vineri, septembrie 29, 2006

Jib Peter


link

mancare si bautura

Azi fac lista cu ce-mi place si ce nu-mi place sa mananc.


Nu-mi plac:
- mancarurile picante
- margarina
- gemul de prune si dulceata de gutui
- ketchup-ul
- prajitura cu foi pe care o face mama
- borsul de vita si de porc
- tocanita de cartofi
- ceaiul
- lamaia, grefurile, corcodusele
- cozonacul
- foile de dafin in mancare
- orezul
- branza pe cartofii pai
- ouale moi
- cascavalul
- carnea de miel
- caltabosul
- saratelele
- placinta cu branza
- spanacul
- smantana
- laptele batut
- vinul, tuica, sampania
- apa minerala
- spaghetele cu branza
- carnatii


Imi plac:
- sarmalele (mai ales cele in foi de vita)
- corbica de legume (cu cat mai multe buruieni in ea) si cioraba de pasare...si cea de perisoare
- taiteii scazuti
- pastele cu sos
- mai toate dulceturile cu unt
- salatele de legume si fructe
- inghetata, prajiturile si ciocolata
- nutella si ferrero
- coca-cola, pepsi, sucurile naturale de piersici sau caise
- mustul dulce-dulce si strugurii de masa
- friptura pe jar si saramura (cu mamaliguta)
- cartofii pai si piureul
- pizza 4 stagioni si shaorma dulce de pui
- pestele marinat
- drobul de miel
- crenvrustii
- ardeii capia copti cu otet si ulei
- ardeii si dovleceii umpluti
- bamele
- placinta cu mere
- musacaua
- laptele cu fulgi de porumb


...si daca-mi mai aduc aminte completez lista...

Suling Wang




link

joi, septembrie 28, 2006

hartia igienica

Azi mi-am propus sa-ti vorbesc despre hartia igienica.

N-am dat niciodata importanta hartiei igienice si totusi nu mi-a placut niciodata hartia roz si moale si de proasta calitate. Am preferat in schimb hartia gri, aspra si bine legata pe care o lua frate-miu la bax si pe care eu o caram una cate una la Bucuresti in timpul facultatii, gandind desigur ca aici nu voi gasi hartia mea preferata decat dupa indelungi cautari. Sau bine, poate ca as fi gasit hartie gri-albicioasa dar nu la fel de buna ca cea de acasa.

Ideea de a-ti scrie despre hartie mi-a venit ieri cand in baia de la servici (mai nou cica in DEX exista doar serviciu) am gasit o hartie igienica gigantica cum niciodata n-am mai intalnit prin supermarketuri. Evident, ca toate hartiile de la servici si asta era tot de proasta calitate dar parca o prefer hartiei roz cu care ne-a obisnuit femeia de serviciu. Oricum e bun si asa decat deloc, cum se intampla in WC-urile din facultate lipsite cu desavarsire de hartie igienica. Desigur ca nu stateam sa car acum hartia dupa mine dar aveam mereu un pachet de servetele finute in geanta :).

De curand m-am modernizat si am ajuns la concluzia Adinei (fosta colega de camera) ca "funduletul este si el al meu si ca merita sa fie tratat frumos" .Si asa m-am aprovizionat eu cu hartie igienica super-parfumata, super- moale, super-verde si cu floricele...o placere sa merg la WC.

Matt Manley



link

miercuri, septembrie 27, 2006

Ploua, da, sunt inca la birou...Acum o ora s-a luat curentul in toata cladirea iar acum cateva minute a revenit. Multi dintre colegi au plecat acasa si am mai ramas cativa, mai constiinciosi, in asteptarea luminii...M-am invartit cu scaunul, am jucat fazan cu o tipa de la faxuri si biscuite cu Octav si cam asta a fost....

Dupa cum vezi n-am nimic de povestit de ceva vreme si asta se intampla din doua motive cred eu: nu mai am asa mult timp la dispozitie in timpul orelor de lucru si apoi de cand mi-am gasit partener de iesiri nu ma mai simt la fel de singura si nu mai am aceeasi inspiratie si chef de a-ti scrie....

M-am tot gandit si am ajuns la concluzia ca e mult mai placut sa ma plimb de una singura in parc decat insotit de cineva. Daca sunt insotita deja ma iau cu vorba si uit de oamenii din jur, uit de natura, de fuluturasi, de floricele si dispare tot farmecul plimbarii. Asa ca imi recomand de acum in colo sa nu mai iau pe nimeni la plimbare prin parc iar cand am chef de vorba sa-mi invit "fanii"la un pahar de cola (sau de inghetata).

