Trebuie sa ma organizez, trebuie sa pun lucrurile in ordine, trebuie pe cat posibil sa le iau la rand cu rabdare si atentie dar inainte de toate o sa respir si o sa uit totul...hhhhhm...pentru o clipa.
Cam asta imi zic mereu cand am multe ganduri ravasite prin cap indiferent daca e vorba de munca sau de timpul meu liber. De exemplu chiar acum inainte sa-mi incep plimbarea prin file de net am procedat asemanator: acum scriu ceva pe blog (adica nimic ca doar asta de hobbyul meu), apoi o sa fac un exercitiu la engleza (simt ca metoda mea netraditionala de a invata da roade, cel putin pe termen scurt), apoi o sa vad un pic din porcaria aia de prison break (desi a devenit telenovela in toata regula nu pot sa nu ma uit pana la sfarsit ca doar la mine e lege ca tot ce incep trebuie sa duc pana la capat)...a si..., nu se poate, uitasem ca am de testat doua dictionare dar deja stiu ca n-o sa reusesc cum n-o sa reusesc sa-mi pun pozele si desenele nici pe flickr nici pe ilisim gallery.
O, nu, deja ma apuca asa o mare lene...Dar oricum macar azi am reusit sa dau o tura prin centru, am ajuns chiar pana la Romana si m-am facut si cu niste pantaloni de soare, adica galbeni-galbeni cum aveam cand eram mica. Da, chiar, cand eram mica am mai avut si niste pantaloni galbeni tricotati pe care i-am indragit la fel de mult. Am o poza alb-negru cu ei...eram la tara la Sihlea si ploua dar unchi-miu tinea neaparat sa ne fotografieze pe mine si pe vara-mea in curte in fata daciei 1300. Vara-mea era bine imbracata, avea fular si geaca cu gluga si tare fericita mai era dar eu iesisem din casa in papucii aia de plastic cu gaurele, cu pantalonii mei galbeni si inca o bluzica tot galbena pe mine. De frig ce-mi era in poza am iesit cu genunchii lasati, mainile inclestate si ochii plangareti. Dar pantalonii aia ce frumosi mai erau!
