miercuri, mai 23, 2007
atemporal
Sa te intorci acasa dupa ploaie, sa pasesti cu papuceii in bretelute pe asfaltul innorat de balti tremurande, sa simti racoarea si mirosul proaspat al teilor infloriti...si sa nu-ti vina sa crezi ca a trecut un an de cand vedeai si simteai acelasi lucru...Liniste si relaxare...
Sa privesti pe fereastra dimineata si sa vezi iarasi trandafirii salbatici agatati de cimentul garajelor si ciresele rosii zbatandu-se sa iasa la lumina din umbra frunzelor-argat imbracate in haine de camuflaj si sa te intrebi - cand oare a trecut timpul?
Sa visezi la miere de salcam si sa crezi ca mai e mult pana va infori, iar la trei minute de condus sa vezi un salcam inforit si apoi altul si altul...si sa te opresti sa-i mirosi si sa le rapesti cateva crengute parfumate si presarate cu buchetele de flori alb-lila si tepi salbatici...
Sa alergi la vale spre padure pe iarba verde, in triluri de pasarele si zumzet de albine, departe de orasul agitat si zgomotos, intr-un colt de natura uitat de lume...Sa revezi casa parasita in pustie a batranei in curtea careia, cu ani in urma, mancai lapte cu mamaliga, asezata la o masa rotunda si joasa...Pare sa nu se fi schimbat nimic de atunci, acelasi trunchi -poteca peste paraul de o palma, aceeasi poienita plina de papadii si flori de camp, aceleasi dealuri fericite in singuratate lor... si totusi au trecut atatia ani...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)