laurence & renaud

link

zona crepusculara

Dupa ce ieri ma chinuisem sa-mi readuc la normal calculatorul in urma intamplarii nefericite azi ma trezesc ca totul este ca acum 2 zile numai ca de pe desktop imi lipsesc cateva fisiere. Unul era destul de important dar se pare ca a disparut, e de negasit. Ciudat este si ca outlookul nu mai are mesajele de ieri, yahoo si msn nu mai au statusurile de ieri, favoritele de ieri nu mai sunt...ca si cum ziua de ieri nu ar fi existat ci ar fi fost doar o inchipuire de-a mea. Si totusi fisierul meu important lipseste....Nu mai inteleg nimic!

Peter Callesen

link

YEEEEEE

Astazi 17 august 2006 este o zi mare pentru mine. Este ziua in care am terminat Luxorul dupa aproape un an de lupta. Merit felicitari pentru rabdare si insistenta. Multumesc publicului care a fost aproape de mine, mamei , colegilor, forumistilor si bloggerilor si sefei ca nu m-a dat afara :D sau mai bine zis ca nu si-a bagat nasu sa vada ce fac eu in timpul programului.

Mellisa Wang

link

Agonie si extaz

Ar trebui sa fiu foarte suparata azi dar uite ca nu sunt :P. De dimineata am trecut printr-o multime de stari, de la agonie la extaz si viceversa. Inainte sa plec de acasa am descoperit ca nu mai aveam banii de intretinere pe care ii schimbasem ieri sa-i pot da babutei. Asadar milionul meu a ajuns in mainile unui borfas in tramvai sau poate chiar pe strada. Si trebuie sa recunosc ca s-a descurcat excelent din moment ce eu n-am simtit nimic. Nu-mi aduc aminte sa se fi impins nimeni in mine, nici de aglomeratie in statie, nici persoane suspecte in tramvai doar acasa am vazut buzunarasul de chei pe jumatete deschis... dar am zis ca nu-i nimic, poate nu l-am tas eu bine... nici prin cap nu mi-a trecut ca am uitat sa scot banii de acolo si sa-i bag in portofel...Mda, s-au dus! Va trebui sa renunt la rochita pentru nunta si sa-mi platesc intretinerea...si cat ma chinuisem sa pun si eu un ban deoparte. Asta este, puteau sa mi se intample si lucruri mai rele...De exemplu azi cand am dechis computerul de la servici surpriza: totul era ca nou, am crezut ca fac atac de cord. Pozele mele,POZELE MELE, muzica mea :(( ...cineva a intrat si mi-a reinstalat winul fara sa-mi spuna?!... Am fugit repede in D, poate mi-a salvat tot acolo. Nu, nimic...nu se poate!!!!!...Si totusi Winampul este, sunt si messurile ascunse pe aici, si Bs-ul....dar pozele mele pe care le pregatiseam cu grija sa le scriu pe cd?! FLORINNNNNNNNNNNNNNNNNN!

:D Adminul imi spune ca el n-a facut nimic si nimeni nu putea sa faca nimic fara acordul lui, si atunci cum se explica? ! ...Ufff... uite pozele, uite si muzica, erau ascunse...fericire, multumiri....Acum hai sa ne vedem de treaba, sa intram pe blog ...dar de unde sa intram si explorerul e clean, nici urma de favorite...O nu favoritele mele:(( , linkurile mele mult iubite cum sa le mai gasesc acum?! Cauta Simona, cauta, CAUTA....hiiiiii...ia uitale aici mititelele....Uffff fericire....Lili lala!...

Ce bine...intru pe messuri, si aici totul apare ca recent instalat :P si cand dau sa-mi vad mesajele ia outlookul de unde nu-i...Outlookul, outlookul, unde-i outlookul?~~~ A uite-l, hihi haha dar outlookul e gol... Nuuuuuu, mesajele mele, moduli, kiturile.....ce ma fac?! FLORIN NNNNNN!

Uffffiiii, rezolvat si asta.... ce tragedie mai era daca chiar imi disparea tot, banii se mai fabrica dar pozele mele cu amintiri frumoase tare mi-ar fi lipsit.

Helene Terlien

link

lacrimogene

Ascult niste muzica arabeasca acum. Abia astept sa ma duc acasa sa ascult muzica si sa dansez in dormitor la mine ca aici la servici nici n-am boxe nici nu indraznesc sa ma desfasor . Deja ma visez imbracata in valuri si cu zorzoane pe mine precum odaliscele din harem.La fel ca si muzica latino imi plac ritmurile astea dar nu si tot ce inseamana manea si muzica latino in limba romana.

