joi, octombrie 30, 2014

Lumea lui Jules Verne


 Ale!
Dupa mai bine de trei ani am reusit sa termin toata seria Jules Verne de la Adevarul si Erc Press (57 de volume). Pot spune la final ca toate sunt o pierdere de vreme dar cand omul e incapatanat, nimic nu-i poate sta in cale. Nu recomand nimanui sa le cumpere sau sa le citeasca pe toate. Ajung doua-trei gen Prichindel, Steaua Sudului, Uimitoarea aventură a misiunii Barsac, Goana dupa meteor, Keraban Incapatanatul, Insula Misterioasa...

Tot in perioada asta am reusit sa termin de citit si Vechiul Testament dar clar mai trebuie citit cel putin o data dupa ce imi imbogatesc cunostintele de teologie.

joi, februarie 06, 2014

cand visul devine realitate

Siropel, am o veste buna pentru tine. O veste excelenta. Mai tii minte tu ciocolata aia KISS KISS pe care o adoram in copilarie dar pe care din lipsa banilor nu mi-o puteam cumpara in fiecare zi? Nu, nu stii, n-ai cum pentru ca in primul rand nu te nascusei si chiar de te-ai fi nascut tot n-ai fi putut sa-mi dai dreptate pentru ca tu te hranesti doar cu poze si cuvinte. Ei bine, astazi s-a intamplat minunea, ceva la care nu as fi sperat niciodata. La Mega Image am gasit o cicolatica Kiss care are fix acelasi gust minunat, divin, extra-super-mega deosebit.
Maine ma duc sa-mi refac stocul. Ah, de mi s-ar implini asa toate visurile care aproape nu mai sper sa se implineasca!

luni, noiembrie 25, 2013

Daria Petrillo

 

reintoarcere

Siropel, vechi prieten imaginar, de mult timp ma chinui sa-ti scriu si nu pot din cauza schimbarilor petrecute in ultimii ani. Visul meu sta pe loc dar nu vreau sa renunt la el. Ma gandesc ca poate cu arta digitala as fi avut mai multe sanse si cheltuieli mai mici. Sau poate eu sunt de vina ca nu ma implic destul, ar trebui neincetat sa-mi promovez lucrarile, sa bat la diverse usi, sa cunosc artisti adevarati si sa-mi fac conturi pe diverse site-uri de arta. ...sau sa-mi gasesc vreun sponsor. Sunt cateva lucruri care ma impiedica sa iau atitudine: comoditatea, timiditatea, vesnica mea neincredere in mine, insingurarea, frica de oameni in general...

miercuri, noiembrie 06, 2013

joi, iulie 11, 2013

Jackie Morris


 

link 

doar intrebari goale

Voi cum puteti trai asa in lumea asta atat de concreta si palpabila...?
Pe voi ce va motiveaza? Simtiti ca aveti un scop in viata?
Ce nevoie aveti de case si masini, excursii in tari straine, mancare buna, haine, bijuterii si tehnologie?
Ar fi neplacut sa nu aveti nimic? N-ati putea sa fiti fericiti fara ele?
Ati putea renunta la tot asa dintr-o data de dragul altora sau spre binele lor?
Ati putea trai singuri si in neputinta asa cum traiesc batranii abandonati?
Ce-i tine pe ei? Credinta oare?
Cum ar fi sa va fie atat de rau si sa cadeti si sa n-aiba cine sa va intinda o mana?

sâmbătă, iulie 06, 2013

Lyashko Ekaterina


link

Nu, nu ma duc!

Nu ma duc nici la pensat, nici la manichiura, nici la coafat, nici la epilat, nici la masaj, nici la bronzat, nici la shopping in mall, nici nu fumez, nu ma dau cu creme si nici nu folosesc parfumuri scumpe. Iti dai seama cata economie fac? Pai daca as fi facut toate lucrurile astea INUTILE n-as fi mai avut bani de cursuri de pictura, nici de panze, nici de culori. Si cand te gandesti ca toate fetele fac asta si mai toate au i Phone, zici ca-s o taranca de la captul lumii, si nici macar... pentru ca tarancile adevarate nu stiu cum sa se mai dichiseasca numai sa nu se zica despre ele ca-s de la coada vacii.
Dar cui ii pasa ca eu nu sunt deloc in pas cu vremurile? Tot consumismul asta americanesc ma lasa rece.

luni, iunie 17, 2013

doar aripi frante

Deseori vedeam seara pe balcon cate un fluture ratacit si ma feream sa deschid plasa prea larg, nu care cumva sa intre in dormitor si sa fosneasca toata noaptea.. Nu mai maturasem de mult pe balcon ca oricum vrabiutele ar fi facut mizerie la loc. De data asta mi se paruse ca se stransesera prea multe coji de seminte pe jos, sau cel putin asa pareau...insa dand de doua ori cu matura mi-am dat seama ca erau o multime de aripi de fluture. Ei insa murisera de mult caci am gasit doar aripi fara corp.

sâmbătă, iunie 15, 2013

saracie lucie

Aveam niste mici cumparaturi de facut si am zis sa intru la Cora, ca tot era in drumul meu. Ca de obicei, nu m-am oprit la strictul necesar si am mai scapat doua - trei produse de care nu aveam neaparat nevoie. La toate casele era coada si m-am asezat si eu la una care mi s-a parut ca merge mai repede. O doamna mai invarsta din fata mea a tinut sa preciseze ca ar vrea sa renunte la 2-3 produse...ca si cum m-ar fi interesat ce are de gand sa faca?! Dar acum, pentru ca tot stiam, m-am uitat la ce si-a cumparat si la ce ar vrea sa renunte. De fapt, nici ea nu stia prea bine pentru ca tot le schimba locul pe banda si se uita la preturi: o punguta de cartofi, una de castraveti, un pate, un pliculet de condimente, o guma de mestecat, o punguta de muraturi...M-am gandit: "Saraca... probabil are pensia mica si nu stie cum s-o gestioneze mai bine". La casa, pana la urma, si-a pus doua produse deoparte si i-a cerut casierului sa-i spuna cat fac celelalte pe care voia sa le cumpere ...11 lei si, daca a vazut asa, i-a mai dat unul ...si inca nu ajunsese la 15 lei asa ca i-a zis sa-l puna si ultimul  si s-a mai cautat in portmoneu de inca doi banuti. Asta era bugetul ei de cumparaturi: 15 lei.

