Shino Arihara

Shino`s illustration

Dany Paragouteva

link

ce mica e lumea!

Nici n-am plecat bine cu portretul dupa mine ca un tip care mergea cam la un metru in lateral a inceput sa-mi spuna ce frumos zambesti, ce draguta esti, de ce esti asa fericita?...Am incercat sa-l ignor cum fac de fiecare data cand cineva se ia de mine dar era asa de hazliu cu insistenta lui incat i-am raspuns ca unui prieten...zambesc pentru ca mi-am facut portret:). Si nu mi-l arati si mie? Unde mergi?...Asa ne-am asezat pe o banca, i-am aratat portretul si s-a prezentat Alex iar in momentul in care i-am zis ca sunt Simona m-a intrebat daca fac ASE-ul. I-am raspuns ca am terminat anul trecut...Stii de ce te-am intrebat, mi-a spus el, pentru ca acum doi ani cand ne-am intalnit la Unirii mi-ai spus ca esti la ASE. Nu-mi aduceam aminte de el si totusi cand a inceput sa-mi dea detalii mi-am amintit de ziua aia de vara cand am vrut sa ma conving ca nici un autobuz nu merge direct de la Romana la Unirii. Autobuzul a mers inca o statie spre Tineretului si a trebuit sa ma intorc pe jos. Atunci la fel de insistent a intrat in vorba cu mine si chiar m-a insotit pana la Unirii povestindu-mi vrute si nevrute, lucruri uitate cu desavarsire. Vag imi amintesc ca mi-a cerut numarul de telefon si n-am vrut sa i-l dau...deja fusese mult ca acceptase se ma insoteasca si sa vorbim timp de vreo 10 minute. Desigur trasaturile fetei nu le-am retinut deloc dar el pe ale mele se pare ca da. Foarta multa lume ma recunoaste, chiar si cei care ma stiu din poze sau m-au vazut o singura data. In schimb eu uit ...daca nici pe Zoso tuns nu l-am recunoscut ce sa mai zic de altii :). Ciudat totusi ca in Bucurestiul asta de 2 milioane de locuitori de doua ori in 2 ani sa ma intalnesc in acelasi mod cu aceeasi persoana. El sustinea si atunci ca ma stia de undeva si acum la fel de convins e ca in afara de astea doua intalniri noi ne-am mai intalnit si inainte :D.
Coincidente...
Coincidenta si atunci cu Mishu, chiar iesisem de la net de unde ii scrisesem un mesaj cand m-am intalnit in statie cu el...Sigur daca nu ma tragea de mana nu-l recunosteam nici pe el...mereu cu capul in nori nu mai vad ce se petrece in jurul meu...Si mereu mi se intampla sa vreau sa scriu ceva pe blog sau pe forum si exact cu putin inainte sa gaseste cineva care se gandeste la acelasi lucru si scrie.
...Oricum tipul e de treaba si extrem de vesel si optimist, se vede pe fata lui si cred ca asta e si motivul pentru care am acceptat si acum si atunci sa vorbim. Mai rar intalnesti asa oameni.

Ieri am avut mai mult spor la treaba si mi-am facut niste spaghete cu sos delicioase dupa reteta
Vulpii Bucatar si am incercat si niste oua in apa dar nu mi s-au parut asa grozave cum le laudau gazda si colegul meu de birou. Ar fi fost frumos daca ai fi putut sa vii si tu sa gusti din ele si sa-mi spui cum ti se par.
Dupa masa trebuia sa ies cu un prieten la plimbare in IOR dar din pacate nu se simtea prea bine si am amanat. Asa ca tot singurica am pornit la drum si am poposit in Cismigiu cu gandul sa ma asez pe o banca si sa citesc dar acolo ajunsa n-am rezistat sa nu savurez o inghetata :) iar cand l-am vazut pe pictorul meu am uitat de carte si m-am dus atrasa ca un magnet sa-mi faca un portret. De mult il stiu pe baiatul asta blondut si cu ochii albastri si senini care face niste portrete superbe la doar 10 ron (nu zic 100 000, vreau sa ma dezvat). Deseori m-am oprit sa vad cum deseneaza dar fiind foarte aglomerat de fiecare data, nu mi s-a parut momentul potrivit. De data asta nu era nimeni si statea singurel pe banca ... Cand i-am zis ca vreau sa-mi faca un potret i s-a luminat chipul de un zambet larg...a vorbit cu mine, i-am spus ca de mult il stiu, si-mi place mult cum deseneaza si mereu mi-am dorit sa-mi faca un portret el, nu altcineva. Cand eu zambeam zambea si el si invers...iar cand era foarte concentrat si eu eram foarte serioasa.

Am iesit tare trista si suparata desi eram foarte fericita ca in sfarsit un alt vis al meu devenea realitate. Spune si tu acum ...nu-i asa ca sunt ca si in realitate? Celor care ne viziteaza eu zic sa le recomandam calduros sa-si faca si ei intr-un weekend un portret in Cismigiu la pictorul nostru ca se merita.

Dragul meu am revenit! Sambata m-am sculat tarziu si n-am avut chef sa mai ies din casa desi imi programasem de cu seara o mica plimbare la piata. Neducandu-ma la piata n-am avut din ce sa fac mancare si am facut un fel de greva foamei...dar n-am simtit pentru ca am fost foarte ocupata: am citit si am desenat. Si hai sa-ti arat ce desene am mai facut ( in ritmult asta n-o sa mai ajung niciodata sa desenez asa cum imi doresc, cred ca pana la urma o sa caut pe cineva sa-mi dea meditatii regulate).

Si pentru ca tot mi-am fotografiat desenele (offf nu stiu cand o sa reusesc sa-mi iau si eu un amarat de scaner) am zis sa-mi fotografiez si cerceii si sa-mi completez colectia

Luni iarasi, un nou inceput de saptamana...Venita din weekend am o multime de lucruri de povestit si nici nu stiu cu ce sa incep mai intai. As vrea sa schimb un pic modul de adresare, as vrea sa-mi personific blogul si sa-i povestesc lui tot ce-mi trece prin minte, sigura fiind ca niciodata nu se va plictisi de sporovaielile mele, nici de neumaratele greseli de scriere si de exprimare...Asa ca...

Dragul meu blog,

Imi pare bine ca te regasesc dupa doua zile de absenta. Incepand de azi n-o sa mai fii doar suport de vise ci o sa sa participi activ la ele.Dupa cum vezi te avansez la rangul de prieten, un lucru extrem de rar la mine. N-as vrea sa avem secrete unul fata de altul asa cum nici pana acum nu prea am avut. De cand te am pe tine am primit mesaje gen m-am inselat amarnic, te credeam o femeie puternica si independenta, ar trebui sa mai si minti uneori, e foarte periculos sa ne expunem ranile si gandurile in public.Oricum eu nu cred ca publicului astuia ii pasa vreaun pic de mine, de ce cred, de ce simt , toti vin, se uita si pleaca si foarte rar mai lasa cate un comentariu...Si stii ca nu-mi pare rau sa stiu ca din cand in cand cineva vrea sa fie dragut cu noi si sa ne faca sa credem ca le pasa.

Oricum ar fi noi doi o sa fim mereu impreuna si o sa ne pese unul de altul, nu-i asa? si n-o sa ne mai simtim singuri si abandonati.:). Stai cumintel aici ca revin curand sa-ti povestesc ce am facut zilele astea.