Tare mult mi-a mai placut telenovela aia cu Jade. Nu stiu daca vreuna din telenovelele mexicane, venezuelene sau argentiniene se pot compara cu novela asta. Totusi nu stiu daca as avea aceeasi rabdare sa o revad asa cum fac cu Inger Salbatic, o telenovela originala si totusi tipica. Hai nu mai rade stiu ca am vazut cam multe telenovele la viata mea, la fel de multe ca si desenele animate de pe italieni dar acum nu ma mai uit, am alte preocupari ....la fel de utile. :D...Apropo de desene, mi s-a terminat arabeasca mi-am pus Cristina D`Avena- Sailor Moon petali di stelle....Gata inceteaza, nu mai arunca cu rosii! Ce crezi ca daca tu asculti rock sau altceva esti mai inteligent sau mai bun :P?!

Cali Rezo

Cu ceva timp in urma am stat in dubiu daca sa-ti arat sau nu desenele lui Cali si am pierdut linkul. Dar mi s-a intiparit in minte parul asta lung, nesfarsit, iar acum imi pare bine ca l-am regasit.

:P si am pacalit si bloggerul care in continuare nu vrea sa-mi faca pe plac...dar cu mine nu-i merge!

link

kiss-kiss

Siropel daca fratiorul tau Blogger tot sa incapataneaza sa nu accepte poze nu am alta solutie decat sa-ti scriu. Sper ca-ti placa hainuta noua pe care ti-am lucrat-o astazi. Daca esti cuminte si rabdator Simona o sa-ti mai faca si alte lucruri frumoase si poate o sa te si reboteze dar toate la timpul lor.

Stii, mai devreme am fost jos la economat sa-mi iau papica si am gasit si niste ciocolatele mici cu nuca de cocos de care-mi plac mie. In timp ce mancam mi-am amintit de ciocolatelele kiss-kiss care aparusera dupa revolutie...mmmm, ce bune mai erau! As fi mancat intr-una numai ca nu prea voiau ai mei sa ne cumpere. Ne luau mereu ciocolata alba si din aia cu gust oribil de la rusi, ziceai ca e expirata de ani. Nici la banane nu prea aveam acces dar stiu ca kiss-kissul de banane ma faceau sa cred ca trebuie sa fie un fruct tare bun. Cand am vazut ca unchiul meu le adusese verilor mei banane din Turcia tare invidioasa am mai fost , nu mi se parea corect ca ei sa poata manca delicatesuri iar eu si frate-miu nu. Dar cand in sfarsit mi-au dat si mie sa gust am zis ca n-o sa mai mananc in viata mea asa porcarie insa uite ca incet incet a inceput sa-mi placa.

Observi ca sunt cam obsedata de mancare. Fac ce fac si iar iti povestesc ce-am mai mancat si ce-am mai gatit bun."Ata ete", ce sa fac daca mancatul este una din bucuriile vietii mele?!:)

Grrrrrrrrr...... de o zi intreaga ma tot chinui sa pun si eu o poza si nu reusesc :((. Ce-as mai injura un pic blogspotul asta, numai ca eu nu pot sa injur, nu pot deloc, chiar de m-as chinui . Cand eram mica altfel stateau lucrurile, nea Balan ma invata sa injur la greu cand venea sa joace carti la tataia si deja frate-miu imi cam stia de frica ca mereu ii ziceam: " tuti dunezeu` matii de baiat :)). Mda tare rea mai erau ...m-am repezit si in parul educatoarei (si de suparata ce eram pe ea o saptamana n-am mai dat pe la gradinita) si in parul invatatoarei, si mereu il injuram pe Silica, un baiat de pe ulita, ca era cam obraznic . O data m-am luat la bataie cu el si m-a muscat de mana pana mi-a dat sangele si m-am dus plangand la tataia. Dar pe cat de tupeista eram atunci pe atat de bleaga sunt acum cand chiar as avea nevoie de mai multa agresivitate.

