vineri, iunie 30, 2006

Gianni Casanova



link

Fabio del Grande


link
Pe la inceputul clasei a XII-a nu stiam deloc ce aveam sa fac dupa terminarea liceului. Nu as fi vrut sa fac facultate, nu as fi vrut sa plec din orasul meu, m-as fi multumit cu un colegiu economic de 3 ani dupa care as fi dus o viata fericita si fara griji in casa parintilor mei la adapostul unui servici de mantuiala cu un salariu de vreo 3-4 milioane. Colegii mei erau cu totii entuziasmati si nu stiau ce facultati sa-si mai aleaga si unde sa-si incerce norocul sau stiinta. Eu ma simteam complet nepregatita desi la mate facusem cateva ore de pregatire pentru bac cu un profesor prea putin cunoscut in oras . La bac m-am ofticat putin cand un "retardat" a copiat tot dupa mine si a luat 8, 20 iar eu doar 7,30 dar mi s-a parut inutil sa fac contestatie pentru un punct acolo. Si uite ca tocmai media destul de mica (8,10) care nu mi-a permis sa intru la Colegiul din Buzau m-a facut sa-mi incerc norocul la ASE. Sigur si vecina mea Alina a avut meritul ei laudand in toate felurile Relatiile Internationale si ademenindu-ma cu orele de spaniola, italiana si geografie mondiala care se fac acolo...tot ce imi placea mie...La fara taxa nu m-a dus mintea sa intru desi la spaniola si geografie am facut aproape perfect ... la mate doar doua din cele 5 subiecte am reusit sa le rezolv.

Si asa am aterizat in Bucuresti, intr-un 226 aglomerat care ma ducea in fiecare zi din 13 septembrie pana in Romana. La inceput eram terorizata de aglomeratia din jur, de numeroasele autobuze cu numere diverse care se perindau prin statii si de ideea de a merge cu trenul. Eu care in viata mea nu urcasem intr-un autobuz sau intr-un tren de una singura ma simteam pierduta, mica si nestiutoare (si ca dovada a ingenuitatii mele dupa numai cateva lui mi-au si furat portofelul cu toate actele si banii). Garsoniera Valentinei nu arata prea grozav iar patul in care dormeam amandoua era cam stramt. Tare constiincioasa mai era Valentina si tare bataioasa si cu cat ea citea mai mult si voia sa stie si sa invete de toate si sa se implice in proiecte cu atat eu ma lasam pe tanjala.Nu aveam televizor, nici jaluzele, covorul era vai de el, baia la fel, apa calda din an in paste si pe deasupra ca sa facem economie stateam numai la lumina veiozei.:)
Pentru conditiile in care traiam banii pe chirie mi se pareau cam aruncati si asa in anul urmator m-am mutat la rude in Militari. Aici m-am simtit ca acasa, aveam absolut toate conditiile si mai eram si incurajata, cum acasa nu mi s-a intampla niciodata. Singura problema o aveam tot cu autobuzele in care dimineata nu ma puteam urca ca erau intesate de lume.

Sigur ca nu puteam sta la nesfarsit la rude oricat de bine m-as fi simtit iar in anul 3 m-am dus in camin in Vitan, camin destul de prost vazut dar unde se putea trai in coditii cat de cat decente . Sigur dezavantajele nu le poti ignora: 4 persoane intr-o camaruta stramta plus altele indezirabile care-si faceau aparitia la ore nepotrivite, fara bucatarie, cu o baie comuna infecta, cu un peisaj de cosmar daca priveai pe fereastra, cu muncitorii jegosi si tiganii pe care ii intalneai la tot pasu, riscand tot timpul sa se ia de tine, si apoi noroiul in care te afundai in zilele ploiase sau in cele de iarna calduta...In anul urmator am vrut sa scap de vagauna aia si m-am refugiat intr-un camin asemanator dar undeva la Avrig, in spatele blocurilor. Cu exceptia patului meu care scartaia tot timpul si a apei calde care mai lipsea cateodata am dus-o bine in Mecanica Fina si colegele de camera au fost de bun simt si tare vorbarete. As fi mai stat acolo daca nu as fi terminat facultatea.

