M-am bucurat atat de tare pe 9 noiembrie si surprinzator am uitat sa ma bucur si aici cu tine:
ROXETTE la Bucuresti
30 MAI 2011
ZONE ARENA
M-am bucurat atat de tare pe 9 noiembrie si surprinzator am uitat sa ma bucur si aici cu tine:
ROXETTE la Bucuresti
30 MAI 2011
ZONE ARENA
1. mi-am vazut nepotica de 3 luni - Antonia si i-am facut cadou un costumas de baieti cu masinute pe manecute
2. dupa mult timp am mancat cu mare pofta o Shaorma mare de la Doner
3. am facut chec delicios ca de obicei
4. am vazut Marti dupa Craciun la Noul Cinematograf al Regizorului Roman si inca ma mai gandesc ce nota sa-i dau
5. mi-am luat niste cercelusi albastrii-verzulii care se potrivesc numai bine cu geanta mea preferata
6. mi-am cumparat o sticla de must delicios de la Targul de Produse Traditionale Romaneste
7. m-am plimbat prin parcul Kiseleff pe inserat si am facut poze peisajului tomnatic
Un weekend plin, ce sa mai discutam!
NOoo, non è possibile! Italia 1, Canale 5 e Rete 4 online? Sunt prea fericita, in sfarsit, dupa atatia ani !!!! Clicca qui: http://www.coolstreaming.us/blog/diretta-tv/
Iar Roxette revine in 2011 cu un mega world tour pentru promovarea noului album :D. Petitia Let`s bring Roxette to Romania e inca aici http://www.petitiononline.com/roxro/petition.html Daca n-ai semnat semneaza!
Ca de obicei am succes la bosorogi. Azi am iesit in Herastrau la fotografiat frunze aramii si la un moment dat un mosulica mi-a taiat calea si s-a oprit oprit pur si simplu, asa ca am fost nevoita, cu mult calm, sa-l ocolesc. Si in timp ce efectuam manevra l-am auzit spunand: "Ce frumoasa esti!".
E clar, tinerii din ziua de azi nu stiu sa-mi aprecieze frumusetea si trebuie sa ma multumesc cu complimente de la babalaci. :)
N-o sa spun ca asta e cea mai frumoasa zi din viata mea dar oricum este una din ele ...ziua in care in sfarsit am gasit pufuleti cu ciocolata la supermarket. Another dream come true!
Aseara D.J. Bobo ma anunta doar ...Pentru ca.. nu ti-am zis, dar aseara am facut un mega party anii `90. "Solo" am fost d.j., dansatoare si cantareata iar imaginatia mea a creata cadrul ideal in care sa se deasfasoare mega petrecerea... Si evident ca in vremurile buna eu eram sufletul petrecerii si toata lumea imaginara era super incantata de prestatia mea de mare artist.
Acum ca am gasit si pufuletii ar trebui sa o iau de la capat.
Si iarasi a trecut o saptamana. Timpul zboara iar eu vreau sa fiu nemuritoare. Nu ma conving deloc romanele cu nemuritori si povestile cu vampiri in care saracii isi plang soarta si invidiaza fiintele efemere, ba se mai si indragostesc de ele si apoi le duc dorul o eternitate. Eu cred ca m-as adapta, n-as avea probleme din astea, mai ales daca nici n-as imbatrani. Bine, poate as prefera totusi sa fim cu totii nemuritori si sa se cenzureze doar nasterile pe merit si in acelasi timp sa putem coloniza mai multe planete cu nemuritori.
Oricum e tare, noi chiar si asa, nemuritori, avem impresia, mai ales cand suntem tineri, ca n-o sa murim niciodata, motiv pentru care incepem sa invatam sa ne facem un viitor, incepem sa muncim din rasputeri pana imbatranim sa ne cumparam case si masini si lucruri de valoare care dupa cativa ani de pensie (cine are noroc) n-or sa ne mai foloseasca la nimic. O sa le lasam semenilor mostenire, si ce-am realizat? Nimic! Dar bineinteles asta nu-i un motiv sa ne sinucidem, din contra, daca tot pana la urma o sa murim de ce sa nu vrem sa traim ceva mai mult ca si cum am fi nemuritori? Macar pentru descoperirile astea miraculoase care se fac si care-mi dau impresia ca absolut orice este posibil ... daca putem sa comunicam atat de usor prin internet, telefon, filme si fotografii, sa conducem si sa zburam cu viteze uluitoare, sa ne operam cu laser si sa vedem pe viu ce este inauntrul nostru... chiar si prin simplul fapt ca respiram si gandim suntem un miracol...de ce n-ar putea fi posibil orice si insasi nemurirea?
Poate trebuia sa ma nasc mai tarziu cand deja nemurirea si tineretea fara batranete ar fi fost descoperita, acolo era locul meu. Dar, cum speranta moare ultima, pot inca sa visez...
Asta a fost un weekend in care n-am facut nimic ... in afara de chec si pestele la gratar. Vineri s-a bulit calculatorul si am fost tare necajita si n-am avut chef de nimic. Nici in oras n-am iesit ca am cheltuit prea mult luna asta si n-am vrut sa am motive sa-mi mai golesc iarasi buzunarul. Sigur, as fi putut sa ies la o plimbare dar mi-e frica de vreme...astept o zi toamna insorita.
Saptamana trecuta am fost cu invitatie la Tudor Gheorghe si nu pot sa zic ca nu mi-a placut iar joi am vazut "Camino" la Studio, un film lacrimogen inspirat dintr-o poveste reala dar care prin retusurile lui Javier Fesser penduleaza intre sacru si profan.
Azi ma ucide ideea ca anii mei cei mai frumosi imi scapa printre degete pentru ca 11 ore din 24 le pierd numai din cauza serviciului astuia spalator de creiere, atrofiator de muschi si articulatii, distrugator de imaginatie. Azi e ziua in care il iubesc pe Ceausescu. In comunismul lui oamenii iesau la 15-16 de la serviciu, aveau timp pentru ei, erau mai calmi si traiau cu adevarat. Acum e haos in viata noastra de asa zis capitalisti. Muncim prea mult, astia care avem joburi, pentru bani prea putini ... sau mai bine zis toti banii din lume n-or sa ne mai dea niciodata timpul inapoi. Nu, timpul nu inseamna bani, timpul inseamna viata daca e al tau si-l folosesti numai si numai pentru ce iti place cu adevarat. Degeaba zici ca muncesti sa supravietuiesti si sa traiesti decent pentru ca o astfel de viata e doar o coma perpetua, e drumul cel mai scurt catre cutia de lemn de sub pamant.