link
luni, septembrie 01, 2008
duminică, august 31, 2008
Sarutul lui Hitler
Toata saptamana asta de concediu nonrelaxant petrecut la tara printre ciment si caramizi am avut tot felul de vise ciudate in care daca nu era omorat cineva si nu eram urmarita sigur rataceam pe undeva sau injuram birocratia. Aseara in ultima zi de nepasare am visat doar ca ma teleportasem in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial si na belea, ma sarutam cu Hitler si mai tare e ca-mi placea si parca in vis eram un fel de amanta de-a lui. Sigur ca eu eram constienta ca nu sunt eu ci ma folosesc de corpul unei nemtoaice dragute de la tara a carui bunic nu aproba deloc ce facea nepoata lui in timpul razboiului. Si Hitler asta din visul meu pastra totusi distanta pentru ca atunci cand a vrut sa faca comanda de mancare dupa un meniu de pizza mi-a sugerat sa-mi aleg ceva din banii mei. Dar pana sa ma hotarasc eu comanda lui deja venise asa ca am renuntat si m-am dat la vorba. L-am intrebat, sigura de mine ca ma place, ce are de gand cu tot razboiul si genocidul asta. Cum crede ca va arata lumea peste 10-20 de ani. Si atunci i-am zis ca stiu ca n-o sa ma creada dar eu vin din viitor si m-am nascut in 1982 si stiu ce o sa urmeze dar n-o sa-i spun ci vreau doar sa-mi spuna el cum crede ca se va sfarsi...
Si aici se rupe un pic firul si apar iarasi eu pe niste drumuri gri printre oameni speriati de razboi incercand sa-l gasesc pe Hitler, urmarita de privirile dusmanoase ale oamenilor de rand. Stiu ca el de fapt are pe altcineva, o femeie ... (poate femeia aia cu care s-a si sinucis) dar nu conteaza pentru mine, eu am ceva important sa-i trasmit dar nu stiu ce...Reusesc sa intru intr-o casa, o camera lunga unde in colturi diferite stateau 2 soldati si atunci este aruncata inauntru pe geam o bomba si incepe intre noi un shimb de pase cu bomba arzand ...
"O fi 12?" m-am intrebat atunci, "prea bate soarele" dar era doar 8 dimineata.As fi vrut, tare as fi vrut sa vad continuarea dar n-a fost sa fie sau poate ca mi-a explodat bomba in maini si mi-am pierdut memoria dincolo de moartea visului.
Si aici se rupe un pic firul si apar iarasi eu pe niste drumuri gri printre oameni speriati de razboi incercand sa-l gasesc pe Hitler, urmarita de privirile dusmanoase ale oamenilor de rand. Stiu ca el de fapt are pe altcineva, o femeie ... (poate femeia aia cu care s-a si sinucis) dar nu conteaza pentru mine, eu am ceva important sa-i trasmit dar nu stiu ce...Reusesc sa intru intr-o casa, o camera lunga unde in colturi diferite stateau 2 soldati si atunci este aruncata inauntru pe geam o bomba si incepe intre noi un shimb de pase cu bomba arzand ...
"O fi 12?" m-am intrebat atunci, "prea bate soarele" dar era doar 8 dimineata.As fi vrut, tare as fi vrut sa vad continuarea dar n-a fost sa fie sau poate ca mi-a explodat bomba in maini si mi-am pierdut memoria dincolo de moartea visului.
miercuri, august 20, 2008
Laborator personal
M-as vaita de ceva...nu conteaza ce...M-as vaita si m-as victimiza pentru ca mereu ceva ce mi se intampla mi se va parea nedrept. Si as incepe iar sa insir scuze si as cauta cauze peste tot, as da vina pe tot si pe toate mai putin pe mine. Dar n-am s-o fac si am sa ma opresc aici cu destainuirile. Poate am mai crescut si desi sunt la fel de incrancenata sa le declar razboi tuturor (mai ales celor inocenti) am sa tac. Tacerea este singura mea prietena adevarata.
Am sa uit un pic de cuvintele grele care-mi atarna in gand si-am sa-si spun care a fost micul meu experiment de azi.
Eu si apa, sau lichidele in general, nu prea ne impacam. Un paharel de apa pe zi e chiar suficient iar dusul la baie de 2 ori pe zi ne convine.
