Cismigiul pustiu, doua- trei umbrele grabite si pasii mei obositi...Aud doar picaturi de ploaie si vad doar siluete negre de copaci si gugustiuci adormiti intr-un decor de basm galben, maroniu, portocaliu aprins, ruginiu, visiniu...o ameteala de culori... Nici nu mai stii unde se termina una si incepe alta, unde-i pamantul cerul si frunzisul. Si e liniste ...natura cu ea insasi si eu cu mine.
Pentru replicile astea mi-a placut Il Divo :
- Le reazioni incontrollabili dimostrano che siamo vivi e umani.
- Bisogna capire quanto sia necessario il male per avere il bene.
- Nella vita ci sono cose che non bisogna vedere.
Sambata si duminica dimineata dupa ce ma trezesc fac ce fac si tot la emisiuni gen viata satului ajung sa ma uit. Imi place sa ascult intreprinzatorii agricoli cum isi prezinta afacerile, fermele, culturile de cereale, podgoriile de struguri. Imi place muzica aia care insoteste imaginea campului si cum se plimba ei pe acolo si se lauda cu soiurile lor bune.
Azi de exemplu pe Raiuno am vazut o ferma de porci cu pete negre si spre mirarea mea toata ferma era o dumbrava cu locuri de balacit in noroi, locuri de mancat si de dormit si de umblat hai hui... si faza tare...ai fi zis ca erau cirezi de vaci sau herghelii de cai salbatici si nu porci sedentari cum ii stiam eu. Apoi am vizitat virtual o ferma de capre si erau acolo o multime de caprite, cu blanita de toate culorile si modelele, toate vesele si jucause. Si mica ferma apartinea unei tipe venita cu mult timp in urma din America in Italia sa studieze arta dar care si-a dat seama la timp ca adevarata ei pasiune erau animalele si in special capritele. Si asa a lasat totul balta si si-a facut o mica ferma la tara si s-a stabilit definitiv in Italia.
Si eu ma gandesc asa cat de fericita as fi sa am si eu ferma mea de care sa aiba grija altii iar eu sa ma joc in fiecare zi cu capritele si iedutii. Si dimineata cand ma scol sa cante cocosul si sa-mi mananc fulgii cu lapte de caprita la masuta din gradina in miros de flori de vara. Si sa am tot felul de pomi fructiferi sa pot face dulceturi fara conservanti si sa mananc doar legume netrate din gradina.
E chiar un pacat sa fim aproape obligati sa consumam alimente cu tot felul de adaosuri si toxine din import sau romanesti cand mai ales noi putem produce si comercializa produse naturale. Eu daca as avea bani si as fi femeie de afaceri m-as apuca sa fac niste supermarketuri alimentare cu program pana la ora 22:00 numai pentru produse 100% naturale cumparate in special de la tarani si asociatii satesti. As crea o structura care sa se ocupe de verificari, analize si control de conformitate si de ambalare si depozitare adecvata. Apoi as incepe o campanie de promovare a produselor BIO si de informare a modului in care produsele cu aditivi pot dauna sanatatii.
Am terminat cura de slabire de 2 saptamani si acum o sa mananc normal - adica mult si repede- cum imi place mie. Daca dadeam jos mai mult de 500 g sa zic ca avea un sens sa continuu dar asa nu se merita ... nunta lu` frate-miu a trecut si motivatie nu mai am. De intalniri cu posibili viitori iubiti nu are rost sa ma dau in vorba (daca as fi fost si credincioasa m-as fi calugarit de mult) iar in camera la mine n-am oglinda sa-mi aminteasca in fiecare zi ca sunt cu zece kg mai grasa decat acum 5 ani.
Apropo de iubiti si nunti, acum dupa nunta lu` frate-miu, tot neamul mi-a prezis ca eu urmez si ca de pe acum incep sa se pregateasca. Ha, ha, sa fim seriosi, cum ar putea oare cineva sa-si imagineze ca eu o sa ma marit vreodata? Lasand la o parte pretentiile, intoleranta si egoismul meu ... cum as putea eu vreodata sa ma las dusa la slujba aia plictisitoare din biserica si sa accept tot tambalaul ala nuptial de o zi si o noapte? A, da, poate la starea civila m-as duce alaturi de cel pe care il iubesc si ma iubeste sau de cel care ma iubeste si are multi bani (asta desigur fara sa renunt la numele de familie) . Dar ambele variante par imposibile intr-o lume in care mai toti confunda iubirea cu buna intelegere, obisnuinta si sexul... Dar poate ca iubirea atat de ascunsa si rara cum mi-o imaginez eu nici nu exista si atunci cu atat mai mult cele doua variante vor cadea.
Esta noche tengo ganas de comunicar en español para ver si aun soy capaz de escribir. ¿Te acuerdas las composiciones che hacía yo hace tiempo ? Casi no puedo creer che hayan pasado más de nueve años desde cuando he comenzado a aprender solita este idioma, y 4 desde cuando ya no lo uso. A veces, muy raramente, chateo con Dari pero las cosas han cambiado mucho desde entonces, no tengo la misma motivación, no tengo la pasión de antes. Ahora no me parece nada facil escribir, tengo que pensarlo muy bien antes de poner los accentos y cuando hablo me pasa igual, ya no se si una cierta palabra es en español o tal vez en italiano...