Clark & Pougnaud


link

marți, septembrie 26, 2006

la teatru

In "Petrecere intr-un pian cu coada" fantasmele trecutului fericit sunt foarte frumos evidentiate inca de la inceputul piesei prin fum, dans, vocea foarte buna a "Alinei" (iubirea ta...ne chiama iar...de mana amandoi...) si prin personajul sinistru si haios in acelasi timp care leaga piesa. Jojo a jucat foarte bine si chiar nu ma asteptam s-o vad, acolo, pe scena de la Nottara, alaturi de Repan (care se pare ca e mare actor fara ca eu sa fi stiut) si cei doi "bunici" interpretati atat de bine de doi actori a caror nume din pacate nu le-am retinut...In piesa Repan se intoarce dupa 30 de ani in orasul natal in cautarea iubirii pierdute dupa ce realieaza ca teatrul (cariera) nu i-au adus fericirea si acum la batranete isi da seama ca o poate dobandi doar prin dragostea la care renuntase. Ajuns acasa i se pare ca totul a ramas neschimbat, prietenii lui, mondialul si insasi Alina si ca-si poate indrepta greselile tineretii ...asta pana in momentul in care parintii ii marturisesc ca nimic din tot ce a fost nu mai e - Alina si prietenii lui s-a dus demult. Si totusi el refuza realitatea si continua sa traiasca alaturi de ei pana in ultima lui clipa...cel putin asta am inteles eu :P.

"Schilodul Billy" este o piesa foarte reusita, toti actorii au jucat extraordinar de bine dar cel mai si cel mai mult mi-a placut prima tipa de la dreapta la stanga in poza (cum iti spuneam cu memorarea numelor si numerelor de telefon stau cum prost) " in puii mei!" :D. Piesa pune accent pe oameni care nu sunt nici buni nici rai ci sunt pur si simplu oameni cu defecte si calitati. Astfel barfitorul Inishmaanului se dovedeste salvatorul lui Billy, matusile lui Billy care il iubesc ii ascund adevarul despre parintii lui, baietoaica care se poarta urat cu toti ii da fratelui de ziua lui telescopul mult visat si accepta sa iasa la plimbare cu Billy, proprietarul barcii care in general este om de treaba mai are si apucaturi violente si insusi Billy care este de admirat incercand sa-si depaseasca conditia de schilod recurge la minciuni si nu stie sa aprecieze dragostea matusilor carora timp de 4 luni nu le trimite nici o scrisoare din America.
:)

luni, septembrie 25, 2006

Siropel, in sfarsit am si eu cu cine sa ma duc la teatru. Sambata seara am vazut "Petrecere intr-un pian cu coada" iar duminica " Schilodul di Inishmaan". Daca piesa de sambata m-a impresionat prin prezentare (muzica, coregrafie, imagine), cea de duminica m-a surprins prin foarte buna interpretare a actorilor (in unele momente abia imi mai stapaneam lacrimile :P)....Hai ca-ti povestesc maine mai mult, acum ma grabesc sa ajung in Piata Enescu la Alifantis...

vineri, septembrie 22, 2006

Julie Blackmon



link

Nimicul care exista

Ok, nimicul e ceva ce nu exista si nu poate fi definit dar cred ca nu poate fi sinonim al vidului sau golului. Sigur, pot sa spun ca sticla e goala, ca nu are nimic in ea si totusi in ea poate fi aer, pot fi particule microscopice iar din moment ce intre peretii sticlei exista o anumita distanta, un anumit spatiu, nu putem vorbi despre inexistenta a ceva ce exista. Nimicul este doar un cuvant care vrea sa defineasca ceva ce nu poate fi definit, pentru ca nu exista.
Problema se pune ce se intampla daca ceva exista la un moment dat intr-o anumita forma si apoi se trasforma, se descompune sau se distruge? Putem spune ca ceva ce exista devine nimic intrucat nu-si mai pastreaza caracteristicile initiale? De exemplu omul prin moarte si incinerare se trasforma in cenusa, praf, aer dar el nu mai exista ca atare.
La fel se intampla si cu lucrurile pe care oamenii le creaza...ele nu exista initial (sunt nimic), exista insa elemente care permit creatia, prin combinatii intamplatoare sau prin geniul unui creator (omul de exemplu) Multe lucruri poate nu exista inca, adica sunt nimic, doar pentru ca nu s-au descoperit/inventat inca. Cu alte cuvinte atat timp cat noi oamenii nu cunoastem ceva avem impresia ca nu exista desi poate exista (deci nimicul nostru poate fi ceva totusi). Din punctul de vedere al unei persoane care a murit si care nu mai exista pentru ca inima si crierul nu-i mai functioneaza lumea in care noi traim de fapt nu mai exista desi pentru toti ceilalti oameni vii ea exista. Si evident din punctul de vedere al unei plante care exista lumea nu exista intrucat nu-si da seama de existenta ei.
Ce geniala sunt, ce descoperiri mai fac! Mda, ma invart in jurul cozii :I.

