miercuri, mai 31, 2006

Cateva ilustratii din cartile pentru copii culese de aici






Guillermo Haro




link
Mai mult decat desenele Karlei imi place modul de prezentare in Flash Player








clic aici

Sonia Puga



see blog

Joan Gomez

vantul jucaus

Ce copil si vantul asta, are chef de joaca...Nu m-a lasat in pace tot drumul: ma prindea de brate cu manutele lui reci si finute si dupa putin imi dadea drumul si iar se apropia, incepea sa-mi ciufuleasca parul si sa-mi presare prin el floricele furate din teii de deasupra care dansau zbuciumat...Uite cum i-a intaratat si pe ei!Si ca un copil ce este a mai spart si geamul de la blocul vecin si a fugit repede-repede de la fata locului. Cred ca a confundat zilele, maine e ziua copilului.

marți, mai 30, 2006

Julian Beever

Iluzii 3D





link

desene

Cand mi-am facut blogul am zis ca o sa pun pe el numai desenele facute de mine dar pana o sa-mi cumpar scaner o sa-l intretin cu diverse. Iar acum nu ma indur...am plus bluzita de mai devreme si mi se pare ca a stricat tot aspectul. Dar nu-mi pasa, asa cum scriu tot felul de tampenii pot si sa pun o tona de incercari nereusite de desen (portrete si corpul uman).

editat ...desene scanate





vreau bluzica:((

Caut bluzica ca asta alba sau albastra (un albastru nici prea inchis nici prea deschis) si din material netransparent asemanator panzei topite si nu gasesc pe nicaieri. :(( of of
Daca as sti croitorie!!!!

Elsie Wunderlich




link

judecata si pedeapsa

De mult mi-am dorit sa scriu despre judecata, despre pedeapsa, despre inchisoare, despre asumarea raspunderii, despre greselile si despre vinovati care la randul lor sunt victime ale lumii in care s-au nascut sau in care traiesc.

Toata lumea considera ca nu trebuie sa ne fie mila de oamenii care au facut rau ci doar de cei care au fost raniti. Cei vinovati trebuie sa plateasca si sa fie marginalizati de intreaga societate fara de pacat , pentru ca nu au nici o scuza, pentru ca au comis lucruri incalificabile, de neiertat...Noi suntem suprema autoritate, noi putem hotara ce e bine si ce e rau dar la fel de bine putem sa hotaram cum sa salvam acesti oameni...Dar nu, nu avem nici o putere sa-i facem pe oamenii rai buni, cum nu putem nici sa ajutam copii de pe strazi, nici tiganii care cersesc, nici drogatii, nici alcoolicii...sau cel putin nu atata timp cat ei nu vor sa iasa din prapastia in care au cazut.
Deseori ma gandesc la accidentele de masina soldate cu morti sau raniti in urma carora cei raspunzatori sunt condamnati pentru o clipa de neatentie, pentru ca nu poate fi vorba de rea vointa. Nu cred ca pentru omul ala care deja isi cunoaste vina (si o va purta toata viata pe umeri) inchisoarea ar fi o solutie...Ce poate face inchisoarea pentu el daca din momentul in care a savarsit fapta deja regreta...Societatea se v-a scuza: "daca n-ar fi condamnat toti soferii si-ar permite sa fie neatenti la volan".Deci se justifica condamnarea un om posibil bun dar care accidental nu a fost atent pentru cateva clipe sau n-a constientizat pericolul. :(
Si hai sa spunem ca oamenii judecati si condamanti sunt chiar rai si reprezinta un pericol public, drept pentru care trebuie inchisi. Asigura oare inchisoarea o educarea corespunzatoare a acestor oameni. Vor deveni ei mai buni atunci cand dupa ani buni isi recapata libertatea si sunt aruncati in acelasi mediu de unde au plecat? Un mediu care i-a educat prost si care nu le-a oferit nici o posibilitate concret. Si niciunul din oamenii morali n-o sa te ia de manuta si n-o sa-ti arate calea cea buna ci te va marginaliza si te va ajuta astfel sa te afunzi si mai rau in noroi.
Ii condamnam pe copiii nascuti in familii nevoiase (acum adulti), care abia daca le-au asigurat hrana, de scoala ce sa mai zicem, care poate i-au trimis la cersit, i-au batut ...Ii condamnam pe copii abandonati , copiii tratati cu asprime, invatati sa sa poarte urat, pe copiii nesupravegheati indeajuns de parinti care patrund in cercuri dubioase din care nu mai pot iesi....si cate exemple n-ar fi...Ce face societatea pentru ei?Nimic, doar ii judeca mai tarziu pentru faptele lor incalificabile.
As putea spune chiar ca acesti condamnati nu isi vor ispasi doar vina lor ci si vina parintilor si a parintilor parintilor. ..Hm, nu am inteles niciodata de ce trebuie noi sa fim vinovati de pacatul celor care l-au condamant pe Iisus la rastignire acum 2000 de ani. ..sa fie oare asta raspunsul?
Mereu am crezut ca nu suntem cu totul responsabili de ceea ce facem si orice vina poate fi explicata, inteleasa si iertata. Acuzand, ignorand si marginalizand devenim la fel de rai ca si ei.

