La plecare, pentru cateva clipe am simtit in aer vraja Micului Paris...un acordeon plangea, o chitara canta o serenada, un batranel elegat, cu palarie si ochi mici, zambea linistit iar soarele batea cu blandete pe terasele vechi ale blocului de langa Cismigiu. Balcoanele gri cu columne si terasele de la ultimul etaj sunt incantatoare si le-am privit pana a sosit troleul modern al zilelor noastre.
Mai devreme statusem pe o banca, citisem un pic, dar nu prea mult caci un batran singuratic a intrat in vorba cu mine mirandu-se ca mai exista inca tineri care intr-o zi de duminica stau sa citeasca o carte in parc. Parea un batranel distins, fost coleg de facultate cu Sergiu Nicolaescu...Mi-a vorbit despre Tolstoi si mi-a recomandat Comedia Umana a lui Balzac si din vorba in vorba am ajuns si la coincidente: nascut in judetul Buzau, cunoscator al orasului unde n-a mai fost de 15 ani si al imprejurimilor, purtand acelasi nume de familie ca mine, locuind atat de aproape de serviciul meu....N-as fi vrut sa-i dau numarul de telefon dar a insistat atat de mult incat am cedat pana la urma...de ce oare nu stiu?I-a placut de mine, normal, si mi-a si spus ca ar mai vrea sa ne intalnim sa stam de vorba ....as zice, ca un adolescent.
Lasand in urma banca unde un batran si o tanara cu o carte in mana conversau....am gandesc ca sunt o persoana de moda veche chiar daca m-am nascut in lumea agitata a sfarsitului de secol XX. As vrea pentru mine o cina romantica pe o terasa la malul marii, un vals cu un partener in frac, o plimbare in caleasca pe un drum in piatra cubica, o invitatie la ceai dansant pe muzica anilor `20.
Ce viata ar fi!?Mai devreme statusem pe o banca, citisem un pic, dar nu prea mult caci un batran singuratic a intrat in vorba cu mine mirandu-se ca mai exista inca tineri care intr-o zi de duminica stau sa citeasca o carte in parc. Parea un batranel distins, fost coleg de facultate cu Sergiu Nicolaescu...Mi-a vorbit despre Tolstoi si mi-a recomandat Comedia Umana a lui Balzac si din vorba in vorba am ajuns si la coincidente: nascut in judetul Buzau, cunoscator al orasului unde n-a mai fost de 15 ani si al imprejurimilor, purtand acelasi nume de familie ca mine, locuind atat de aproape de serviciul meu....N-as fi vrut sa-i dau numarul de telefon dar a insistat atat de mult incat am cedat pana la urma...de ce oare nu stiu?I-a placut de mine, normal, si mi-a si spus ca ar mai vrea sa ne intalnim sa stam de vorba ....as zice, ca un adolescent.
Lasand in urma banca unde un batran si o tanara cu o carte in mana conversau....am gandesc ca sunt o persoana de moda veche chiar daca m-am nascut in lumea agitata a sfarsitului de secol XX. As vrea pentru mine o cina romantica pe o terasa la malul marii, un vals cu un partener in frac, o plimbare in caleasca pe un drum in piatra cubica, o invitatie la ceai dansant pe muzica anilor `20.