Insa azi din anumite necesitati a trebuit sa torn pe gat nu unu, nu doua pahare ci ...incredibil ... CINCI!Si asta intr-un interval de jumatate de ora. Facusem o burtoaie de apa in care broastele sigur s-ar fi simtit in largul lor. Ceea ce m-a mirat a fost ca la sfarsitul acelei jumatati de ora a trebuit sa merg la baie unde mi-am imaginat ca am dat tot afara. Numai ca dupa o alta jumatate de ora mi s-a intamplat acelasi lucru, si dupa o alta jumatate de ora iarasi. Parca n-as fi baut un kg de apa ci o cisterna.
In concluzie daca beau 1 kg de apa in juma` de ora o voi elimina in 1h30. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca apa imi tranziteaza asa de repede corpul :D.
Si iata cum m-am inveselit! Alone.
Am sa uit un pic de cuvintele grele care-mi atarna in gand si-am sa-si spun care a fost micul meu experiment de azi.
Eu si apa, sau lichidele in general, nu prea ne impacam. Un paharel de apa pe zi e chiar suficient iar dusul la baie de 2 ori pe zi ne convine.
Insa azi din anumite necesitati a trebuit sa torn pe gat nu unu, nu doua pahare ci ...incredibil ... CINCI!Si asta intr-un interval de jumatate de ora. Facusem o burtoaie de apa in care broastele sigur s-ar fi simtit in largul lor. Ceea ce m-a mirat a fost ca la sfarsitul acelei jumatati de ora a trebuit sa merg la baie unde mi-am imaginat ca am dat tot afara. Numai ca dupa o alta jumatate de ora mi s-a intamplat acelasi lucru, si dupa o alta jumatate de ora iarasi. Parca n-as fi baut un kg de apa ci o cisterna.
In concluzie daca beau 1 kg de apa in juma` de ora o voi elimina in 1h30. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca apa imi tranziteaza asa de repede corpul :D.
Si iata cum m-am inveselit! Alone.
sâmbătă, august 16, 2008
dincolo de noi
Sunt un punct. Poate nici macar atat. /.
S-a inserat si stau pe scaun aici in fata calculatorului ca in fiecare seara, in camera mea de la etajul 4. Camera mea este una din cele 4 ale apartamentului din blocul asta vechi, construit prin o mie noua sute treizeci si ceva in cartierul asta marginas al Bucurestiului. Si Bucurestiul este si el tot un punct. Poate nici macar atat...una din multele capitale ale Europei, penultimul continent ca marime de pe Pamant. Iar Pamantul este doar una din cele cateva planete din sistemul nostru solar care graviteaza in jurul Soarelui. Iar soarele astea este si el un punct printre ceilalti peste o suta de milioane de sori din Calea Lactee. Iar Calea asta Lactee e si ea un punct printre nenumaratele puncte-galaxii din universul asta pe care nici o minte nu poate sa-l cuprinda.
Si ne intoarcem la mine, la noi, la cat de mici suntem si cat de importanti ne dam uneori.
S-a inserat si stau pe scaun aici in fata calculatorului ca in fiecare seara, in camera mea de la etajul 4. Camera mea este una din cele 4 ale apartamentului din blocul asta vechi, construit prin o mie noua sute treizeci si ceva in cartierul asta marginas al Bucurestiului. Si Bucurestiul este si el tot un punct. Poate nici macar atat...una din multele capitale ale Europei, penultimul continent ca marime de pe Pamant. Iar Pamantul este doar una din cele cateva planete din sistemul nostru solar care graviteaza in jurul Soarelui. Iar soarele astea este si el un punct printre ceilalti peste o suta de milioane de sori din Calea Lactee. Iar Calea asta Lactee e si ea un punct printre nenumaratele puncte-galaxii din universul asta pe care nici o minte nu poate sa-l cuprinda.
Si ne intoarcem la mine, la noi, la cat de mici suntem si cat de importanti ne dam uneori.
miercuri, august 13, 2008
case si balcoane
Claxoane insistente, caldura infernala care te topeste de la primele ore, lume grabita, strazi transformate intr-o imensa mare de praf, motociclete care-ti farama creierii doar in cateva secunde...Singura mea consolare, in lumea asta urata, sunt balcoanele blocurilor. Si nu cele inflorite si ingrijite sau incadrate de vesnicele termopane fara personalitate, ci mai degraba cele negricioase si saracacioase pe care incep sa le transform imaginar. Le pictez, le impodobesc cu folori si iedera, umbrelute, scaunele si masute si apoi incep sa ma visez acolo sus citind o carte sau ascultand greierii de oras intr-o noapte senina.
Ei, dar mult mai bine mi-ar fi intr-o casa de tara, una din multele presarate de-a lungul drumului sau al sinei de cale ferata, oricat de darapanata sau plina de splendoare ar fi. Parca fiecare gradina, casa sau bolta ar fi a mea, insa doar pentru o secunda, dupa care trec mai departe...