Me pregunto como era yo capaz de hacer la interprete para Fernando en Moda Very Chy, y decirle en español todas las cosas que las chicas decían en rumano. Tan lejos me parece todo ... y las chicas eran tan buenas conmigo porque yo era tan chiquita, me tenían cariño y confinanza. Han pasado 4 años y no se nada de ellas y si te puedes inmaginar me olvidé también sus nombres...¿Cómo me puede pasar eso? Solo Nieves se ha quedado en mi memoria y esas noches cuando me quedé con ella porque tenía miedo de dormir toda solita ahí, y el ploter que no funcionaba, y las etiquetas que non salían y Mihai que siempre tenía que ajustar lor ordenadores...
Se fue, todo se fue...
Nu ti-am mai scris nimic pentru ca seara am tot bibilit la traducerea aia pentru concurs, m-am uitat iar la vreo 30 de espisoade din Anna dai capelli rossi si iar am inceput sa-mi caut chirie pe internet dar nimic nu ma multumeste. Mi-ar placea sa mai dureze criza asta un pic, sa nu mai fine nimeni dispus sa dea 300-400 euro pe o garsoniera iar pretul mediu sa fie asa la vreo 150 euro. Si n-ar fi greu avand in vedere incompetenza actualilor si viitorilor guvernanti care cu singuranta nu vor fi liberali ci tot socialisto-comunisti.
In rest imi pare rau ca a venit toamna iar alte dati o iubeam. Acum nu, vreau vara inapoi cu zilele ei lungi si noptile calde si greierate. N-am nici un chef sa merg iar prin magazine in cautare de bluze cu maneca lunga, pantofi si ghete, esarfe si manusi...Vreau sa-mi fie cald si sa n-am nevoie de pijamale si nici de patura groasa... Dar nu se poate, roata timpului muritorii nu o pot opri.
Ar fi fost frumos daca m-as fi nascut asa prin 1900 intr-un sat moldovenesc statornicit pe o sprinceana de deal unde nimeni n-a aflat inca ce-i curentul electric sau radioul, unde munca campului e un mod de viata, unde camasa de canepa cea noua e imbracaminte de lux iar distractie mai mare decat hora si claca nu s-a mai pomenit. Parca ma vad asa, intr-o seara de vara, stand in cerdac cu furca-n brau rasucind printre degete fire de fuior si ascultand langa mine povestile Gherghinei care coase la mana carpete de perete. Ion ajuta si el tinand distrat sculul din care Leana face ghem iar in jurul maicii batrane care tese la razboi toala mare pentru zestre s-au strans muierile batrane cu andrele si lana.
Imi amintesc parca razboiul bunicii... Asa mare cum era il tinea chiar dupa usa in odaia unde dormea unchiasul...si era tot un paienjenis de fire printre care mamaia strecura mereu suveici colorate ca doar trebuia sa iasa frumos carpetele. Si-mi mai amintesc si fusul care se rotea ca un titirez si scarmanatul lanii si legatul si urzitul firelor in grena si suportul ala de lemn care se rotea cand trageai de fir ca sa faci ghem.
Poate ca aia ar fi fost o viata mai draguta pentru mine, plina de nestiinta, multumire si liniste si poate si cu frica lui D-zeu.
Sunt in plin proces de traducere ... miroase a creier incins in timp ce Patrocle si Lizuca se plimba prin dumbrava. Spune tu cum traduci ca Sora Soarelui e asa zisa floarea soarelui imparateasa cand in italiana floarea soarelui e masculina si nu feminina? Uffa Uffi
Maine am program de mers iarasi Muzeul National de Arta.
Saptamana trecuta am fost in vacanta, cateva zile la tara si alte cateva zile la Buzau. La tara, in afara de lenevit si citit, am facut cu mama suc de rosii, am ales miez de nunca si am adunat fasole din pastai uscate si, cel mai important, am vopsit tot gardul in alb si negru. In rest am cam tremurat de frig: sa ma fi vazut seara cu mainile si picioarele sloi si noaptea infofolita bine in plapuma grea de lana.
Acasa la Buzau n-am facut mai nimic, doar mi-am luat o rochie de nunta care trebuie dusa la scurtat ... si ce-am mai facut? Am condus masina prin oras cu destula pricepere, am vizitat-o pe Tanti Ilie si mi-a placut schimbarile pe care le-a facut, i-am vazut pe Daciana si pe Razvan, mi-am luat un un maiou roz-visiniu asa cum de mult imi doream, m-am ciondanit cu Dan si Elena, am fost la festivalul Timisoreana si am vazut Holograf si tare mi-a mai placut un baietel blondut din public care dadea din cap pe umerii mamei.
Apoi la Sihlea m-am jucat cu cei 9 catei si 6 pisici, l-am cunoscut pe Nea Mitu, prieten din facultate a lu` tata si care desi si-a pierdut vederea se comporta ca si cum ar vedea, am fost pentru prima data acasa la nea Octavita si m-am dat in leagan si am facut o scurta vizita la nasii lu` frate-miu.
