Amy Sol

link

leacul urii

E greu sa vorbesti despre ura, e greu sa explici ce simti si de ce.

Eu, rational gandind, nu am avut niciodata motive sa urasc pe cineva si totusi am urat. Am urat ilogic si fara sa ma pot impotrivi sentimentelor mele ostile dar n-am urat la modul in care sa vreau raul cuiva. Am trait pur si simplu neputinta de a intelege si accepta un fel de a fi pe care il vedem diferit de al meu (desi poate nu era diferit decat in imaginatia mea) iar incercarile de a ma detasa si de a ignora au esuat. De fapt nici n-am crezut vreodata ca adoptarea unei atitudini de superioritate, de blamare, de indiferenta sau de recunoastere a unor frustrari poate rezolva o problema de genul asta si inca nu stiu care sa fie leacul ...Poate ca infruntarea urii si dorinta de a cunoaste mai bine persoana in cauza sunt solutia insa in mod direct este destul de greu mai ales ca de cele mai multe ori antipatia atrage antipatie iar comunicarea devine aproape imposibila. Cel putin eu de cate ori am incercat sa stabilesc o legatura si sa-mi explic mie si celorlati de ce, m-am lovit de zidul "nu vreau sa te plac" - un refuz previzibil dar care parca doare si mai tare si alimenteaza si mai mult ura instalata in suflete. Sfaturile pe care l-am primit mereu - ignora, uita, nu mai pune la suflet - ... ca si cum creierul meu ar fi un robotel care sa asculte si sa execute la fel de bine ordinele primite...

Da..., stiu ca timpul le rezolva pe toate dar pana sa treaca el eu simt, respir, traiesc...iar uneori plang caci ura raneste si doare nu numai pe mine ci si pe ceilalti (oameni cu defecte si calitati care "cersesc" iubire si se simt nedreptatiti si neintelesi...). Si totusi daca ma gandesc bine nici timpul nu este suficient ... unele rani netratate adecvat si nevindecate se pot deschide oricand...

Of, poate ca totusi ura nu are leac si eu caut in zadar ...iar Marius avea dreptate " nu-i putem niciodata ierta (iubi) pe cei fata de care am gresit nejustificat".

Leonard Gertz

link