Ei, dar mult mai bine mi-ar fi intr-o casa de tara, una din multele presarate de-a lungul drumului sau al sinei de cale ferata, oricat de darapanata sau plina de splendoare ar fi. Parca fiecare gradina, casa sau bolta ar fi a mea, insa doar pentru o secunda, dupa care trec mai departe...
marți, august 12, 2008
Stop si de la capat stop
Iar m-am oprit desi semaforul e mereu verde pentru mine. M-am oprit sa mazgalesc pe un petec de hartie , sa citesc povestea lui Che, sa fluier la pasarica mea de lut, sa ma afund cu gandul in abisul zgarie-norilor din Hong Kong pe urmele Cavalerului Negru...
Sunt obosita si mi-e dor de shootere. Vreau Far Cry 2 dar chiar daca l-as avea batranul meu calculator nu ar mai face fata.
Sunt obosita si mi-e dor de shootere. Vreau Far Cry 2 dar chiar daca l-as avea batranul meu calculator nu ar mai face fata.
luni, iulie 28, 2008
duminică, iulie 27, 2008
Micul Paris
La plecare, pentru cateva clipe am simtit in aer vraja Micului Paris...un acordeon plangea, o chitara canta o serenada, un batranel elegat, cu palarie si ochi mici, zambea linistit iar soarele batea cu blandete pe terasele vechi ale blocului de langa Cismigiu. Balcoanele gri cu columne si terasele de la ultimul etaj sunt incantatoare si le-am privit pana a sosit troleul modern al zilelor noastre.
Mai devreme statusem pe o banca, citisem un pic, dar nu prea mult caci un batran singuratic a intrat in vorba cu mine mirandu-se ca mai exista inca tineri care intr-o zi de duminica stau sa citeasca o carte in parc. Parea un batranel distins, fost coleg de facultate cu Sergiu Nicolaescu...Mi-a vorbit despre Tolstoi si mi-a recomandat Comedia Umana a lui Balzac si din vorba in vorba am ajuns si la coincidente: nascut in judetul Buzau, cunoscator al orasului unde n-a mai fost de 15 ani si al imprejurimilor, purtand acelasi nume de familie ca mine, locuind atat de aproape de serviciul meu....N-as fi vrut sa-i dau numarul de telefon dar a insistat atat de mult incat am cedat pana la urma...de ce oare nu stiu?I-a placut de mine, normal, si mi-a si spus ca ar mai vrea sa ne intalnim sa stam de vorba ....as zice, ca un adolescent.
Lasand in urma banca unde un batran si o tanara cu o carte in mana conversau....am gandesc ca sunt o persoana de moda veche chiar daca m-am nascut in lumea agitata a sfarsitului de secol XX. As vrea pentru mine o cina romantica pe o terasa la malul marii, un vals cu un partener in frac, o plimbare in caleasca pe un drum in piatra cubica, o invitatie la ceai dansant pe muzica anilor `20.
Ce viata ar fi!?Mai devreme statusem pe o banca, citisem un pic, dar nu prea mult caci un batran singuratic a intrat in vorba cu mine mirandu-se ca mai exista inca tineri care intr-o zi de duminica stau sa citeasca o carte in parc. Parea un batranel distins, fost coleg de facultate cu Sergiu Nicolaescu...Mi-a vorbit despre Tolstoi si mi-a recomandat Comedia Umana a lui Balzac si din vorba in vorba am ajuns si la coincidente: nascut in judetul Buzau, cunoscator al orasului unde n-a mai fost de 15 ani si al imprejurimilor, purtand acelasi nume de familie ca mine, locuind atat de aproape de serviciul meu....N-as fi vrut sa-i dau numarul de telefon dar a insistat atat de mult incat am cedat pana la urma...de ce oare nu stiu?I-a placut de mine, normal, si mi-a si spus ca ar mai vrea sa ne intalnim sa stam de vorba ....as zice, ca un adolescent.
Lasand in urma banca unde un batran si o tanara cu o carte in mana conversau....am gandesc ca sunt o persoana de moda veche chiar daca m-am nascut in lumea agitata a sfarsitului de secol XX. As vrea pentru mine o cina romantica pe o terasa la malul marii, un vals cu un partener in frac, o plimbare in caleasca pe un drum in piatra cubica, o invitatie la ceai dansant pe muzica anilor `20.
Nu-mi plac femeile de afaceri.
Azi desenam imaginar femeia feminina, exact cum nu pot eu sa fiu.