luni, mai 29, 2006



ctrc's Gallery




poze din Herastrau

;)

Alta viata acum cand am perdele la geamuri, parca viata e mai frumoasa intre cei patru pereti ai camerei mele unde imi petrec timpul desenand, citind si meditand sau amintindu-mi lucruri dureros de dulci...Incep sa-mi dau seama ca nu sunt asa visatoare cum credeam...Fac ce-mi place si traiesc in prezent chiar daca imi revin mereu in minte trairi de alta data - din prezentul trecut- si chiar daca imi spun ca mi-ar placea sa pot trai si altfel decat traiesc (si nu pentru ca as fi nemultumita de prezent ci pentru ca as putea sa fiu fericita si intr-un altfel de prezent viitor). Cert e ca ca totul depinde de cum vrei sa vezi lucrurile si nu sunt de acord sa-mi sacrific nici un minutel din prezentul meu pentru un viitor indepartat si fericit. Nu am idealuri si nu pot sa spun ca pentru viitorul meu vreau asta, asta si asta... doar sentimente, sensibilitate, toleranta...doar sa pot sa daruiesc mai mult si sa nu pretind niciodata nimic in schimb.
Dimineata am mancat ultima sarmaluta care zacea in frigider, apoi am rontait un morcov mic si am baut 100g prigat nectar de piersici -rece rece- yummy.In fata blocului cand am coborat venea nu miros proaspat de tei...E prima data cand observ ca pe aleea lunga-lunga pe care merg in fiecare zi spre tramvai sunt numai tei. Mmmmmm....miros asa frumos...o placere sa pleci la servici dimineata....Hm, servici...imi place la nebunie servicul meu si nu cred ca as putea gasi altul la fel de frumos ca asta.
De ceva vreme observ pe strada si in tramvai din ce in ce mai mult bun gust la fetele nemachiate dar frumusele foc, lucru care ma bucura intr-adevar, nu sunt lesbi dar pur si simplu ma indragostesc de ele. Din pacate gunoaiele pe strada persista in ciuda curateniei pe care o fac in fiecare dimineata cei de la REBU...Oare o sa traiesc sa vad strazi curate si la noi si oameni care sa nu arunce deseuri pe strada?!!!
La Unirii am o problema cu ceasurile care arata inca o ora in urma desi a trecut atata timp de cand s-a schimbat ora. Dar poate e mai bine ...ma mint ca am fost mai harnica decat trebuia. Ca tot vorbeam de ceasuri, ceasul meu de la telefon arata cu 20 de minute mai tarziu ca sa nu intarzii la servici. Vorbesc de ceasul de la telefon si cu 2 ani in urma nu puteam sa ies din casa fara ceas la mana. Mi se parea absolut imposibil sa ma despart vreodata de el.
Hehehe iar imi vine in minte noaptea aia cand m-am sculat la 2 si am plecat la liceu. Invatam de dimineata si mereu ma sculam la 6, cand afara era intuneric. La mine niciodata nu se scula mama dimineata sa-mi pregateasca micul dejun si aveam tabieturile mele inainte sa plec la scoala.. M-am sculat intamplator la 2 noaptea, m-am uitat somnoroasa la ceas si mi s-a parut totul ok asa ca l-am oprit sa nu mai sune. De obicei ma sculam inainte sa sune ceasul cu cateva minute...asa ca am crezut ca e timpul si am inceput sa ma pregatesc de scoala: am facut patul, m-am spalat, m-am aranjat, am mancat, m-am imbracat, am iesit pe usa, am incuiat, am coborat scarile si am mers pana la coltul blocului...Vazusem ca nimeni nu mai era in jur, nimeni nu se mai ducea la servici, totul era prea intunecat si o tacere de mormant domnea imprejur.Cand ma uit la ferestrele blocurilor...toate luminile stinse, si mai sus o multime de stele pe cer. Ma uit la ceas 3 fara 10...:))Mi-au picat atunci cerul cu tot cu ele in cap!!!!M-am intors acasa tiptil-tiptil am facut patul si m-am culcat la loc si abia dupa mult timp le-am povestit alor mei intamplarea penibila si haioasa.