joi, septembrie 21, 2006

Cig Harvey



link

nervi de fier

Iubitoare de somn cum sunt nu mi-a convenit deloc latratul necontenit a lui Hart pe toata durata noptii. Nu-i place sa doarma si sa stea singur iar cand pleaca gazda de acasa nu ma mai inteleg cu el, se aude latrand din strada...Poate ca saracutul Hart ar fi tacut daca l-as fi primit in camera la mine si eventual in pat la mine dar eu m-am baricadat, am inchis frumos usa holului, mi-am proptit un scaun in usa si m-am bagat in pat incercand sa ignor latratul lui nesuferit si sa adorm. De fapt cu adormitul n-am avut probleme ci cu trezitul de vreo 7 ori in timpul noptii in acelasi vesnic latrat. Nici visele din timpul reprizelor scurte de somn n-au fost prea placute. Intr-una am visat ca fusesem bagata la inchisoare pe nedrept si toata lumea ma privea urat, ca si cum as fi fost vinovata si ma tot barfea :D... in timpul ce mama ma inscrisese la facultatea de limbi straine si tot speram sa pot sa prind si eu macar un loc la suedeza...(chiar daca eram condamanta la inchisoare vreo 2 ani parca). Intr-o alta repriza am visat ca intrase cineva in camera in timp ce dormeam, la inceput crezusem ca intrase cainele dar apoi imi dadusem seama ca era un nene necunoscut si simteam ca-mi apasa ceva pe cap dar imi era frica sa ma intorc sa vad ce se intampla...Cand m-am trezit nici cainele nu intrase, doar latra de zor pe hol (desi pana si lumina i-o lasasem aprinsa toata noapte sa nu-i fie urat), usa era inchisa, totul era neschimbat....
Mda, bine ca a trecut si bine ca am nervi de fier, dovada ca nici macar nu aud telefonele din firma care zbarnaie langa mine fara ca nimeni sa raspunda. Colegii mei sunt stresati si nemairezistand sa lucreze in asemenea conditii se duc cu fetele nervoase si pumnii stransi sa raspunda la "nenorocitul" ala de telefon care nu-i cauta pe ei. Of of, mai mai!

miercuri, septembrie 20, 2006

Jaap Hart




lalele si mori de vant

:)

Siropel, te-am recuperat...Pe cat de disperata eram mai devreme pe atat de fericita sunt acum ! Ce ne faceam noi daca nu gasea Andreea templateul nostru?!

MULTUMIM ANDREEA !!!

Trebuie sa-ti marturisesc ca in primul moment nu am realizat ce mi s-a intamplat...doar dupa ce am vazut ca refreshul repetat nu merge m-am gandit sa verific ce s-a intamplat. Cand am vazut in template doar counterul si technoratii am crezut ca Siropelul meu s-a dus definitiv ca si pozele pe care i le-am aratat tot anul, ca si cuvintele stangace pe care i le-am scris cu multa dragoste in orele de servici. Pentru o secunda mi-am zis daca blogul asta s-a dus si viata mea pe bloguri s-a sfarsit si ca n-as fi mai fost dispusa sa incep totul de la capat ... Dar uite ca spre marea mea bucurie te-am resuscitit si ai revenit printre noi . Vino sa te pupacesc, muah muah muuuuuuuuuuuah!

:((

Incredibil dar adevarat: am reusit sa-mi nenorocesc blogul incercand sa adaug un amarat de link. Am pierdut floricica, hainuta lui cea frumoasa la care muncisem atat si toate linkurile mele. :(( Offff o sa fie greu sa refac totul cum era si nu stiu daca voi mai gasi nuantele alea...albastrul si verdele meu s-au dus... :(( :(( :((