Daca la inceput as fi vrut sa raman in Buzau for ever, dupa terminarea facultatii nici n-am vrut sa mai aud de oraselu asta atat de monoton si trist, cu strazile lui aproape pustii si lumea lui indolenta. Imi place furnicarul asta de Bucuresti, imi plac autobuzele mereu pline si oamenii activi , imi plac parcurile si infinitatea de optiuni pe care le ai pentru a petrece timpul liber.

Eram in Buzau, imi cautam de lucru in Bucuresti si imi venea greu sa ma prezint la interviuri. Trebuia neaparat sa-mi caut gazda si oferta mi-a picat din cer la momentul potrivit. Cand am venit sa vad camera m-am speriat de blocul cenusiu si vechi in care statea babuta, de starea deplorabila a usii de la intare si mai apoi a bucatarii si a holurilor sub orice critica la care se adauga si latratul necontenit al cainelui. O casa de cosmar cu ferestre lunguiete si inalte, cu lucruri vechi si multe ingramadite peste tot, peretii nevaruiti si murdariti de vreme, undeva intr-un colt intunecat o camera in permanenta reparatie dupa ce ploaia se scursese pe pereti. M-am mai calmat cand am vazut cada si camera mea cu biblioteca, covorul frumusel dar tot vechi si un birou nou cu scaun rotitor cum imi place mie. Am zis sa accept sa stau acolo o perioda in ciuda repulsiei si a senzatie ca niciodata nu voi reusi sa traiesc in asa conditii si cu un caine care latra si lasa par...bleah... Ma gandeam ca o sa stau doar pana imi gasesc job si pana o sa-mi gasesc altceva mai bun si la un pret cat de cat . Job mi-am gasit repede dar chirie in alta parte n-am mai cautat pentru ca m-am obisnuit cu locul si cu babuta, femeie culta la viata ei. De curand mi-a zis ca nici o fata nu a stat la ea asa de mult ca mine - 8 luni si probabil o sa mai stau pana la anu`-si poate ca nici una nu ar mai rezista in asemenea conditii. Insa eu, care traiesc putin in alta lume, nu prea fac caz de ce se intampla in jurul meu cu adevarat si as putea trai oriunde mai putin la tigani, in frig si fara apa.