In primul rand daca nu e proportionala, n-are pielea fina, unghiile ingrijite si date cu un pic de lac nu poate fi eligibila. Trebuie sa poarte tocuri inalte si subtiri, gentuta trebuie sa fie mica, iar rochita din matase sau voal nu trebuie sa treaca de genunchi dar nici prea scurta nu trebuie sa fie. Daca poarta palarie e cu atat mai bine iar cercelusii delicati nu trebuie sa lipseasca. Machiajul discret... Parul poate sa fie scurt sau coafat la spate, in niciun caz par lung desfacut.
Legat de imbracaminte, nu trebuie sa poarte culori aprinse, nici negru, albul se accepta in combinatii cu diverse nuante.
Si asta nu e tot, trebuie sa zambeasca, sa priveasca jucaus si sa plece sfioasa privirea :P... sa vorbeasca frumos, moderat, corect.... si eventual sa stie sa gateasca.
In primul rand daca nu e proportionala, n-are pielea fina, unghiile ingrijite si date cu un pic de lac nu poate fi eligibila. Trebuie sa poarte tocuri inalte si subtiri, gentuta trebuie sa fie mica, iar rochita din matase sau voal nu trebuie sa treaca de genunchi dar nici prea scurta nu trebuie sa fie. Daca poarta palarie e cu atat mai bine iar cercelusii delicati nu trebuie sa lipseasca. Machiajul discret... Parul poate sa fie scurt sau coafat la spate, in niciun caz par lung desfacut.
Legat de imbracaminte, nu trebuie sa poarte culori aprinse, nici negru, albul se accepta in combinatii cu diverse nuante.
Si asta nu e tot, trebuie sa zambeasca, sa priveasca jucaus si sa plece sfioasa privirea :P... sa vorbeasca frumos, moderat, corect.... si eventual sa stie sa gateasca.
miercuri, iulie 23, 2008
marți, iulie 22, 2008
the last day of my life
Ce ai face daca ai afla asa pe nepusa masa ca maine (sau peste o saptamana, sau o luna, sau un an) e ultima zi di viata ta? Am auzit de mai multe ori intrebarea asta si tot de atatea ori am incercat sa-mi dau un raspuns dar fara sa fi depasit acel nu stiu, poate....Oare as incerca sa fac ceva ce n-am avut curaj sa fac niciodata? Oare as pleca in Venezuela, oare as sari din avion cu parasuta, oare as face o excursie pe orbita, oare m-as aseza in mijlocul strazii circulate si as propovadui intr-una ce frumoasa este viata? Oare implinirea unui vis ar putea atenua durerea despartiri constiende de viata mea de zi cu zi, anosta deseori, dar pe care totusi o iubesc asa cum este?!
Nu, pobabil ca nu...Probabil ca as sta si as astepta ultima zi din viata mea fara sa fac nimic cum nu fac nici acum cand stiu ca undeva in viitor sfarsitul inevitabil va veni. Din contra, m-as izola si mai mult, as inchide obloanele si as astepta in agonie sau in cel mai bun caz as incerca sa ma conving ori ca nu e adevarat ori ca moartea nu poate aduce nimic rau, doar o eterna tacere a constiintei de sine.
Nu, pobabil ca nu...Probabil ca as sta si as astepta ultima zi din viata mea fara sa fac nimic cum nu fac nici acum cand stiu ca undeva in viitor sfarsitul inevitabil va veni. Din contra, m-as izola si mai mult, as inchide obloanele si as astepta in agonie sau in cel mai bun caz as incerca sa ma conving ori ca nu e adevarat ori ca moartea nu poate aduce nimic rau, doar o eterna tacere a constiintei de sine.
sâmbătă, iulie 19, 2008
joi, iulie 17, 2008
suflet de parc
Fiecare parc parca are sufletul lui. Parcul Ozon e un batran aflat la a doua tinerete iar pentru el fiecare om e binevenit...Ii plac mult copiii veseli care tipa si alearga de colo colo fara incetare, ii plac tinerii casatoriti care-si insira carucioarele colorate pe alei, ii plac batranele iesite la pui de vorba si-i plac cartile si bicicletele.Si sunt sigura ca il iubeste mai ales pe bunicul cu lupa. Mai deunazi statea singurel pe o banca cu sosete lungi trase in picioare si bascuta pe cap...Si ce crezi ca facea cu lupa? Analiza paginile ingalbeniste ale Contesei de Charny. Iar eu doar treceam si ca de fiecare data imi spuneam ca paradisul asa trebuie sa fie...un loc in care fiecare sa-si gaseasca pacea interioara si sa uite de timp pentru totdeauna....un loc in care soarele sa rasara si sa apuna mai incet...