marți, septembrie 19, 2006

Siropel sa-ti arat si ultimul desen pe care l-am reprodus dintr-o carte de perspectiva.Zici ca se prabusesc blocurile chiar acum iar fotografierea desenului amplifica "efectul".
Siropel, ia uite ce caluti de mare am primit aseara :D Si nici nu stii ce inghetata buna am mancat tot aseara la Casa Iancului - Wild Kiss - de fapt nu buna, delicioasa, si niste clatite cu dulceata la fel. In plus mi-am gasit si partener de teatru si l-am adus in parcul meu bantuit din spatele blocului, noaptea bineinteles. Desi i-am dezvaluit ca eu de fapt sunt fantoma si am 1900 de ani si atunci cand am murit aveam doar 16 ani nu m-a crezut si a incercat sa ma pacaleasca ca si el a fost prieten cu Iisus si stateau pe vremuri de vorba la o bere. N-am mai insistat, doar i-am prezentat blocul in care stau precum casa fantomelor... e clar de la prima vedere ca in spatele zidurilor gri nu pot locui fiinte in carne si oase iar regula nescrisa care domneste este ca muritorilor nu trebuie sa le permitem sa calce pragul casei noastre...

luni, septembrie 18, 2006

poza de la mare


Din putinele poze pe care am reusit sa le fac la mare asta imi place cel mai mult pentru ca-mi aminteste de mine cand eram mica , pe plaja, cu funduletul gol si "chetofolina" in frunte:). Daca vrei sa vezi inca 3 poze de la mare intra pe ilisim photo gallery.

despre fotbal

Frumos meci Steaua - Rapid si prolifica intrarea in teren a lui Oprita. Tare mi-a mai placut Olaroiu, dupa gol, ridicand bratele cu pumnii stransi ca si cum ar fi spus "sunt genial, sunt fenomenal de destept si inspirat - I`m the king!" :D Cand l-a bagat pe Oprita in ultimele minute ma gandeam ce rost mai are o schimbare dar imediat mi-am zis ...pana la urma daca ataca pe toate fronturile mai mult decat meciul nu mai poate pierde nimic...si uite ca a reusit sa castige un punct. La conferinta de presa de dupa meci a zis-o frumos: "Sunt suparat pe toata echipa pentru primele 30 de minute" si cu alte cuvinte - pana la urma o sa-i iert pe toti ca desi in inferioritate s-au zbatut mult pentru punctul asta -.

Surpriza serii a constituit-o pentru mine prezenta in studioul Realitatii Sportive a lui Adrian Ilie. De cand il stiu eu pe Adita... sa tot fie vreo 7-8 ani... nu l-am vazut niciodata participand la vreo emisiune de fotbal. Si acum il inteleg ,se simte stingher in fata camerelor si aproape ii este frica sa raspunda intrebarilor moderatorilor ( de data asta Emanuel Tertian si Cristi Giambasu) . Isi gaseste destul de greu cuvintele iar moderatorii ii "sufla cu voce tare" iar el repeta dupa ei. Si mereu cand i se adreseaza Manolo Tertian ii spune si numele intreg...ce parere ai Adrian Ilie? de ce crezi Adrian Ilie?...ca si cum Emanule ar fi invatatorul iar Adita elevul de clasa 3-a care raspunde cat fac 2+2. ...E clar seamana cu mine!:D Nu-si gaseste cuvintele in fata multimii, nu e un bun orator dar stie sa cante la pian fara sa fi facut nici macar un curs de initiere si e maestru in biliard....Tin mine cand eram eu innebunita dupa Adrian Ilie spuneam ca o sa fac tot posibilul sa ma fac contabila sau intepret si apoi o sa ma ofer voluntara sa-l ajut la Ruia numai sa-mi dea si mie o camaruta acolo in hotel si mancare si sa vorbeasca cu mine din cand in cand. :D

Dar, ca oricarui copil mi-a trecut...Recent am vazut ca si Milana, fata lui, e fana Banel Nicolita asa cum eram eu fana Lacatus la varsta ei :)).

duminică, septembrie 17, 2006

sâmbătă, septembrie 16, 2006

vineri, septembrie 15, 2006

exercitii de memorie

Cu memoria n-am stat niciodata prea bine, numerele de telefon niciodata nu le-am tinut minte cu exceptia fixului pe care de 2 luni maica-mea si l-a scos, nici numele persoanelor abia cunoscute, iar singurele lucruri memorate sunt amintirile...secvente placute si mai putin placute din filmul vietii mele.
Rasfoind Felicia, pe care gazda mea o citeste cu interes, am gasit si un articol despre cum sa-ti dezvolti memoria prin cateva exercitii simple:
  • memorarea numerelor de telefon, preferatele mele;
  • studierea colegilor de serviciu si a biroului, inchidera ochilor si incercarea de a-mi aminti detaliile;
  • alegerea unui grup de trei litere si scrierea de cuvinte care sa inceapa cu grupul respectiv, citirea lor cu voce tare, intoarcerea foii si incercarea de a repeta pastrand ordinea exacta a cuvintelor;
  • scrierea unui cuvant si incercarea de a compune cu literele acestuia cuvinte noi;
  • scrierea pe o coloana a catorva zeci de cuvinte iar pe alta a primelor 2-3 litere ale acestora, acoperirea primei coloane si incercarea de a-mi aminti cuvintele intregi privind prescurtarile;
  • invatarea in fiecare zi a unui cuvant din dictionar si formarea de propozitii cu el;
Clasa 3-a, exact ce-mi trebuie mie :D...ca tot e azi prima zi de scoala.

