Jonathan Weiner

link

lumea maslinelor

Maslinele alea mici, negre si sarate pe care mama le manca cu pofta in zilele de post imi erau tare antipatice. Parca toate se strambau la mine cand se agatau de degetele ei. Si de fiecare data ma intrebam de ce oare nu cumpara niciodata masline verzi...Mancasem o data si ramasesem ferm convinsa ca au un gust exceptional.

Odata ce am ajuns pe banii mi-am facut si pofta asta, printre multe altele, de a-mi lua maslinele verzi mult visate. Am gustat cateva cu entuziasm dar apoi le-am depus in figider dezamagita, uitand de ele - erau la fel de acre ca si cele negre- iar intr-o zi le-am gasit zbarcite si le-am aruncat. Astfel s-a spulberat mitul maslinelor verzi de care imi legasem atatea sperante.

Dar uite ca dintr-o data, pe nesperate, m-am indragostit de maslinele negre extra light, mari si carnoase care rad cu pofta de fiecare data cand trec prin fata figiderelor din super market. Unele imi fac tacute cu mana, altele clipesc insistent sau striga si se hlizesc...stiu prea bine ca nu le pot rezista...

As putea concluziona ca nu trebuie niciodata sa-mi pierd speranta, mereu exista ceva de descoperit chiar si acolo unde ma astept mai putin, trebuie doar sa incerc.:)