A fost o data un fluturas pe care il priveam in fiecare seara din statia de tramvai. Era lipit de geamul de la etajul trei...Pobabil acolo, in dormitorul pufos si plin de vise, un copil se juca candva cu masinutele si soldateii primit in dar.
Dar acum nu se mai joaca iar obloanele trase de cateva sapamani apasa greu pe trupul firav cu aripi de panza galbuie.Au plecat, s-au mutat in strainatate, poate, si au lasat flutuasul fara lumina iar acum... nu il mai pot vedea si nu mai pot zambi ca in trecut in asteptarea eterna a tramvaiului. In schimb pot privi pe furis zlatari cu copii in brate, cu manutele murdare stranse de gatul lor si cu capul de ingeras creol adormit pe umerii ... Le zaresc abia obrajorii imbujorati pe fata murdara negresit dupa o zi de joaca sub poala mamei. Iar mama desi matura cu rochia inflorata pe jos si sta cu parul ciufulit e frumosa si tinerica si-i zambeste frumos barbatului ...
