duminică, noiembrie 15, 2009

....acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine ...

Cismigiul pustiu, doua- trei umbrele grabite si pasii mei obositi...Aud doar picaturi de ploaie si vad doar siluete negre de copaci si  gugustiuci adormiti intr-un decor de basm  galben, maroniu, portocaliu aprins, ruginiu, visiniu...o ameteala de culori... Nici nu mai stii unde se termina una si incepe alta, unde-i pamantul cerul si frunzisul. Si e liniste ...natura cu ea insasi si eu cu mine.