photo link

vineri, mai 26, 2006

vis


raportul de tara al italienilor

Nu numai la noi se poate :D.

http://wdl.lug.ro/funny/EUROPE-ITALY.swf

o lume nebuna

Peste tot, la televizor, in fotbal, in politica, in societate in general observ acelasi lucru: o mare isterie, o dorinta nebuna de a face scandal, de a dramatiza orice lucru mic, de a amplifica partea urata a lucrurilor, de a acuza fara a tine cont de nimic.
Suntem vinovati pentru aceasta stare de fapt si in acelasi timp victime prinse in aceast vartej din care cu greu putem scapa. Dar nu vreau sa vb acum despre toata lumea si o sa ma rezum la acei jurnalisti formatori de opinii carora nu le pasa ca pot isteriza populatia prin exagerarile inspaimantatoare ale realitatii. Stiu ca oamenii de rand sunt atrasi de senzational si uita sa mai treaca prin filtrul ratiunii informatiile eronate cu care sunt intoxicati si iau totul ca atare. Ajung sa fie convinsi ca parerea lor coincide cu cea a formatorilor de opinie cand in fapt totul se datoreaza modului in care sunt expuse ideile de catre mass media si care au drept scop declansarea scandalului - religie nationala.
Din fericire exista si oameni care sesizeaza afirmatiile si intrebarile aproape penibile ale mass-mediei care exagereaza o realitate foarte usor de probat.
Sunt avizi de scandal si abia asteapta sa se intample ceva rau ca sa arunce avalansa de acuzatii fondate si nefondate asupra unor oameni pana la urma, oameni care pot gresi sau pot fi chiar nevinovati dar prinsi la mijloc sunt tarati prin noroi.Profita de orice prilej sa bage raca si isteria intre oameni. Mega scandalul gripei aviare e mai multe decat reprezentativ.
De mult la noi mass-media nu stie unde sa se opreasca .

joi, mai 25, 2006

Jan Saudek




fotografiile si picturile lui Saudek sunt evocare a realitatii de astazi si dintotdeauna pe care mi-e greu, daca nu imposibil, sa o accept. Ma refugiez in colivia mea de aur si refuz sa accept ca n-am unde sa zbor. Tot visez ca e posibil totusi sa existe un colt de rai pentru mine ...
Uneori ma simt ca un tantar mititel zzzzzz care in mod natural bazaie zzzzzzz si mai inteapa si el din cand in cand. Si imi imaginez niste "monstri" uriasi care se nepustesc furiosi asupra mea cu palete gigantice care sa loveasca mai tare si de mai multe ori poate-poate reusesc sa ma striveasca si sa ranjeasca satisfacuti in final. Pentru o blanda mica care trece repede atata furie se justifica oare?:)

ce dragut!!!!!

