Cateva picturi insorite care sa ma faca sa uit de vremea urata si munca de zi cu zi
Mai multe picturi ale Ceciliei aici
joi, mai 11, 2006
Cecilia Revol Núñez
Cateva picturi insorite care sa ma faca sa uit de vremea urata si munca de zi cu zi
miercuri, mai 10, 2006
M-am pleostit de tot de cand am aflat ca de maine va trebui sa-mi asum o multime de responsabilitati si sa rezolv lucruri de care nu am habar si nu-mi plac. Marketing, campanii de promovare, contacte cu oameni importanti...BLEAH...ce am urat intotdeauna. Proba clara constituind singura restanta din anul 3 la Marketing. Si ca un facut de ce fugi de-aia nu scapi. De azi dimineata nu pot sa fac nimic, stau numai imbufnata...zici ca cine stie ce tragedie mi s-a intamplat. Dar adevarul e ca sunt total confuza, tipa care a plecat (foarte capabila, descurcareata, cu experienta) ne-a dat cateva indicatii firave (lui Beihan si mie), ne-a pus in brate un teanc de dosare si un fisier de nu stiu cati GB si descurcati-va. Si unde mai pui ca sefa noastra din Romania nu stie decat sa dea ordine fara indicatii, ordine ce trebuiesc executate promt si daca se poate totul sa fie facut pe gratis. Si uite-ma cu teancul de hartii de descifrat...de unde sa incep...ce?cum? pe cine?...si cu outlookul care tipa mereu cu mesaje din Italia...treburi urgente de rezolvat. Dar sa astepte...acum sunt ocupata cu vaitatul...
Totusi presimt ca lucrurile nu vor ramane asa, ca noi nu vom face fata volumului mare de munca si va trebui sa angajeze pe altcineva cat de curand. Daca nu imi dau demisia:P.
Aseara pe la 19:30 m-a apucat ploaia mare in drum spre statia de tramvai si in loc sa ma adapostesc undeva mi-am vazut cu incapatanare de drum ca si cum trebuia cu orice pret sa prind ultimul tramvai.Trotuarul era doar al meu si devenise scena pentru oamenii lipiti de peretii cladirilor...spectatori care priveau tacuti ca la teatru picaturile mari de ploaie ce se spargeau in asfalt. Umbrela deasupra capului a rezista eroic dar in dreptul statiei cat am inchis-o sa pot urca ploaia a gasit timp sa se razbuna si mi-a navalit in par.
Dar sigur ca asta nu a fost suficient motiv sa ma enervez la fel cum nu au fost nici pantalonii uzi pana peste genunchi...M-am asazat pe scaunel si am inceput si eu sa privesc lumea prin tramvai sa vad daca mai era cineva ca mine...Si nu prea, tramvaiul era aproape gol iar cei cei care erau pareau doar putin stropiti. Nu dupa mult timp ploaia a inceput incet incet sa se linisteasca...Si doar stiam ca ploaia de vara nu dureaza prea mult... As fi putut sa astept un pic sa treaca si apoi sa-mi vad de drum cum faceau si ceilalti oameni. Dar nu, mi-am dorit sa fac ceva ce nu se face, sa nu stau in sirul indian de pe margine orice ar fi, sa fiu altfel decat ceilalti.
Dar sigur ca asta nu a fost suficient motiv sa ma enervez la fel cum nu au fost nici pantalonii uzi pana peste genunchi...M-am asazat pe scaunel si am inceput si eu sa privesc lumea prin tramvai sa vad daca mai era cineva ca mine...Si nu prea, tramvaiul era aproape gol iar cei cei care erau pareau doar putin stropiti. Nu dupa mult timp ploaia a inceput incet incet sa se linisteasca...Si doar stiam ca ploaia de vara nu dureaza prea mult... As fi putut sa astept un pic sa treaca si apoi sa-mi vad de drum cum faceau si ceilalti oameni. Dar nu, mi-am dorit sa fac ceva ce nu se face, sa nu stau in sirul indian de pe margine orice ar fi, sa fiu altfel decat ceilalti.