Kurt Arrigo



Nu puteam trece cu vederea photografiile impecabile ale lui Kurt Arrigo.

joi, septembrie 14, 2006

?

In fiecare zi parcurg aceeasi ruta de acasa la servici , exceptie facand doar zilele cand mai am cate ceva de rezolvat si plec mai devreme, iar atunci cand nu citesc in tramvai privesc lung pe fereastra, studiez oamenii din jur, strazile, cladirile si mereu gasesc ceva care sa ma faca sa-mi pun intrebari.
Astazi mi-am pus problema egoismului si indiferentei mele in comparatie cu oamenii din jur atunci cand o femeie slabuta cu parul scurt a cazut lesinata in bratele altor calatori undeva in fata mea. Toata lumea a sarit sa o ajute: unii sa o sustina, altii sa o faca sa-si revina, altii cautand prin telefoane un numar de salvare, iar altii mergand in fata la vatman sa-i spuna sa opreasca si sa deschida usa iar cand acesta a intarziat manevra cu totii au tipat intr-un glas...Doar eu am ramas la locul meu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat la 2 metri de mine... Si totusi... desi am vrut sa-mi demonstrez ca pot ignora tot ce se intampla, m-am trezit citind mereu aceeasi fraza despre xenobiologie fara sa inteleg nimic. Incepusem deja sa ma intreb eu de ce nu fac nimic si de ce oamenii astia fac...de ce eu nu simt si nu pot? Am lasat revista pentru moment sa-mi pot opri lacrimile ce stateau sa cada si tremurul usor ce m-a cuprins...

Ajungand la Unirii si uitand scena de mai sus am vazut cum "purtatoarele de afise" erau dezbracate de mantia groasa de hartie si se aratau goale pusca ochilor mei care de mult ar fi vrut sa le vada asa acum fabrica le-a facut :P. De cand ma intrebam oare nimeni nu se simte sa arunce maldarul de postere ingalbenite si lipite unele peste altele de atata amar de vreme?! Si uite ca unii s-au gandit :D.

Marco Grob


link
Dupa plecarea lui Beihan si venirea lui Octav nu am mai avut asa mult timp de tine si nici de hoinarit pe net. Acum fac si treaba lui pana va intelege noul coleg tot mecanismul si-i va prelua din atributii dar se pare ca va dura ceva vreme...In pauza asta am zis ca nu se mai poate si trebuie sa-ti scriu neaparat cat sunt de incantata de meciul bun al Stelei de aseara. Am stiut din totdeauna, Olaroiu este un om si un antrenor extraordinar si ma intreb cate meciuri castigate cu Steaua ii vor mai trebui pentru a fi luat cu asalt de ofertele marilor cluburi?! Sunt tare curioasa daca Steaua va reusi acelasi joc bun si in meciurile cu Real si Lyon, daca isi va pastra determinarea si concentrarea pana la final si daca isi va lega jocul la fel de bine cu jucatori accidentati si suspendati pentru cumul de cartonase. Eu cred ca va reusi si aproape sunt convinsa ca si Real va pierde macar un meci in fata noastra, asa cum a facut-o si aseara in fata lui Lyon iar daca acel meci va fi acasa cu atat mai bine, poate voi putea fi si eu prezenta pe stadion. Problema ar fi ca nu prea stiu pe nimeri care sa vrea sa-l insotesc in galeria de la peluza. Daca stii pe cineva sa-mi spui....

