce sa incep, caldura ma zapaceste si doar e 11 noaptea, ar fi trebuit sa se mai racoreasca. Aproape ca am uitat de seara numita "infuzie de tei"... era vineri ora 21 si iesisem grabita cu umbrela deasupra capului sa iau un pachet din strada. Si pe cat de repede am pornit pe atat de incet m-am intors. Pluteam intr-o mare de tei alaturi de alei si cladiri adormite. Dar sa lasam romantismul de o parte si sa fim pragmatici.

De ziua mea am primit doua buchete de flori de la dragii colegi (crini si azalee), niste zorzoane verzi si galbene care imi plac foarte mult si o bluza Tina R  - oribila bineinteles. Frate-miu s-a gandit el sa ma puna sa gatesc cu un aparat electric cu aburi numai ca e cam voluminos si  n-am unde sa-l pun aici la mine.Iar mama mi-a luat o bluzita-rochita cum se poarta acum dar care nu vine bine cu pantaloni...ghinion!:)Dar chiar si lucrurile care nu mi se potrivesc sunt bune de cadou...ce ar fi fost sa nu fi primit nimic?! Nici nu vreau sa ma gandesc.

Si cum ziceam ma chinui la Nobila Casa cum m-am chinuit si la Shogunul. Tai-Panul l-am devorat, a fost super bun. ...Gata, mi-e somn nu-ti mai povestesc nimic...ca nu-mi mai amintesc...am imbatranit maica!

Sergey Smirnov

marți, iunie 24, 2008

Grivei

Grivei, saracul, prin ce cartiere o fi ratacind el la ora asta din noapte. Pe la sase asa era la Timpuri Noi si singurul lucru pe care l-a facut cand compatriotii sai, cu inimi haine, au inceput sa-l maraie de pe margine a fost sa se ascunda dupa picioarele mele. Era piele si os si ochii-i cerseau un stapan cu inima buna care sa-i dea un culcus acolo cat de mic si un colt de paine. Cu speranta in suflet m-a condus pana la trecerea de pietoni, oprindu-se si  uitandu-se mereu in spate sa vada daca vin. Si-a incercat si el norocul dar la trecere l-am fentat - desi toti au trecut eu am ramas in urma iar el s-a agatat disperat de picioarele altui trecator si mai apoi de fusta unei tipe elegante si s-a tot dus...Ce viata de caine!