Frumoasa a fost insa senzatia cand am ajuns in camera mea unde mi-am schimbat hainele ude...Cald, bine, adapost, departe de lume, de ploaie...in cuibusorul meu, pe paturica mea...
marți, mai 09, 2006
obsesie
De cand ma stiu am cate o obsesie - mi se pune pata pe cate ceva. Obsesia poate sa dureze mai mult sau mai putin la mine si poate sa fie legata de ceva care-mi place sau de ceva ce nu-mi place deloc. Iar daca nu duc obsesia pana la capat nu-mi trece. Acum am o noua obsesie –pozele- De cand mi-am luat camera foto nu pot sa ma opresc din fotografiat, trebuie sa fotografiez ceva, nu conteaza ce anume si nu conteaza nici ca nu ma pricep deloc in a surprinde lucruri interesante. Am ajuns sa visez noapte ca fac poze iar dimineata aproape sa nu vreau sa ma trezesc din vis ca mai am niste poze de facut :D.
Plus ca daca ma apuc de un lucru care-mi place nu ma intereseaza ca sunt alte lucruri mai urgente de facut si nici nu ma gandesc sa fac o pauza sau sa imi mai ocup timpul si cu altceva. Nu ma preocupa decat obsesia mea prezenta...Problema apare cand am cate 2-3 obsesii de o data.
yam-yam
Duminica am fost la piata cu gandul sa-mi cumpar salatica ca de o saptamana nu mai gustasem si -mi place asa de mult cu ceapa verde, ulei, sare si un pic de otet. Dar de la salatica am ajuns sa-mi cumpar o multime de bunatati culminand cu jumatate de kg de de capsuni ...capsunoaie mai bine zis .. mari, aratoase si chiar gustoase. Si pentru m-am pus pe cheltuieli mi-am luat si cele necesare pentru ciorbica de cartofiori- specialitatea mea. Ciorbica de cartofi pe care o fac eu le depaseste cu brio pe cele ale mamei mele. Si cred ca intrece si ciorbica de pasare la gust.
Ca sa-mi fac salatica si mai buna mi-am luat si ardei "grasani", rosii si castraveti iar cand am trecut pe la fructe m-am incarcat cu banane, portocale si ananas. Si intr-adevar se merita sa iau fructe din banii pe care i-as fi dat pe danonele delicios si frutissima - nu atat de naturale pe cat sustin la televizor.
Partea buna ca am cu ce sa ma indop saptamana asta dar partea proasta ca am cheltuit mai mult decat imi permiteam luna asta si ca daca continui sa manac in felul asta fara sa fac miscare o sa ajung o mare-mare balena.
Dar sa trecem peste...capsunile sunt delicioase.
luni, mai 08, 2006
In sfarsit am terminat de citit Bel Ami. Incepusem romanul acum vreo cateva luni dar m-am abatut de la el dupa lectura in franceza a unei "biblii" despre Terra, a revistei descopera si a "atlaselor"...Si nu-mi pare rau ca am citit-o, sunt chiar incantata...De fapt nici n-am zis bine am citit-o, am trait-o.Si cand te gandesti ca la inceput ma strambam la ea ca avea coperti antice si foi ingalbenite. Poate de asta am si lasat-o balata cand am vazut carte plina de imagini despre Terra. Ca sa vezi cand de mult conteaza aspectul fizic respectiv produsul frumos ambalat pentru oamenii superficiali.
Nu stiu de ce am impresia ca stilul se apropie oarecum de cel a lui Marin Preda (din Cel mai iubit dintre pamanteni). Sigur ca nu mi-a placut personajul Duroy ci modul de prezentare...mi-a placut realitatea dura ca dragoste nu exista, exista doar placere si interes. Ca traim din totdeauna in aceeasi lume pe care nu o poti schimba in bine. Mereu vor exista oameni de nimic, nerecunoscatori care vor profita de cei mai slabi, care vor ajunge departe pentru ca au tupeu, indrazneala si nerusinare peste masura dar suflet aproape deloc.
Si mi-a placut abordarea mortii ...exact asa cum imi place mie: nimic nu conteaza, moartea sterge tot definitiv.
Degeaba incercam sa gasim dragostea, sa ne intemeiem familie, sa facem avere, sa devenim cunoscuti si apreciati daca totul va fi sters cu buretele.
