marți, februarie 22, 2011
Minte-ma frumos!
Astazi, in fata unei farfurii plina cu sarmale, mi-am dat seama ca eu nu pot sa ascund adevarul. Chiar si fara sa spun ceva, simt ca mi se citeste in priviri si intr-un fel sunt mandra de faptul ca pot sa fiu sincera, fara sa-mi pese ca cineva s-ar putea supara. Si nue vorba de un adevar absolut sau general valabil ci adevarul despre mine si ceea ce cred eu. Adevaratul meu subiectivism.
Dar in acelasi timp, cand vine vorba de mine, as vrea sa nu mi se spuna adevarul. As vrea sa fiu mintita si sa nu sufar decat sa stiu un adevar care nu-mi place. As vrea sa traiesc intr-o perpetua ignoranta si sa-mi imaginez ca totul e asa cum vreau eu si ca nu exista alt adevar decat cel pe care vreau eu sa-l creez.
Deci, Siropel, te invit sa ma minti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)