miercuri, februarie 07, 2007

lumea de alta data

Ca tot imi imaginam eu un restaurant capitalist precum o cofetarie comunista cred n-ar fi o ideea rea ca cineva cu bani sa deschida un local frumos si ingrijit cu specific comunist. Nu prea am o idee clara despre cum sa arate dar ar trebui sa aiba muzica anii `70 -`80 la magnetofon si ... Sau mai bine sa se faca un loc de distractii comunist: muzeu, cinematograf, scoala, discoteca, cofetarie, tutungerie, mat...asa cum imi amintesc ca era inainte ca eu sa implinesc 8 ani.

Tin minte ca la parterul blocului meu erau aceleasi geamuri masive ca si acum numai ca dincolo de ele se ascundea o alta lume, o lume mai simpla care te lasa sa o patrunzi dintr-o privire. In gang era intrarea in cofetarie. Acolo, intr-un decor gri stateau asezate ca ciupercutele dupa ploaie niste mese rosii cu picior alb pe mijloc, inconjurate de tamburete de aceeasi culoare. Ca sa ajung la frigiderul de prajituri, aidoma celor de azi, trebuia sa ma strecor printre ele si apoi sa ma asez la coda in dreptul tejgheli care se lungea mult in dreapta. De obicei imi luam alvita, nuga sau ciocolata de casa la kg si imi intindeam bratul sa dau banii ca eram prea mica si abia daca mi se vedeau ochii cand imi venea randul.

La iesirea din gang, in spatele cofetariei era tutungeria. Acolo ma trimitea tata mereu sa-i iau tigari si de fiecare daca il puneam sa-mi repede de mai multe ori numele "Top cu filtru" -Carpati sau alte neamuri fara filtru nu fuma niciodata - ca nu cumva sa iau ce nu trebuie. Acolo totul era din sticla si puteam sa vad prin geamurile de la nivelul meu o gramada de cutiute albe si galbui manjite in culori palide si ingramadite unele in altele.

De partea cealalta a gangului era magazinul de paine. Uneori il visez cu usile din sticla masiva larg deschise, cu oameni asezati cuminti la coada, cu tejgheaua din lemn lacuit in crem-galbui...Si vag imi apar in minte oamenii ce stateau in fata mea si cereau cateva feliute sau jumatati de paine. Noi mereu luam painea intreaga si cand trebuia sa platim bagam moneda intr-o gaurica special facuta in tejghea. Acolo, in sertarul tejghelei se reunea dupa un drum lung cu alte surate ale ei.

Apoi in fata blocului se intindea magazinul alimentar de unde imi lua mama sana cu capac argintiu sau sharlota la borcan...Singurul lucru pe care mi-l amintesc din aspectul ei este peretele imens de la intrare pe care erau tapetati cativa flamingo roz pe lac care ma fascinau.
Langa alimentara se afla aprozarul de fructe si legume. Acolo nu intram niciodata, aveam asa o repulsie fata de locul ala care se numea atat de fioros "APROZAR" si fata de vanzatorul, un om gras cu sort si bereta, care statea mereu in prag laga sacii de cartofi.

Au trecut 17 ani de atunci, cofetaria si-a modificat intrarea si a devenit alimentara pentru ca mai apoi sa se transforme din magazin de menaj. Tutungeria tot alimentara a devenit iar acum isi cauta chirias. Painea s-a trasformat in farmacie si cabinet medical. Alimentara s-a impartit in 3: magazin de mobila, magazin mixt, supermarket (la un moment dat fusese si sala de jocuri) si si-a schimbat complet infatisarea.

Nimic nu a mai ramas la fel si uneori devin noastalgica dupa cutiile mari de chibrituri, dupa palarioara bleumarin si bluzita portocalie de soim, pagina de inceput a cartilor cu portretul lui Ceausescu, genericul nemiscat de pe ecranul televizorului alb negru inainte sa inceapa desenele animate, revista Lumea copiilor...

Mi-ar placea parca sa mai revad lumea asta a copilariei intr-un coltisor de Bucuresti, o lume atat de prafuita si atat de iubita si detestata in acelasi timp. As vrea ca cineva sa stearga parful de pe ea, s-o spele, s-o vopseasca in culori si apoi s-o aduca la lumina pentru cei nostalgici ca mine.