miercuri, septembrie 13, 2006

Michele Laurita




link
Cu cine ma intalnesc eu mereu pe strada!? Cu muncitorul de la drumuri cu imbracamintea lui murdara si sfaramatorul de asfalt in mana care duduie de zor si-l face sa tremure de jos pana sus. Uneori ma intreb cum pot niste brate obisnuite sa tina in frau masinaria aia greoaie si periculoasa si cum reusesc niste timpane obisnuite sa suporte o zi intreaga zgomotul ala infernal. Oamenii astia ar merita un salariu de presedinte pentru munca lor daca nu chiar si mai...Apoi ma intalnesc cu domnisoara imbracata elegant care in loc de sacosa tine in mana o pungulita de cadouri frumos colorata. Si nu numai domnisoara, se pare ca si domnul a adoptat moda dar desigur pe pungulita lui scrie simplu "lottus". Bag de seama ca oamenilor astia le ecam rusine sa foloseasca punga de plastic pe care o folosesc doar la cumparaturi :P Apoi ma intalnesc deseori cu acordeonistul din tramvai caruia nu-i dau nici un banut desi imi place muzica lui nostalgica si trista. Poate ca RATB-ul ar putea sa-i de si lui un salariu cat de mic acolo pentru intretinerea atmosfere.

marți, septembrie 12, 2006

Emma Overman


link
- poza sugestiva: plecarea colegului meu de birou, Beihan :(( - Adieu!
...s-a dus vara si nu stiu daca imi pare bine sau rau...Nu-mi convine ca se insereaza prea devreme si deja ajung noaptea acasa dar imi place ca nu mai e caldura aia sufocanta, vantul adie in voie, dimineata si seara chiar simt nevoia sa-mi pun ceva pe mine si-mi place ca asteptand in statia de tramvai pot admira zborul grabit al stolurilor de pasari. Mereu am zis ca toamna e anotimpul meu, nostalgic ca mine, cu frunzele colorate ce se vestejesc si cad, cu ploia mocaneasca si zile posomorate ce te imbie la somn si visare...

luni, septembrie 11, 2006

Daniele Marzocchi

- Notti di luce -



link

zi de duminica

Duminica, Alina m-a invitat la Arenele BNR se vedem calificarile la Open Romania 2006. N-am mai prins decat meciul lui Mergea care nu s-a calificat pentru ca a jucat foarte prost. Dupa meci am vazut si antrenamentele celorlalti jucatori romani si desigur Andrei Pavel se evidentia clar prin joc...cum facea cum nu facea ca mereu iesea bine. Sper sa ajunga si el macar in semifinala de sambata daca nu in finala si poate zilele astea ma gandesc daca sa-mi iau sau nu bilet (in ziua meciului sunt sigura ca nu se vor mai gasi). ...A dar nu ti-am zis ce era mai important, este pentru prima data cand asist pe viu la un meci de tenis (de fapt si prima data cand am avut rabdarea sa ma uit la un meci cap-coada) , e mult mai frumos ca la televizor si urmarindu-l cu interes am invatat repede cum sta treaba cu game-urile, set-urile, avantajele de la 40-40 si asurile care decid game-urile...Evrica!
Plecand de acolo am convins-o pe Alina sa vina cu mine la expozitita de pictura de la Cercul Militar National si nu a regretat ca a venit , picturile lui Constantin Nitescu au meritat abaterea din drum. Din pacate expozitia de pictura a Suzanei Bantas nu am reusit sa o mai vedem pentru ca era tarziu si trasesera "obloanele" dar mai e timp...

Sven Glage


link

vineri, septembrie 08, 2006

calls

Cum spuneam intr-unul din posturile mai vechi eu nu dau si mai ales nu primesc telefoane. Dar saptamana asta am asteptat nerabdatoare un telefon de la firma unde mi-am dus camera foto la reparat...sa ma cheme odata sa o iau de acolo ca de luni sta saracuta printre straini. Asa ca toata saptamana ori de cate ori mi-a sunat telefonul si inimioara mea a inceput sa bata de speranta si bucurie. Dar nu :( ori era frate-miu, ori mama, ori astia cu interviul, ori un tip de pe hi5, ori un vechi amic doar de chat care tocmai vazuse pe strada o tipa care zicea el semana cu mine (din poze) si voia sa vada daca raspunde... Mda, si camera mea, camera mea?! :((... gata, nu se mai poate, luni sun dupa ea!

Loris Cecchini




link

interviu

Ma sunara astia de la banca sa ma duc luni la interviu si sa am la mine un cv in engleza cu poza. Si cum nimeni nu s-a oferit sa-mi traduca si mie cv-ul din romana in engleza m-am apucat dis de dimineta de tradus cu ajutorul dictionarului. Dar ce sa faca saracul dictionar daca Simona nu stie cand poate sa puna "ing" la verb. Simona a folosit ing peste tot desi simte ca unele cuvinte cam scartaie: centralizing, editing, collecting, providing, requesting, redirecting iar de altele se tot mira ca nu sunt in dictionar: subagent (subagent) , lacation ( locatie)...Mda, asta este acum, am facut si eu ce am putut - adica mai multe decat credeam ca sunt in stare - .
Totusi mare ingenuitate din partea sa-mi incerc norocul la banca cand eu de fapt sunt o visatoare atrasa mai mult de imagini, natura, liniste, italiana, spaniola decat de cifre, agitatie, lume multa si englez-ih . Uffa si n-am nici cu ce sa ma imbrac ca sa fiu la inaltimea institutiei...Eeeee, dar cine isi face iluzii :)) ...Cica primul interviu un test grila de logica - in engleza bineinteles - primul si ultimul pentru mine. :))...vai ce glumeata mai sunt!

