link
luni, iunie 14, 2010
il gatto nero , nuovo amico
Am spalat doar rufe albe, le-am intins, am deschis geamul si am stins lumina. Si nici n-am apucat bine sa fac cativa pasi cand pisica neagra cu ochi de lumina s-a urcat pe pervaz, m-a privit si a coborat iute in gradina cand a vazut ca vin spre ea si-i vorbesc. Mai devreme iesisem la ferestruica sa-i fac poze pentru ca-mi plac pisicile negre si somnoroase care stau la pozat si probabil s-a gandit ca atata simptatie ii da dreptul sa intre si in casa mai ales cand miroase a tocana de ciuperci. :)
luni, iunie 07, 2010
Lost addicted
Perbacco ragazzi! Questo film è proprio uno schianto :P. Chiar daca au dat-o in balarii gen calatoria in timp si acum incep sa filozofeze despre bine si rau si ne baga povesti gen sa salvam lumea de tenebre ca in Sailor Moon, Lostul asta are si partea lui bun. Cum termini un episod cum ai vrea sa mai vezi unul si altul si altul...Asa am patit eu in weekend de am ajuns sa vad 11 episoade in loc de 1. Si nu l-as fi mai lasat deloc dar m-am ambitionat si m-am obligat sa ies un pic in parc ca era pacat de o duminica asa frumoase sa stau in casa sa vad filme ca intr-o zi ploioasa.
Iar acum sunt nerabdatoare sa vad ce urmeaza. Pana nu-l termin nu-ti mai povestesc nimic dar stai fara grija ca n-o sa dureze mult.
sâmbătă, iunie 05, 2010
Ilisim la cratita
Azi, fiind sambata, m-am sculat tarziu si abia pe la ora doua m-am gandit sa merg la cumparaturi, ca n-aveam nimic de mancare in casa. Initial zisesem ca ma duc si-mi iau o shaorma si termin povestea dar, in timp ce mancam mozzarella la micul dejun, mi-a cazut privirea din intamplare pe un "practic in bucatarie", vechi de cativa ani, pe care l-am scos la lumina dintre niste carti, cu ceva zile in urma. Si acolo era o reteta cu ciuperci care-mi facea cu ochiul, plus o alta reteta "pui si cartofi la cuptor". Eu si bucataria nu ne simpatizam prea mult dar mi-am zis ca totusi astea nu par asa greu de facut.
Asa ca pe la 5 m-am intors acasa cu sacosa plina (zgarcita de mine iar se vaita ca a chieluit prea multi bani pe mancare) si m-am apucat frumusel de treaba si cam 3 ore mi-a luat sa gatesc trei feluri de mancare simple: tocanita de ciuperci cu masile (din pacate cam picanta), pui cu cartofi la cuptor (a iesit ca la carte) si pastrav cu ciuperci la gratar(destul de bunicel mai ales ca l-am stropit si cu lamaie). Acum nu ca as avea de gand sa le mananc pe toate dar am zis ca daca tot se intampla rar sa stau in bucatarie macar sa fac mai multe feluri si eventual sa mananc mai multe zile din ele.
Asadar azi am fost bucatareasa de placere dar ptiu! am uitat sa-mi pun sortul.
miercuri, iunie 02, 2010
il teatro di mercoledì
Am fost la teatru (eveniment) si am vazut o piesa pe gustul meu asa cum o anunta si titlul simplu "Sinucigasul" cu doi dintre actorii mei preferati: Lamia Beligan si Marius Manole. De fapt in piesa asta au jucat cam toti actorii pe care-i cunosc si n-avea cum sa nu iasa bine si sa nu fie atat de aplaudata la sfarsit. Niciodata de cand merg eu la teatru nu au fost atatea aplauze ca acum, si nu neaparat pentru piesa s-a aplaudat ci pentru actori si pentru interpretarile lor dintotdeauna. Piesa ...hm, e de interpretat dar nu vreau sa-ti povestesc despre ce-i vorba doar iti spun ca merita vazuta.
Si am fost singurica. Vezi? nu e greu, doar vointa sa fie!
luni, mai 31, 2010
zi mohorata
Azi am fost zapacita rau, nimic nu mi-a iesit cum trebuia si desi am avut senzatia permanenta ca n-am timp sa respir de atatea treburi, la sfarsitul zilei, mi-am dat seama ca mare lucru n-am facut.
Si asa ca sa-mi puna capac s-a gandit si ploaia asta sa vine exact cand sa plec si eu de la serviciu si bineinteles ca m-a facut ciuciulete pana la statia de autobuz...si ca si cum nu ar fi fost de ajuns... cand mai aveam un pic de mers pe jos pana acasa hop am calcat intr-o groapa recent astupata cu pamant si bineinteles ca m-am innomolit pana mai sus de glezna si era sa-mi ramana papucul acolo, abia am reusit sa-l trag afara si eram tot una pe blugi si pe picior si pe papuc asa ca am luat la rand toate baltile din calea mea sa-mi eliberez piciorul de atata noroi.
Si uh, am ajuns acasa iar dupa ce m-am spalat si am mancat branza cu rosii mi-am regasit parca linistea. Sa speram ca maine va fi o zi mai buna :)
duminică, mai 30, 2010
Vezi ca faci poze!
