joi, mai 25, 2006

Jan Saudek




fotografiile si picturile lui Saudek sunt evocare a realitatii de astazi si dintotdeauna pe care mi-e greu, daca nu imposibil, sa o accept. Ma refugiez in colivia mea de aur si refuz sa accept ca n-am unde sa zbor. Tot visez ca e posibil totusi sa existe un colt de rai pentru mine ...
Uneori ma simt ca un tantar mititel zzzzzz care in mod natural bazaie zzzzzzz si mai inteapa si el din cand in cand. Si imi imaginez niste "monstri" uriasi care se nepustesc furiosi asupra mea cu palete gigantice care sa loveasca mai tare si de mai multe ori poate-poate reusesc sa ma striveasca si sa ranjeasca satisfacuti in final. Pentru o blanda mica care trece repede atata furie se justifica oare?:)

ce dragut!!!!!

Imi simt ochii grei, tristi si obositi dupa 4 ore de somn si multe de lacrimi, ganduri si intrebari fara raspuns...Undeva spre dimineata am reusit sa atipesc vreo jumatate de ora timp in care am visat ceva bizar si totusi ceva care mi-a dat un raspuns pe care il stiam de mult dar reusisem sa il uit in orele pierdute.
Stiu ca ma aflam intr-un sat insorit care semana mult cu un cartier american de case ...aerisit...cu o strada lunga pe mijloc si gradini deschise pe margini. Venisem pentru cateva zile s-o vad pe mama care si ea venise la randul ei sa-l vada pe bunicul care avea grija la varsta lui de alti 2 mosuleti piele si os care locuiau intr-o casa cu etaj. Cei doi mosi si tataia stateau la soare in gradina cand mama m-a dus la etaj si mi-a zis ca o sa stau in camera nepoatei unuia din mosi care era plecata pe moment. Camera era una inalta si semi-intunecata si avea papusele mai peste tot. Cand am ramas singura m-am uitat in jur si am vazut ceva ciudat...o broderie groasa si ingalbenita in forma de triunghi. Am luat-o in mana, am studiat-o si apoi am indreptat-o spre o papusa care mi s-a parut cea mai draguta: era una cu parul negru si carliontat cu o palarioara in cap si buzele mici si rosii....Apoi am indreptat broderia spre mine si am vazut ca ma trasforma in papusa aia asa de darguta. Am fost incantata cand am vazut si am inceput sa-mi imaginez ca lumea care m-ar vedea asa m-ar placea mai mult. Am facut tot felul de incercari...am revenit la normal, am incercat si alte papusi si am observat ca atunci cand indreptam broderia spre ceva albastru sau negru si apoi ma uitam iar la ea mi se faceau ochii negri sau albastri. Dar parca cu cat ii schimbam mai mult cu atat ochii mei naturali imi placeau. In cele din urma am zis hai sa ma mai trasform o data in papusa aia frumoasa si apoi m-am apropiat de oglinda si am vazut cat de urata eram asa ca papusa, imi simteam capul greu ca si cum ar fi fost de lemn si vedeam ca am niste floricele mici si dezgustatoare infipte in frunte...Si pe loc m-am hotarat ca nu am nevoie sa fiu altfel decat sunt ...ca ma simt bine asa... si n-am ce se sa ma schimb doar pentru a fi pe placul celor din jur. Am revenit la normal si atunci unul din batraneii piele si os a intrat in camera si m-a surprins langa papusa cu broderia in mana....A inceput sa-mi zambeasca binevoitor si a zis ca si nepoata lui se trasforma mereu in papusa aia si ca se simte bine asa...si ca si-a facut prieteni papusoi si vrea sa se casatoreasca cu unul din ei...Cand am auzit asta am simtit un gust amar ...