joi, septembrie 07, 2006

Christopher Gilbert



Tot hoinarind pe Pop Experiment am gasit si pozele astea doua care mi-au placut tare mult.

- see all pictures here -
Mi-am facut CV sa depun la banca, desi sunt sigura ca fara engleza nu se uita nimeni la mine, si am constatat ca la capitolul experienta nu stau chiar atat de rau precum credeam. Desi timp de un an de zile am avut mereu impresia ca stau degeaba s-au strans destule chestii de pus in CV si la o prima citire ai zice ca cine stie ce persoana energica sunt eu.
In fapt nu sunt, ma consider doar constiincioasa, daca mi se spune fac dar din proprie initiativa nu ma implic in nimic legat de job. Si totusi cand lucram ca secretara la Moda Very Chy eram foarte activa, pe toate le stiam si de-asta si Fernando mi-a marit salariu in ultima luna din proprie initiativa. Probabil m-a vazut ca eram singura care iti facea treaba pe acolo si nu se grabea sa ajunga acasa. Am stat in casa aia inchiriata - sediul firmei - de la 8 dimineata pana la 10 seara timp de 3 luni si vreo 4 zile nici n-am mai dat pe acasa pentru ca a trebuit sa raman cu Nieves (designera din Spania) ca ii era urat sa doarma singura in camera special amenajata pentru dormit. Cred ca si in somn lucram la Moda Very Chy... Dupa ca am plecat firma si-a mai continuat activitatea cateva luni si apoi Fernando a renuntat intrucat costurile in Romania erau mai mari decat se astepta el. Mereu spunea ca ii convine mai mult sa munceasca in Spania cu chinezi decat in Buzau cu forta de munca locala, concurenta e prea mare la noi :)) (multe firme straine care ofereau un pret mai bun pentru confectionarea articolele de imbracaminte iar el nu-si permitea)...

miercuri, septembrie 06, 2006

Marion Herrmann





link
- cam toamna azi in sufletul meu-
Casc, mi-e somn, mi-e lene, n-am chef de nimic iar aici scriu ca sa ma aflu in treaba. N-am nimic de povestit, imi vin in minte doar onduleurile pe care mi le-am facut pentru nunta de duminica si de care am fost dezamagita. Nu ca nu mi-ar fi stat bine dar imi simteam parul aspru, rigid, imbaxit de la atat fixativ . Astfel mi-am promis sa nu mai dau pe la coafor ca doar parul meu e frumos asa cum e, doar spalat si pieptanat.
Si pentru ca tot vorbesc de aranjat, daca in trecut ma mai deadeam cu lac de unghii si mai foloseam timid creion negru acum am renuntat si doar la nunta mi-am dat in petec si rau am facut ca mai draguta eram fara :P.

marți, septembrie 05, 2006

Carol Watson







mai multe fotografii aici iar aici si aici doua poze facute in Romania

anemona



Zilele astea am descoperit ca Anemona este o planta nu doar un nume de fata :P

photo by Mikel Cortes
S-a terminat concediul si tot n-am reusit sa trec pe la Sihlea sa-l vad pe bunicul di partea lu` tata. Am preferat tot la bunicul din partea mamei sa merg. Mereu am facut discriminari intre bunici asa cum si tataia de la Sihlea a facut intre copii si nepoti sau cel putin eu asa am simtit. Nu prea mi-a placut sa merg la Sihlea pentru ca niciodata nu m-am simtit ca acasa din moment ce unchii si cei 2 veri ai mei locuiau acolo. Si apoi trebuie sa spun ca intre cei doi bunici ai mei diferenta este de la cer la pamanat. Daca unul e darnic celalalt e zgarcit, daca unul e harnic si se pricepe la toate celalalt asteapta sa-i vina totul de-a gata, daca unul asculta parerea celor din jur celalalt nu vrea sa auda ceva diferit de parerea lui, daca unul e comunicativ si face si primeste vizite celalalt e ursuz si nu iese din curte si nimeni nu vine pe la el...asa cum nici eu nu ma duc. Cred ca sunt nepoata care l-a vizitat cel mai putin desi trebuie sa recunosc ca niciodata nu s-a purtat urat cu mine si nu mi-a reprosat vizitele rare.
Pe langa discriminari intre caractere am facut si discriminari intre lumea celor 2 sate. La Sihlea ulitele de campie calduroase si prafuite nu mi-au placut niciodata si parca nici copii vecinilor nu mi-au placut prea tare si nu m-am jucat cu ei. Dincolo casele sunt primitoare, ulitele umbroase, aerul proaspat si copii de joaca pe gustul meu. Iar casa si gradina au fost mereu doar ale mele si daca stricam ceva nimeni nu ma certa.