Eu am iesit cu sacosele pline si nici prin gand nu mi-a trecut sa-mi calculez dinainte cat urma sa cheltuiesc.
Si de incarcata ce eram am zis hai sa ma opresc la Springtime sa-mi iau o shaorma la farfurie. Mi-am pus sacosele pe un scaun si pentru ca urma sa ma ridic, sa vad daca comanda e gata, m-am uitat in jur la potentiale persoane dubioase care ar fi putut sa atenteze la ele. Era intradevar o familie de oameni saracuti mai inchisi la culoare si un nene nebarbierit care statea singur la o masa...Mi-am zis totusi ca o sa ma misc repede si daca o sa fie nevoie o sa alerg dupa hoti...Dar nu s-a intamplat nimic, mi-am luat farfuria si am inceput sa infulec. Familia a plecat repede, pentru ca n-a agreat mancarea de la Spring, dar nenea a ramas....Mancam si trageam cu coada ochiului la el ca tot se foia, avea un tic, dadea cam des din cap si parea ca asteapta pe cineva, caci avea in fata o sticla de Cola golita pe jumatate si inca un pahar de Cola cu pai. Mi-am zis: "Nevasta-sa o fi la Cora dupa cumparaturi iar el o asteapta si i-a cumparat si ei o cola pentru cand o veni cu sacosele pline ca si mine". M-am gandit, desigur, si la varianta ca poate totusi e singur dar i-a fost atat de sete incat dupa ce a golit paharul cu pai si-a mai luat inca o cola.
Au trecut cateva minute in care mi-am savurat shaorma si il vad ca se ridica, parca face un semn, parca i se pare ca vine persoana pe care o asteapta, face cativa pasi in fata si se intoarce, ezita, parca se inseala...In timpul asta cateva persoane isi duceau tavile goale la cutia de gunoi...si face iar cativa pasi...parca ezita iar, se suceste, se invarteste, se uita repede in jur daca e privit si, ca un fulger, baga mana intr-o farfurie cu mancare lasata pe masa si fura doua chiftelute...mancase cineva mai devreme si o lasase asa in loc sa o duca la gunoi. Eu, care il urmaream, desi ma faceam sa sunt concentrata exclusiv pe mancare, l-am vazut si mi-am dat seama in sfarsit ca el statea acolo ca sa stranga resturi de mancare ...sticle baute pe jumatate si mancare ramasa de la oameni ghiftuiti...Inainte sa termin de mancat l-am mai vazut dand roata de doua ori pe la cutia de gunoi.

M-am tot gandit sa-i las un bon de masa sau niste bani sau sa-i cumpar ceva de mancare dar, ca de obicei, am ramas cu gandul, din zgarcenie amestecata cu lipsa de indrazneala. El se cam ferea sa fie vazut si m-am gandit ca poate ar fi deplasat sa ma duc la masa lui sa-i dau bani sau ceva de mancare....Si totusi ar fi fost frumos din partea mea, sunt sigura ca i-ar fi acceptat. ... Nu stiu ce sa ma fac cu rusinea, este incredibil sa nu indraznesti sa faci fapte bune.

marți, februarie 12, 2013

duminică, decembrie 23, 2012

ENISART

 Incepand de ieri am un nou blog unde imi voi publica lucrarile.

joi, decembrie 20, 2012

sâmbătă, iunie 30, 2012

sâmbătă, iunie 09, 2012

marți, mai 08, 2012

Tebe-Interesno



link

despre cadouri

Un lucru e cert, nu ma pricep la cumparat cadouri si nici la facut cumparaturi in general. Din lipsa de idei, m-am hotarat sa fac cadou bani decat sa risc sa iau ceva care sa nu-i placa sarbatoritului. 
Mie, imi schimb, nu mi-ar placea sa primesc bani ca oricum nu ma pricep sa-mi iau ceva sa-mi placa sau, mai bine zis, nu gasesc nimic. Intr-o zi ma uitam la televizor si nu stiu care politician zicea ca romanii din ziua de azi , saracii, sunt tare prost imbracati. Pai cred si eu ca sunt daca magazinele sunt pline de zdrente mai bune de sters pe jos decat de imbracat..mai ales cand vine vorba de haine de la H&M, Zara, Takko...si mai dai si o groaza de bani pe ele....
Sa-mi cumpar carti n-am cand sa le citesc, cercei am destui, cosmetice nu folosesc, de-ale casei nu-mi trebuie ca n-am casa, flori in ghiveci n-am unde sa le tin, animal de companie nu vreau ca face mizerie....si de fapt n-am nevoie de nimic ...nici macar de lucruri marunte care sa  ocupe locul degeaba.
Poate niste lucruri imateriale ar fi bune: un bilet la un spectacol sau un curs sau o iesire undeva....


joi, martie 08, 2012