Imi simt ochii grei, tristi si obositi dupa 4 ore de somn si multe de lacrimi, ganduri si intrebari fara raspuns...Undeva spre dimineata am reusit sa atipesc vreo jumatate de ora timp in care am visat ceva bizar si totusi ceva care mi-a dat un raspuns pe care il stiam de mult dar reusisem sa il uit in orele pierdute.
Stiu ca ma aflam intr-un sat insorit care semana mult cu un cartier american de case ...aerisit...cu o strada lunga pe mijloc si gradini deschise pe margini. Venisem pentru cateva zile s-o vad pe mama care si ea venise la randul ei sa-l vada pe bunicul care avea grija la varsta lui de alti 2 mosuleti piele si os care locuiau intr-o casa cu etaj. Cei doi mosi si tataia stateau la soare in gradina cand mama m-a dus la etaj si mi-a zis ca o sa stau in camera nepoatei unuia din mosi care era plecata pe moment. Camera era una inalta si semi-intunecata si avea papusele mai peste tot. Cand am ramas singura m-am uitat in jur si am vazut ceva ciudat...o broderie groasa si ingalbenita in forma de triunghi. Am luat-o in mana, am studiat-o si apoi am indreptat-o spre o papusa care mi s-a parut cea mai draguta: era una cu parul negru si carliontat cu o palarioara in cap si buzele mici si rosii....Apoi am indreptat broderia spre mine si am vazut ca ma trasforma in papusa aia asa de darguta. Am fost incantata cand am vazut si am inceput sa-mi imaginez ca lumea care m-ar vedea asa m-ar placea mai mult. Am facut tot felul de incercari...am revenit la normal, am incercat si alte papusi si am observat ca atunci cand indreptam broderia spre ceva albastru sau negru si apoi ma uitam iar la ea mi se faceau ochii negri sau albastri. Dar parca cu cat ii schimbam mai mult cu atat ochii mei naturali imi placeau. In cele din urma am zis hai sa ma mai trasform o data in papusa aia frumoasa si apoi m-am apropiat de oglinda si am vazut cat de urata eram asa ca papusa, imi simteam capul greu ca si cum ar fi fost de lemn si vedeam ca am niste floricele mici si dezgustatoare infipte in frunte...Si pe loc m-am hotarat ca nu am nevoie sa fiu altfel decat sunt ...ca ma simt bine asa... si n-am ce se sa ma schimb doar pentru a fi pe placul celor din jur. Am revenit la normal si atunci unul din batraneii piele si os a intrat in camera si m-a surprins langa papusa cu broderia in mana....A inceput sa-mi zambeasca binevoitor si a zis ca si nepoata lui se trasforma mereu in papusa aia si ca se simte bine asa...si ca si-a facut prieteni papusoi si vrea sa se casatoreasca cu unul din ei...Cand am auzit asta am simtit un gust amar ...

marți, mai 23, 2006

Rob Gonsalves

Autumn cycling

Tributaries


In search of sea

see more here

luni, mai 22, 2006

Nu stiu ce sa ma mai fac cu condusul asta...nu stiu cand o sa invat si eu sa conduc fara nici un fel de probleme si fara ca nimeni sa-mi dea indicatii si sa tipe frana frana!!!!!...Adevarul e ca sunt tipic inconstienta si maniaca de viteza si apas ca nebuna pe acceleratie...In curand fac un an si n-o sa mai am voie sa tin semnul exclamarii pe parbriz...si cand te gandesti ca habar n-am sa fac o parcare ca lumea.