Dap la o concluzie din asta mi-ar fi placut sa ajunga Duroy in finalul cartii dar Mopassant s-a gandit la altceva.Si poate ca bine a facut.
vineri, mai 05, 2006
Blog
Sunt intr-o permanenta pana de idei. Mi-am facut blog si l-am inundat cu poze (- daca nu sunt cate 3 la fiecare post nu merge treaba bine -) care sa acopere lipsa de inspiratie intr-ale scrierii.
M-am uitat si pe alte bloguri iar lumea scrie si mai pune si cate o poza eu pun poze si mai scriu cate un rand...
Apoi observ ca am tendinta de a o copia pe Irene dar desigur intr-un stil mult mai copilaresc. E clar ca n-as putea niciodata sa pun pe sirop poze bizare cu o anumita semnificatie care ar trebui descifrata...n-as fi eu...Pe net de gasit sunt o multime de imagini din astea dar parca simt repulsie fata de ideea de a le aseza alaturi de ingerasii mei. Pe blog la Irene imi par insa foarte reusite.
Nu sunt prea multumita nici de template-ul asta al meu cu fond bleu deschis desi la inceput eram incantata... pozele si textul apar mai frumoase pe un fundal alb. Si am si porbleme cu comentariile, la ultimele posturi nu-mi mai apar...iar cineva m-a anuntat ca mi-a scris doua comentarii iar eu n-am primit mail cum ar fi trebuit. Enigma! (mi-e cam lene sa o descifrez).
Ca tot sunt blogurile asa in voga Cristian Tudor Popescu a inceput sa selecteze si sa citeasca "citat" la Cap si Pajura pe Realitatea. Dintre emisiunile de seara pe asta o urmaresc cu interes aproape de fiecare data...Nu de mult nu puteam sa-l inghit pe acet Popescu dar acum ideile si comentariile lui imi sunt chiar dragi. Cu sigurnata si Hurezeanu il pune intr-o lumina favorabila.
Nu era postul meu daca nu faceam digresiunea asta.
M-am uitat si pe alte bloguri iar lumea scrie si mai pune si cate o poza eu pun poze si mai scriu cate un rand...
Apoi observ ca am tendinta de a o copia pe Irene dar desigur intr-un stil mult mai copilaresc. E clar ca n-as putea niciodata sa pun pe sirop poze bizare cu o anumita semnificatie care ar trebui descifrata...n-as fi eu...Pe net de gasit sunt o multime de imagini din astea dar parca simt repulsie fata de ideea de a le aseza alaturi de ingerasii mei. Pe blog la Irene imi par insa foarte reusite.
Nu sunt prea multumita nici de template-ul asta al meu cu fond bleu deschis desi la inceput eram incantata... pozele si textul apar mai frumoase pe un fundal alb. Si am si porbleme cu comentariile, la ultimele posturi nu-mi mai apar...iar cineva m-a anuntat ca mi-a scris doua comentarii iar eu n-am primit mail cum ar fi trebuit. Enigma! (mi-e cam lene sa o descifrez).
Ca tot sunt blogurile asa in voga Cristian Tudor Popescu a inceput sa selecteze si sa citeasca "citat" la Cap si Pajura pe Realitatea. Dintre emisiunile de seara pe asta o urmaresc cu interes aproape de fiecare data...Nu de mult nu puteam sa-l inghit pe acet Popescu dar acum ideile si comentariile lui imi sunt chiar dragi. Cu sigurnata si Hurezeanu il pune intr-o lumina favorabila.
Nu era postul meu daca nu faceam digresiunea asta.
sa fotografiem vise
Ce frumos ar fi sa se inventeze un aparat care sa ne citeasca visele in timpul somnului, sa fie capabil sa patrunda in subconstient si sa ne filmeze intregul vis iar noi cand ne trezim sa-l putem viziona si sa putem suprinde si analiza fiecare detaliu. Sau macar sa poata surprinde cateva cadre si sa ne luam apoi la intrecere care are cadrul/visul mai artistic, mai ciudat, mai palpitant si mai haios.
joi, mai 04, 2006
miercuri, mai 03, 2006
Abonați-vă la:
Postări (Atom)