"Vezi ca faci poze!" era o atentionare uzuala intre noi fetele cand intamplator ni se vedeau chilotii pe sub fustite sau ne aplecam prea tare si ni se vedea asa zisul decolteu. Dar vremurile alea au trecut, partenere de joaca nu mai am iar vorba asta s-a pierdut si ea fara sa ma fi gandit nici o clipa de unde vine de fapt. De unde si pana unde acest "vezi ca faci poze"? m-am intrebat eu, auzindu-l intamplator intr-o gara. Si in sfarsit m-am gandit acum, la 27 de ani, sa-i dau o justificare simpla: Marilyn Monroe si fusta ei sau poate coperti de reviste cu femei nude si seminude...Dar copila fiind nu ma gandeam la asta cand spuneam, pur si simplu era mostenire nu stiu cum si de unde...un alt mod de a spune fara sa fi facut nicioadata asocierea cu fotografii deochiate :).
joi, mai 27, 2010
la bella musica italiana
De vreo doua - trei luni am inceput sa ascult online Radio Kiss Kiss Italia http://www.kisskissitalia.it/player/#. Difuzeaza doar muzica italiana mai veche sau mai noua si e o placere sa ma trezesc sambata sau duminica dimineata, sa deschid fereastra sa intre soarele, sa dau drumul la radio si sa-mi fac treburile gen: pregatit micul dejun, strans patul, sters praful, aspirat, triat haine, bagat la masina... piccole cose ...care fara fundal muzical n-ar fi fost decat o corvoada. Dar uite cat de putin e nevoie sa transformi un lucru neplacut intr-unul adorabil. Ma che vita sarebbe senza la musica italiana!
marți, mai 25, 2010
luni, mai 24, 2010
cinema privat
A, uitasem sa-ti povestesc cum a fost ieri la film, de fapt cum e sa te duci la film in ziua de azi la alt cinema decat la Mall. Era duminica, ora 5:15 dupamasa, cand am intrat la Glendale - o ora potrivita pentru o pilmbare, pentru stat la o terasa sau mers la un film - . Un nene, aparent inglodat in calcule contabilicesti, ne priveste pe sub ochelari si ne intreaba:"Ati venit pentru film?". Noi: "Da".
Ne apropiem, intrebam de pretul biletului, punem banii pe masa iar nenea, in timp ce rupe biletele, ne spune prudent: " Dar sa stiti ca, pentru a rula filmul, trebuie sa existe macar 4 persoane in sala sau daca vreti doar in 2, platiti 4 bilete in loc de 2". N-am avut obiectii, sperand totusi ca pana la ora programata vor mai aparea vreo 2 doritori rataciti si .... am avut noroc. Cand am intrat, sala era pustie iar nenea "contabilul" ne-a sugerat sa ne luam si sucurile comandate mai devreme de la bar, pentru ca sunt masute in sala unde poti servi orice poftesti in timpul filmului si evident, daca fumezi, ti se poate aduce si o scrumiera - ceea ce s-a si intamplat, spre amuzamentul meu. Scaune comode, liniste, racoare, atmosfera grena si un film care ruleaza pentru 4 persoane...pacat ca nu a fost pe gustul meu acest Poker a lui Nicolaescu.
duminică, mai 23, 2010
coincidenta sau nu
Era 16:14 si asteptam sa vina 41. La doi pasi de mine o femeie cu rochie lunga isi tinea de mana fata de vreo 10 ani. Fetita era prea dragut imbracata ca sa nu o privesc cu atentie si totusi cu discretie. Avea parul castaniu lung-lung si auriu la varfuri si o bentita alba cu fundita. Fustita putin plisata in patratele alb-negru si-o purta gratios peste ciorapeii negri cu model. Mi-am zis ca eu n-am fost niciodata asa draguta si am urcat in tramvaiul sosit in statie.
Era 21:17 cand m-am urcat in 41 care urma sa ma duca spre casa. La prima statie aceasi femeie si aceeasi fetita se urca si ele si cobora cu mine in aceeasi statie de unde plecaseram la 16:14. Si acum spune si tu, ce sanse sunt sa plec si sa ma intorc in acelasi tramvai cu aceleasi persoane in conditiile in care am fost in locuri diferite, am facut lucruri diferite iar 41 trece extrem de des. Incredibil!
vineri, mai 21, 2010
roze amintiri
In scurtul meu drum de intoarcere acasa de la statie de autobuz ma trezesc in fiecare zi surprinsa de cate ceva: ori liliacul inflorit, ori peluza de iarba si panselute, ori sacosa agatata intr-un copac...Azi a fost randul trandafirului salbatic plin de flori roze ...mi-a tremurat inima cand l-am vazut atat de frumos si mi-am adus aminte pentru o clipa de escapada din copilarie, cand am plecat ceata lui pitigoi la gradina de trandafiri. Nu mai stiu daca Giudica sau alcineva, a venit la noi in spatele blocului, sa ne propuna sa mergeam la trandafirii de langa serele de la marginea orasului, ca stie ea doar un loc pe unde ne putem strecura pe sub gard. Zis si facut! Si chiar asa era ...gardul ala nesfarsit era plin de trandafiri salbatici...niciodata de atunci n-am mai vazut asa frumusete si, desi eram copil, nu m-am indurat sa rup decat o singura floricica si cu atat mai greu mi-a fost sa ma intorc acasa. Acum nu mai sunt nici trandafiri, nici gard ci doar garaje, supermarcheturi si malluri ca doar trebuie sa facem profit. La ce ar fi fost bune niste tufe de trandafiri catarate pe garduri? Acum avem malluri. Ce sa facem si noi, nu tre sa mergem si noi la shopping? Nu trebuie sa mancam si noi la mall? Nu trebuie si noi sa ne umplem carucioarele cu lucruri de care de fapt nu avem nevoie?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)