miercuri, iulie 16, 2008
lectii de pictura
Nu stiu ce viata as avea eu fara visele astea "interesante" noapte de noapte. Din fericire mare parte din actiune si chiar imagini imi raman in minte. Azi noapte, de exemplu, ma aflam in casa unui pictor si urma sa iau niste lectii de pictura dar trebuia sa-mi astept randul pentru ca alte doua persoane aveau de terminat doua lucrari. Si cat am stat si am asteptat am privit cum o fata desena niste forme ciudat care nu ma duceau cu gandul la nimic. Insa pe masura ce aseza culoare pe panza, culoare albastra ca cerul, si arunca grabita pe ici pe colo tuse de alb, mi se dezvaluia pictura in intregul ei. Era pur si simplu un joc de copii in valurile inspumate ale marii...La sfarsit, in visul meu, eram de-a dreptul fascinata cum fata asta reusise atat de repede sa creeze din nimic o imagine atat de vie.
Eram un pic descumpanita si parca imi era rusine sa mai cer lectii de pictura gandindu-ma la desenele mele firave si la cat de departe eram de perfectiunea care ma orbise. Incepusem sa ma fastacesc ca de fapt eu nu cred ca o sa pot vreodata sa ajung la nivelul ala, ca eu stiu doar asa in creion sa schitez ceva...Desi actiunea a continuat, firul amintirilor s-a rupt atunci cand pictorul si-a aruncat privirea pe cateva desene, care erau mult mai reusite decat as putea face eu in realitate.
Eram un pic descumpanita si parca imi era rusine sa mai cer lectii de pictura gandindu-ma la desenele mele firave si la cat de departe eram de perfectiunea care ma orbise. Incepusem sa ma fastacesc ca de fapt eu nu cred ca o sa pot vreodata sa ajung la nivelul ala, ca eu stiu doar asa in creion sa schitez ceva...Desi actiunea a continuat, firul amintirilor s-a rupt atunci cand pictorul si-a aruncat privirea pe cateva desene, care erau mult mai reusite decat as putea face eu in realitate.
luni, iulie 14, 2008
...fara titlu
Lamaia, ceaiul si branza le-am urat din totdeauna iar acum.... acum trebuie sa ma fortez si sa mi le indes pe gat cu speranta ca poate candva o sa ma fac bine. Ufffa, si pe deasupra mai trebuie sa renunt si la mancarica de mazere care imi place asa mult!Grrrrrr!
Dar sa-ti povestesc totusi lucruri mai placute....In weekend am condus si la tara si la Monteoru dar tot nu ma descurc singura nici dupa atata timp...Si in rest am stat tolanita la umbra si tare bine a mai fost!
Si azi noapte am visat frumos cum de multisor nu mai visasem, dar nu-ti spun ce, secretu` meu!
Dar sa-ti povestesc totusi lucruri mai placute....In weekend am condus si la tara si la Monteoru dar tot nu ma descurc singura nici dupa atata timp...Si in rest am stat tolanita la umbra si tare bine a mai fost!
Si azi noapte am visat frumos cum de multisor nu mai visasem, dar nu-ti spun ce, secretu` meu!
miercuri, iulie 09, 2008
concert
Pink a facut un spectacol mult mai bun anul trecut decat Nelly Furtado anul asta. Dar sa spuneam ca a salvat-o dansatoarea aia blonda si sexy...
Mi-am luat amintire niste cercei din aia la moda, am mancat frigari naspa, l-am vazut pe Nihasa in multime si cam atat...
Iar la plecare ia taxi de unde nu-i cu toata lista de firme de taximetrie pe care mi-o pregatisem de acasa. Si dupa o ora de incercari nereusite am pornit pe jos...Desi obositor drumul pana la Aviatorilor, unde s-a intamplat un miracol, a fost placut. Era liniste,caldut , nimeni pe strada, masini putine si rare....si bulevardul fara sfarsit...parca mergeam spre infinit.
Mi-am luat amintire niste cercei din aia la moda, am mancat frigari naspa, l-am vazut pe Nihasa in multime si cam atat...
Iar la plecare ia taxi de unde nu-i cu toata lista de firme de taximetrie pe care mi-o pregatisem de acasa. Si dupa o ora de incercari nereusite am pornit pe jos...Desi obositor drumul pana la Aviatorilor, unde s-a intamplat un miracol, a fost placut. Era liniste,caldut , nimeni pe strada, masini putine si rare....si bulevardul fara sfarsit...parca mergeam spre infinit.
sâmbătă, iulie 05, 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)