vineri, iulie 21, 2006

iar poze :P



Am mai facut aseara cateva poze si desi nu mi-au iesit toate cum as fi vrut le-am postat pe blogul meu de poze

Susan Tolonen



link

joi, iulie 20, 2006

Au trecut 9 ani de cand am terminat generala si in tot timpul care s-a scurs am avut grija sa uit de fostii mei colegi. Trebuie sa scormonesc adanc in negura uitarii pentru a-mi aminti nume, fete, locuri si nu-mi pot imagina ca acei copii s-au schimbat prea mult, asa cum nici eu nu simt sa ma fi schimbat. As vrea tare mult sa stiu ce s-a intamplat cu ei, pe unde sunt acum, ce facultati au terminat, pe unde s-au angajat, daca s-au casatorit asa cum am aflat ca o vor face doi dintre ei in toamna asta. M-am intalnit cu prea putini si mai mereu au fost ei cei care m-au recunoscut. Anul viitor poate vom face intalnirea de 10 ani fara doamna Terzi, diriga, care a murit de cancer acum cativa ani si cine stie, poate si fara doamna invatatoare de care nu mai stiu nimic de atunci. Cum vom reusi sa ne adunam vom vedea dar stiu ca va fi destul de complicat. In primul rand trebuie cineva sa aibe initiativa. Sa fiu eu aceea? Pai sa incep sa-i caut cu Google de pe acum. :D

Diana Hocking

ETERNAL LOVE

FALLING ASLEEP

QUALITIES OF EARTH

doua babe

Hehehe, am ajuns sa ies cu babe de 70 de ani la terasa. Normal ca doar si eu sunt un fel de baba care a dat in mintea copiilor desi varsta biologica zice altceva. :P
Babuta in chestiune e chiar gazda mea care a implinit ieri anii si m-a invitat la mici la terasa unor cunostinte carora m-a prezentat ca fiind nepoata ei. Desi in curand se implineste anul de cand stau la ea abia acum am aflat ca unchiul ei, Ion Ionescu, a fost initiatorul Gazetei Matematice. Despre originile ei, stiam deja ca au fost mari bogatasi la vremea lor dar comunismul i-a readus la egal cu acei oameni care ii slujeau candva.
Are planuri mari babuta pentru la toamna:" vrea sa ma scoata in lume, la teatru si la opera ca :"Nu se mai poate asa sa stai in Bucuresti de 5 ani si sa nu iesi nicaieri si tu. De la toamna nu te mai lasa, mergem amandoua. Si duminica te iau in Cora ca tot zici ca n-ai fost niciodata ca vreau sa-mi iau niste cd-uri". Si in timp ce vorbea dadea pe gat paharele de bere fara nici un efect in timp ce eu nici un sfert din halba mea nu bausem si deja simteam ca ma ia valul. Am plecat de acolo pe 2 carari :D.

miercuri, iulie 19, 2006

Richard Tuschman


Am in permanenta impresia ca desenele pe care le gasesc deosebite si le postez aici le-am mai vazut undeva dar nu stiu unde


link
Ieri am primit un mesaj de multumire de la Dany Paragouteva ca i-am postat desenele aici pe blogul meu si mi-a spus ca-i pare bine ca imi plac lucrarile ei si ale prietenilor ei, pe care le-a vazut de asemenea pe blogul meu :P. Si mie mi-a parut la fel de bine ca mi-a scris si i-am multumit la randul meu.:)

Mi s-a intamplat sa mai primesc multumiri si de la bloggari de-ai nostri: Micro hm si Ionut Dipse iar eu n-am apucat deloc sa le multumesc celor care mi-au pus link pe : Soft Bunny Love , Zen Blog, Gradina cu doi nuci, Close ur eyes, Excess, Jurnal de Oradea,Cybergolem, Simiuk, Mangaierea unei soapte si Connect the dots. MULTUMESC!!!

Jennifer Taylor





link

Jean Francois Podevin

link



Nu stiu ce m-a apucat de am pus poza asta a la Irene aici :P.

nepotrivire

Ieri pe seara traversam parcul de la Unirii in drum spre casa. Ca de obicei multa aglomeratie oameni de toate felurile, unii grabiti, altii lenevind pe o banca, altii plimbandu-se incet ca si mine. La un moment m-am intersectat cu doua "doamne" si la o secunda dupa ce au trecut de mine am auzit-o pe una din ele izbucnind intr-un ras nestapanit si am vazut-o intorcand capul pentru a-si intipari in minte marea grozavie pe care o vazuse. In fata mea un baiat si o fata se plimbau de mana: el era tinerel, subtirel, aproape elegant desi cam tiganos la piele iar ea era tinerica, roscata, albicioasa dar grasa si imbracata in pantaloni foarte scurti cam nepotriviti ei si tanarului imbracat elegant care o tinea de mana. Pareau doi oameni cuminti carora nu le pasa de ce zic oamenii rai din jur si mi-au placut tare mult asa "nepotriviti" cum erau. Am simtit insa repulsie fata de "doamna" aceea nesimtita care a gasit de cuviinta sa rada fara sa se gandeasca ca desi sunt diferiti ambii sunt oameni deosebiti. El pentru ca e capabil sa iubeasca fara sa tina cont de aspectul fizic iar ea pentru ca pare sa nu aiba complexe, pare sa se simta bine in pielea ei si sa nu-i pese de ce cred ceilalti.