O alta zi de stat degeaba. Numar zilele pana la vacanta...din ora in ora imi fac calculul: mai e si azi, maine, poimaine... clipele par mai lungi astazi... in birou sunt singura si fara ocupatie... nu se mai intampla nimic, absolut nimic, nici macar sa zic ca ma apar de muste nu pot. Vara asta chiar ciudata, nici nu stiu sa ma fi ciupit vreun tantara iar de bazait doar doua muste au indraznit pana acum.
Buuu...nici idei nu mai am, unele chestii ma feresc sa ti le zic si nu stiu de ce, in fond nu-mi pasa sa se stie ceea ce gandesc despre diversi oameni si situatiile in care sunt pusa. Uneori nici eu nu stiu ce vreau si ce cred de fapt, exista prea multe contradictii in gandurile mele si nu pot spune despre nimic ca e alb sau negru si nici gri nici colorat nu este, nici macar incolor. Are o culoare necunoscuta pe care nu o pot percepe dar stiu ca exista.

Mda, sunt plictisita...

Tim Flach

link

un alt weekend

Sambata am fost la intrunirea CG si mi-a placut chiar daca nu am mai fost chiar asa de multi ca alta data. Duminica in prima parte a zilei am copt ardeiasi capia si i-am mancat pe toti si mi-am facut o ciorbica de cartofi delicioasa ca doar atata lucru stiu sa fac si eu.Apoi am reprodus un desen care mi-a iesit cat de cat

si am rasfoit careva pagini despre cultura mesopotamiana din care mare lucru nu am retinut. Spre seara m-am hotarat sa plec la primbare in Herastrau impreuna cu un prieten care ar fi putut sa ma refuze dar nu a facut-o. Si mai bine ca a venit ca altfel nu stiu cum trecem eu pe podul ala de cale ferata care facea lagatura intre cele doua maluri ale Herastraului. Inghetata si porumbul copt nu a lipsit din meniu plimbarii si desigur nici pozele pe care le-am postat pe ilisim photo gallery. Lacul avea miros de mare pe alocuri si vaporasele ce mishunau de zor lasau in urma lor dare de valuri jucause, spre a mea incantare. Am mers mult si ne-a apucat noaptea inainte sa reusim sa parcurgem tot parcul asa ca ne-am hotarat sa iesim la Romexpo si sa luam autobuzul spre casa. Tot drumul am cascat de mama focului si as fi vrut sa adorm ghemuita acolo in scaunul de autobuz ultramodern... dar lasa ca nici in patul meu n-a fost chiar asa rau.

Lisa Evans

link

cosmaruri

Eu mereu visam frumos si ma mandream ca nu am cosmaruri dar de cand a murit tata, acum 3 ani, au inceput sa visez din ce in ce mai urat. Bine nu intr-atat cat sa ma sperii si sa ma trezesc tipand sau plangand dar totusi...L-am visat pe tata in toate ipostazele posibile: la fel de viu si puternic alaturi de noi, bolnav si pe moarte, ingropat de viu sau inviat, si pe mamaia, care a murit 3 luni mai tarziu, la fel am visat-o tanara si in putere, in scaun cu rotile sau moarta ...si pe mine care imi faceam bagajele sa trec dincolo. Aseara am avut un alt cosmar, am visat sicrie, multe sicrie pe care gazda mea le tot aducea in camera mea si le incerca sa vada daca sunt incapatoare si la rugamintile mele le ducea apoi in camera de dincolo care de fapt semana cu o camera de la tara de la unchii mei din Sihlea . Apoi visul a continuat cu un telefon al mamei mele care imi zicea ca a murit tataia din Sihlea si trebuie sa mergem la inmormantare....Poate ar trebui sa-i mai fac si eu o vizita dupa aproape un an de cand nu l-am mai vazut. Tata, spunea mereu ca ar trebui sa mergem la batarani cat mai des ca in orice moment se pot stinge...si uite ca el a murit inaintea lor de cancer asa cum mi-e teama ca o sa se intample si cu mine. Dar nu vreau sa stiu, deasta refuz cu inversunare sa ma duc la doctor de doi ani in coace. Daca o fi sa fie nu vreau sa stiu dinainte ca lucrul asta se va intampla.