sâmbătă, septembrie 02, 2006

- furat de la Nihasa -

Your Blogging Type is Artistic and Passionate


You see your blog as the ultimate personal expression - and work hard to make it great.
One moment you may be working on a new dramatic design for your blog...
And the next, you're passionately writing about your pet causes.
Your blog is very important - and you're careful about who you share it with.


- furat de la Luminescent -

Your Dominant Intelligence is Spatial Intelligence



You've got a good sense of space and how the world around you looks.
You can close your eyes and "see" images. You have innate artistic talent.
An eye for color and shapes, you're also a natural designer.
Since you think in pictures, visual aids and demonstartions help you learn best.

You would make a good navigator, sculptor, visual artist, inventor, architect, interior designer, or engineer.

Miles Aldridge





link

nervi si melancolie

Azi noapte pe la 1 ma bateam cu frate-miu pe calculator. Eu in vedeam linistita de pool-ul meu pe yahoo bazandu-ma ca sforaie cu bulbuci si ma trezesc cu el somnoros ca l-a sunat eterna partenera de chat pe care n-a intalnit-o niciodata si i-a spus sa vina la vorbitor 10 minute. Zece minute? Care zece minute ca mereu de la 10 minute ajunge la o ora cu toate presiunile mele si proasta am fost ca l-am crezut si de data asta (dupa ce inainte sa se duca la culacare imi spusese ca nu mai vb cu ea si respirasem usurata). M-am enervat rau cand am vazut ca cele 10 minute trecusera de mult iar eu imi calcasem cuvantul de a reveni dupa 10 minute la partenerul meu de pool. Tipam ca disperata ca scot din priza iar el la mine ca nu cumva sa indraznesc ca nu stiu ce-mi face si sigur totul era condimentat cu atacuri la persoana de tot felul si cu batai nerabdatoare din picior (ca sa nu spun flacari pe nari). In cele din urma am reusit sa-l expediez dar cu amenintari ca mai vedem noi, lasa-lasa. Enervarea mi-a prins bine ca am inceput sa ma prind de unele chestii la pool si sa devin astfel un "rival de temut" ( tare ma mai obisnuisem sa bag bile in gaurica doar in pura intamplate si sa castig jocuri din mila :P).

Se pare insa ca enervarea de aseara nu prea mi-a purtat noroc azi, ambele mele iesiri din casa au fost un esec. Porgramarea la coafor de azi dimineata a fost amanata pentru maine dimineata - pentru prima data in viata cand merg si eu la coafat si nu la tuns- iarAngelica care ma invitase la ea acum doua zile nu era acasa, a uitat de mine:((. Dar nu-i nimic tot mi-a facut placere sa intru in blocul ala care imi era atat de familiar in anii copilariei mele. Totul parea neschimbat doar ca era mai multa liniste iar usile apartamentelor erau din lemn masiv. Lipsea glasul Silviei care o striga pe Adi si glasul Irinei care imi spunea sa intru in casa pana se spala ea pe dinti sau isi calca pantalonii de scoala. Tare ma mai minunam ca ea si-i calca singura iar mie mi-i calca doar mama. Tin minte ca formam numere de telefon la intamplare cand parintii ei erau la servici si noi eram singurele in casa, ce mai radeam "Alo, familia porcu?!", sau mancam salata de varza rosie la ea sau ascutam C-block la casetofonul ei plin de abtibilduri (oare am zis bine?!):P...sau atunci cand ne-am intors acasa dupa ce luasem amandoua 2 la latina ca nu statusem cuminti in ora si nu stiusem nimic cand ne scosese profa la lectie in fata clasei. In loc sa ne para rau radeam de mama focului in fata blocului ca am luat 2, cine mai e ca noi? Ca in generala mai rar vedeai asa ceva doar 1 pentru copiat si 4 cand nu stiai nimic...Ce vremuri? Unde s-au dus, de ce s-au dus?! Si iar am devenit melancolica ....:)