marți, iulie 18, 2006

Tim O'Brien





link

de citit

In facultate obisnuiam sa mai cumpar "Capitalul", mi se parea interesant pentru ca vorbea in aceeasi limba cu materiile noastre. Citeam mai ales pe tren la sfarsit de saptamana cand mergeam acasa si saream mereu peste partea cu SIF-urile care mi se parea tare plictisitoare. De cand am terminat facultatea n-am mai luat Capital decat o data si nu am avut rabdarea sa-l citesc. Am incercat sa traduc vreo 2 articole cum faceam la orele de italiana dar m-am plictisit repede si l-am indesat in birou iar dupa cateva luni l-am aruncat.
Acum m-am specializat pe citit "Descopera". Revista cu DVD face toti banii din punctul meu de vedere si o citesc din scoarta in scoarta. "National Geografic" insa nu mi se pare sa merite suta de mii, asta ar fi concluzia mea dupa ce mi-am luat un numar de curiozitate. Am citit un singur articol interesat restul mi s-au parut banele si plictisitoare. Dar poate am tras o concluzie pripita si pentru a o rectifica eventual mi-am luat ultimul numar la oferta cu alte 2 mai vechi. Nu prea stiu cand o sa ma timp sa le citesc pe toate (poate in concediu) avand in vedere ca am de citit si Descopera de luna asta, si numarul de azi din Atlas (dar asta din fericire se citeste repede ) si cartea mea despre Civilizatia Orientala. Of si pe Discovery Civilization cand ma mai uit? Noroc ca vorbesc mai mult despre Egipt si m-am cam saturat de Cleopatra si piramide.

Sonja Lamut




link

cum sa pun chenar pozelor in Photoshop

Ieri am invatat cum sa pun rama pozelor mele si cum sa le semnez. Nu e mare lucru dar pentru o nestiutoare ca mine in materie de photoshop parea complicat la prima vedere. Desi acum stiu ce pasi trebuie urmati, gratie unui coleg de work care a avut rabdare sa ma invete, vreau sa ma asigur ca voi putea face acest lucru si pe viitor. Cum fac?
Deschid photoshopul.
*sus in meniu: file- open- selectez poza -open
* in partea dreapta trebuie sa existe o fereastra (Layers, Channels,Paths) in care va aparea poza de pe ecran in miniatura in dreptul careia va fi scris- Background; pentru a putea lucra va trebui sa o transform in Layer dand dublu clik pe background; imi va aparea o fereastra New Layer si voi daOK fara sa modific nimic.
*urmatorul pas: - sus in meniu- image- canvas size (se poate alege latimea si lungimea ramei, eu am dat 16 cm width si 12 cm height); poza mea va avea acum un chenar in patratele.
*acum voi crea un Layer nou din menu- Layer- New - Layer -OK care va aparea si in fereastra mica desupra pozei mele in miniatura. Pentru a putea lucra in continuare va trebui sa aduc Layerul nou creat sub Layerul pozei mele in miniatura. Cum fac asta? Prin clik stanga apasat voi pune Layerul cu poza mea peste cel nou creat si voi elibera butonul mouse-ului cand imi apare manuta.
*Aflat sub Layerul cu poza mea noul Lyer trebuie selectat.
*Pentru a da culoare ramei voi merge cu mouseul in partea stanga si voi selecta Paint Booket Tool; tot in partea stanga pentru a alege culoarea voi selecta Color Picker; voi da clik mai apoi in chenarul in patratele.
*pentru a pune semnatura tot din partea stanga voi selecta "T-ul" si prin clik dreapta voi putea alege modul de scriere pe verticala sa orizontala; sus sub meniu imi vor aparea optiunile de scriere...aici nu mai insist ca e ca in word doar trebuie sa ma hotarasc unde sa dau clic pentru a-mi pune semnatura
*va trebui sa salvez noua imagine dar mai intai trebuie sa intru in menu-Layer- Flatten Image (jos) si apoi sa ma asigur ca in meniu- Image- Mode e selectat RGB Color (altfel poza nu poate fi pusa pe net sau trimisa pe ym)
* apoi din meniu - file- save as- format JPEG voi putea salva poza unde vreau

luni, iulie 17, 2006

ym

De cand am blog ma cam asalteaza lumea pe ym cu add-uri :). De ce oare, ca doar fac o multime de greseli de scriere si exprimare? Poate le plac doar pozele inocente pe care le culeg de pe net asa cum imi plac si mie. Eu accept invitatiile pentru ca nu de mult eram cea care proceda asa cautand sa mai schimb cateva cuvinte . De la o vreme insa (de cand am blog) nu mai am chef de chat-chat, sunt mereu online dar e aproape ca si cum n-as fi, nu mai am decat foarte rar initiava conversatiilor, si raspund destul de greu cand sunt abordata.



