miercuri, mai 28, 2008

a fost o data...

A fost o data un blog siropos care avea o bloggerita specialista in mancat litere si modificat cuvinte dupa blunul plac. Si bloggerita asta suferea de singuratate si de plictiseala. In fiecare zi cea mai mare grija a ei era cum sa-si povesteasca sie insasi ce lucruri neinteresante a mai facut si a mai vazut ea cu o zi inainte, iar seara cand recitea cele scrie tare mandra mai era ca timpul nu trecea in van.
Dar intr-o zi bloggerita si-a dat seama ca s-a plictisit de povestit de fiecare data aceleasi si aceleasi lucruri si s-a gandit sa-si sacrifice timpul si internetul pentru o cauza nobila, dobandirea de experinta in sectorul bancar care urma in visele ei sa-i aduca o viata mai buna din toate punctele de vedere. Si astfel bloggerita a inceput sa uite de blogul ei cel siropos si de multumirea de sine si sa se afunde si mai tare in banalitate. Caci de cand il parasise gandurile-i se uscasera, cuvintele-i se risipisera, munca oligofrenica-i storsese pana si ultima picatura de creativitate.
Sau poate ca altul este adevarul povestii dar vraja tacerii il ascunde. Se spune ca doar atunci cand printul pe cal alb isi va gasi mireasa si va pleca in lume vraja se va rupe si vom afla motivul uitarii.