bijoux

clic aici sa vezi mai multe

Hardulet si Irisica

Aseara fata gazdei mele a adus-o pe Iris la noi, Iris fiind sora lui Hart, Hart fiind cainele gazdei - ti-am mai spus doar. O sa stea la noi pana cand isi termina concediul. Irisica tare slabuta mai este in comparatie cu Hartulet, de fapt ca fetita asa si trebuie, si e tare cumintica si nu alintata ca el. Le sta bine impreuna si azi dimineata cand am luat micul dejun au stat unul intr-o parte si altul in cealalta asteptand cuminti poate-poate le pica si lor ceva de rontait. Am inteles ca Iris mai fura mancare daca o lasi pe masa dar Hart poate sa fie si singur in casa cu mancarea pe masa si nu se atinge de ea. De fapt, are o multime de reguli de respectat, treburile se fac doar afara, seara iainte de culcare se sta pe hol iar dupa ce se face patul se instaleaza frumos in coltul lui...iar de la ora 20 sta cu urechile ciulite la usa sa vada cand vin...si se stie zece minute trebuie sa fie mangaiat ca altfel sa vezi latrat...Si ce fericit mai este cand isi baga botul intre picioarele mele :)) sau cand si-l lasa lesinat pe genunchi cand stau pe pat...Alintatura pamantului!

manelisti in flacari

Tot la paint-ul meu m-am intors .M-am chinuit toata dimineata cu mouseul si uite ce a iesit:

Desenul a fost facut la cerere si a fost postat aici, pe Computer Games forum

Cine se scoala de dimineata...

Cand locuiam cu ai mei, mama, ca si Moromete, nu ma lasa sa dorm pana tarziu cum imi place mie si-mi striga din bucatarie "Haide, scoala ca avem treaba" , "Hai sa ma ajuti sa curat cartofi", "Hai cu mine la piata" si "Hai ca e ora 12" (desi era doar 10) "hai ca mai vine si la noi cate cineva si te gaseste in pat" (desi in dormitorul meu n-avea de ce sa vina) si asa mai departe. Sigur ca nu obtinea nimic , chiar daca ma trezea din visele mele suave nici de-al naibii nu ma sculam din pat. Apoi urma morala " ca sa stii tu ca cine sa scoala de dimineata departe ajunge".

La concluzia asta am ajuns si eu azi cand m-am sculat cu o ora mai devreme desi eram gata-gata sa nu-mi respect programul stabilit de cu seara. Cu ochii inchisi am oprit telefonul care-mi zbarnaia in creier si mi-am zis: "eh, ma culc la loc, ma duc maine la ASE" si m-am intors pe partea cealalta. Dupa 3 minute in care am mai dormit un pic pe mine mi-am zis hai sa fac un efort, maine inseamna ca iar o sa ma scoale telefonul la 7 si iar n-o sa am chef si iar o sa vreau sa mai dorm un pic. Daca tot m-am trezit hai sa ma si scol din pat.

In ora castigata am fost sa-mi scot bani de pe card, apoi am constatat ca in ASE, cum era si normal, toti erau in vacanta. Bun moment mi-am mai gasit si eu sa-mi ridic diploma si cum activitatea se reia pe 10 septembrie am ratat si inscrierea la examenul de traducatori : fara diploma de bac si licenta nu pot face nimic.

Mda, dar n-avea rost sa ma necajesc pentru atata lucru, eram prea fericita ca dupa aproape un an am trecut iar prin Piata Romana schimbata si nu prea. Mi-am adus aminte de cozile interminabile la internet, din cibernetica, de scarile pe care le urcam si le coboram toata ziua, de orele de portugheza si de avizierul vechi, de examenul la istorie din anul intai la care nici in ziua de azi nu stiu cat am luat ....toate sa invalmaseau in capul meu si strigau fericire. Am traversat si m-am indreptat cu pasi inceti spre statia lui 300 care m-a dus pana aproape de Universitate. ASE-ul se renoveaza, Universitatea se renoveaza, Palatul Sutu la fel....Pe Lipscani m-am plimbat un pic pe muzica de vals vienez si am admirat rochiile de mireasa expuse prin vitrine ...frumoase....Nici nu stiu cand am ajuns pe Splai si m-am trezit in fata, peste Dambovita, cu un alt palat in renovare.

La Unirii, cand am ajuns, ceasul arata abia 9 :30 iar sperantele mele de a intarzia la servici s-au naruit...Chiar si vizitand putinele magazine de pe partea dreapta am reusit sa ajung la timp.

Uite cat timp as putea castiga daca m-as trezi cu o ora mai devreme. In timp ce ma plimbam de una singura simteam ca sunt de fapt intr-o zi de weekend cand n-am ce face in casa si hotarasc sa ies un pic prin oras. Hm, ar trebui in fiecare zi sa ma scol la 7 si intre 9 si 10 dimineata sa ma duc la coafor, la doctor, la aerobic, la desen, in parc, prin magazine... Spun mereu ca n-am timp si uite timpul cum se duce dormind. Da, si seara as putea sa vin mai tarziu acasa, macar de 2 ori pe saptamana.