see more on ilisim photo gallery

sâmbătă, iulie 15, 2006

Barbara Hranilovich

[


clic to see more

vineri, iulie 14, 2006

Super Quark

Ploua si tuna iar eu ma gandesc la Super Quark in loc sa-mi pun in ordine lucrurile de pe birou care mai-mai sa-mi inghita si tastatura. Aseara totul a inceput cu o excursie in Madagascar, insula in forma de testoasa verde, inconjurata de coarli, cu mangrove scufundate si plante unice pe care le descoperi in fiecare zi. Norocosi acesti reporteri care au putut vedea cum testoasele isi sapa in nisip cuiburi de depus oua. De unde stiu ele oare ca asa trebuie sa faca...sa dea din picioruse pana fac o gaurica acolo de depus oua si apoi sa o acopere? Si atata chin:"carat in spate un testos lenes (ca asa se imperecheaza ele), reintors pe plaja unde s-au nascut pentru depus oua, sapat si iar sapat pentru ca puiutii mici sa fie mancati de pasaroi negri si nemilosi inainte sa poata ajunge la mare.

Apoi au discutat despre boala somnului pe care se pare ca n-o am desi nu ma satur niciodata de dormit (dimineata). Exista insa persoane care nu pot dormi profund si de aceea au nevoie sa doarma mai des si mai putin. Li se poate intampla sa adoarma oriunde pe strada fara sa se poata controla iar cu putina vointa si cu ochii deschisi. Mai rau este ca pot sa faca si crize asemanatoare epilepsiei : nu mai au nici un fel de putere, par lesinati, cu ochii inchisi cand de fapt ei sunt constienti de tot ce se intampla in jurul lor . Tratamente nu prea exista pentru asemenea boli care desi se aseamana nu au nimic de a face cu depresia.

O alta tema prezentata a fost cum ne pastram amintirile, cat de bune sunt pozele digitale si daca nu cumva tot metoda clasica- pozele pe hartie foto- este cea mai buna? Pe cd-uri pozele se pot degrada, pe internet nu putem fi siguri 100% ca pozele vor putea fi activate pe toata durata vietii si nu se stie niciodata cand de performante vor deveni camerele foto, daca nu se va inventa un alt format de stocare care nu va mai fi compatibil cu cel actual iar recuperarea pozelor va fi destul de costisitoare pentru oamenii simpli (timp, bani, informare). Suntem sfatuiti astfel ca macar pozele cele mai reusite sa ni le imprimam pe hartie fotografica pentru a fi siguri ca peste ani le vom putea revedea mai mult sau mai putin deteriorate. Hartia permanenta ar fi si mai buna si se pare ca este utilizata in prezent de catre diverse tari (la nivel inalt) pentru pastrarea documentelor oficiale importante.

Ultimul lucru pe care l-am vazut inainte sa adorm a fost modul in care se pot face poze superbe cu picaturi si lichide : pur si simplu iti trebuie un aparat foto performant care surprinde perfect secvente in fractiuni de secunda .:)

David Ho





link

Inghetata yam-yam

Sunt o mare pofticioasa. Azi in autobuz am vazut pe cineva care sorbea ceva rozaliu dintr-un pahar de plastic trasparent, acoperit cu un capacel din care iesea un pai lung . Sa fi fost inghetata, sa fi fost granita sau altceva, cert e ca m-as fi dus sa-i cer si eu o inghititura sa vad cum e si sa-l intreb de unde si-a luat bautura aia magica care ma hipnotizase.
Oare asa sa li se intample si copiilor si oamenilor care ma vad mancand cu pofta inghetata in statie, in tramvai sau pe strada ? Se prea poate. Tin minte ca acum vreo luna m-am hotarat eu sa iau 14 de la capat si cum tramvaiul intarzia mi-am cumparat o inghetata si am inceput sa mananc cu pofta:P. I-am pus la cheltuiala pe saracii oameni din jurul meu toropiti de caldura si pofta. Sa-i vezi cum intrau in alimentara abatuti, cu priviri triste si pofticioase si ieseau incantati, cu priviri radioase. Ca si cum acolo inauntru erau supusi unui tratament instant de fericire. :)