Ieri mi-a placut...e asa de frumos sa conduci cu 100km/h si sa ai drumul liber iar cerul sa fie albastru si presarat cu nori albi...
...o frumoasa escapada la aer curat, departe de rumoarea orasului, intr-o lume avand ca principale griji pregatitul mesei, prasitul in gradina si datul la pasari...Am facut o multime de poze sa pot sa-mi iau acasa un coltisor din viata aceea tihnita, din dealurile acelea pline de verdeta si curate ca lacrima, din cursul lin al Ramnicului care se pierde undeva departe...
Copiii mici...aceeasi veche poveste...trag mereu la mine, ma plac, si eu ii plac pe ei, dar nu simt nevoia sa-i pupacesc sau sa-i iau in brate ci doar sa-i privesc asa...sa le vad zambetul inocent, jucaus si cald. Copilul Mirelei are 2 ani acum, nici nu l-am recunoscut...La inceput ma privea rusinos si se ascundea in poala Anei dar mai apoi nu stia cum sa ma faca sa vin cu el sa-mi arate boboceii de gasca ...bolborosea lucruri indescifrabile si parea convins ca eu il inteleg...ma apucase de mana cu degetelele lui mici si nu voia sa-mi mai dea drumul...Voia sa se joace cu mine iar seara cand m-a vazut ca plec a inceput sa planga si abia l-a potolit tanti Gina :D.
Fetita Nicoletei e mai mare un pic... si tot asa vorbeste in limbajul ei pe care cu greu il descifrezi...si voia sa vin cu ea acasa sa-i facem poze si surioarei, de fapt sa-i faca ea...I se parea interesanta jucarioara din mainile mele si abia am convins-o ca aparatul foto trebuie sa doarma si el ca e obosit ...si l-am dus in casa:) A inteles...incepuse chiar sa "volbeasca" in soapta ca nu cumva sa-l trezeasca.

new photos




Vezi mai multe pe ilisim-gallery

vineri, mai 19, 2006

joi, mai 18, 2006

aBRAcaDABRA

Abracadabra mare magie, abracadabra vrajitorie...Mii de prieteni, jocuri, bucurii, pentru cei mai isteti copii, cantece vesele, prajituri asortate...toate acestea vor fi-n realitate, cuvantul magic daca-l vei rosti: ABRACADABRA...

Parca asa era...

si pozele Leannei

Leanne Talbot




Imi plac atat de mult culorile
Ce flori frumoase...mmmm...Fetele s-au bucurat cand le-au primit dar nici una nu s-a gandit ca au nevoie si ele de apa...saracutele... pe caldura asta.Pacat ca nu am aparatul foto la mine, asa cum le-am aranjat in sticla mea de plastic taiata la gura le-ar prinde bine o poza.

Jeff Spackman


alte desene dragute
Naspa sa fii indispus... ajungi sa spui lucruri nepotrivite oamenilor care te iubesc , sa scrii lucruri triste pe forumuri, sa nu mai poti sa urci nici 3 trepte fara sa simti oboseala, sa nu poti sa mai citesti nimic seara...doar sa zaci pe un colt de pat. Din fericire exista si solutii: ciocolata aerata. Cate tabletele am papacit? Pai sa fie vreo 12 aseara si vreo 10 azi si uite-ma superwoman...dus, sunat, vorbit, ras si topait...Ar fi fost firma pustie fara mine alergand de colo colo si zambind la toata lumea. Si ce fata haioasa facusem cand m-a anuntat adminul ca mi-au blocat astia adresa de outlook ca am trimis arhive de 20- 40MB cu poze. :P Mi-au blocat-o si eu ce fac acum? Da-le telefon Florin si spune-le sa mi-l deblocheze:(( !!!!Nu mai fac, o sa fiu cuminte si o sa trimit numai mail-uri de 5 MB :)).

Dan Pausol

Iubesc poza asta de pe webshots