joi, iunie 29, 2006

JOE BEKER






Alte picturi absolut superbe ale lui Joe Beker aici

Carlo Ferrari


Off, ia uite cum stau ciorchine si ce i-as mai manca bine copti cu sare, ulei si otet. Yam -yam!!!!Tare pofticioasa mai sunt cand vine vorba de mancare.
link
Aseara am vazut la tv o editie speciala cu Tariceanu dupa respingerea motiunii de cenzura (faimoasa motiune de care stie toata lumea ca doar de asta avem presa). Avea parul incaruntit de tot ca aproape m-am mirat cum au putut grijile si Basescu sa-i scoata atatia peri albi in cei 2 ani de guvernare. Intrebarile i le punea un anume Turturica care clipea foarte des si era foarte prins de ce zicea crezand ca prin fiecare intrebare pusa il va da gata pe Tariceanu. Si totusi Tariceanu raspundea impecabil, clar, foarte sigur pe el cum face de fiecare data presarand pe ici pe colo cate un " sa va spun ceva...", " sa va explic","in primul rand" si sorbind din cand in cand din paharul cu apa pus la dispozitie. Nu se balbaia, nu ezita, era foarte atent la ce i se spunea si facea dovada unei cunoasteri exacte a ceea ce trebuie facut si explica de ce in momentul de fata nu traim bine cum ni s-a promis. Il auzeam cum vorbea si-mi aduceam aminte de tata care vorbea pe acelasi ton, avea atat rabdare cand explica si le stia pe toate. Imi raspundea la toate intrebarile si poate de asta eu am raspunsuri prea putine. Ma bazam ca el va fi mereu acolo sa-mi raspunda la ce ma framanta.
Personal mi se pare ca Tariceanu este cel mai bun prim-ministru de dupa revolutie, la fel cum si Basescu e cel mai bun presedinte cu toate episoadele de telenovela pe care le-a filmat:D. Imi place popularitatea lui Basescu, faptul ca scaunul de presedinte nu i-a schimbat felul de a fi, de a se purta cu oamenii simpli. Daca joaca teatru ca sa atraga masele (asa cum sustin inflacarati analistii politici ) o face excelent desi mie imi pare ca se poarta firesc, natural. Nu-mi place disputa Basescu -Tariceanu insa mi se par utile criticile la adresa guvernui. E bine ca ei sa fie mereu sub presiune si sa incerce sa rezolve din ce in ce mai multe lucruri si din ce in ce mai bine.M-am saturat de bunicuta care tacea in permaneta si de bombonelul infumurat si plin de el.
De la politica sa trecem la Miss Italia nel Mondo care a fost aseara pe Rai Uno. Prezentatorul?! - ca de obicei Carlo Conti , preferatul meu si cred al tuturor italienilor, un fel de Maruta al nostru dar putin mai in varsta si mai serios.Au participat si doua romance care n-au ajuns in primele 10 desi mi s-au parut dragute.Dar sigur ca multe din eliminate mi s-au parut dragute si multe din cele care au intrat in runda finala mi s-au parut uratele. Oare sa nu stiu sa apreciez frumusetes?! In fine, cand sa vad si eu cine a castigat am adormit:(( ...mai era putin, foarte putin ...si uite cum m-am trezit dimineata fara sa fi vazut ce s-a intamplat. Oricum au fost niste faze simpatice cu fetele astea .M-am distrat copios cand au fost puse se arate ce stiu: unele cantau oribil, altele abia se miscau la dans, la recitat stalceau cuvintele si erau foarte convinse ca au facut totul bine. De fapt nu stangacia lor m-a distrat ci zambetele pe sub mustati ale publicului, fata hazlie e prezentatorului cand reprezentarea fetelor cam scartaia. De mult nu ma mai uitasem pe italieni si mi-a facut placere sa mai revad niste fete cunoscute de a caror emisiuni eram dependenta la un moment dat.

Liza Ferneyhough




link

Jonathan Weiner



link

site dragutz


Esao Andrews nu ma impresioneaza deloc prin picturi si ilustratii dar imi place site-ul foarte mult. Vezi aici.

Ken Wong



link

vicii

Dragul meu, ma tot gandeam...eu nu am nici un viciu: de fumat nu fumez, cafea nu beau, bautura alcoolica nici atat, droguri nu consum, in discoteci si baruri nu ies , obsedata de jocuri nu sunt, sexul nu ma intereseaza, bijuteriile si toalele de firma nu ma atrag, microbista nu sunt, cu muzica si filmele cochetez prea putin. Nu exista nici un lucru de care sa zic ca nu pot sa stau fara(persoane pot exista). Se intampla doar sa nu ma pot stapani sa nu-mi iau o inghetata cand trec pe langa un frigider cu umbreluta sau sa nu-mi iau o shaorma cand mi se infatiseaza dolofana si apetisanta. Si cerceii ieftini imi plac dar deseori doar ma uit la ei si trec mai departe pentru ca deja am prea multi si n-am timp sa-i port .

miercuri, iunie 28, 2006

Steve Kropp





link
Azi parca nici nu indraznesc sa-ti scriu ceva de dragul florilor.Uneori cuvintele imi par de prisos...N-as putea spune nimic care sa-si merite locul langa atatea imagini frumoase create de oameni deosebiti. E foarte usor sa stai cu mouseul in mana si sa "clicaesti" de zor cum fac eu toata ziua dar atat de greu sa realizezi ceva cu propria minte si propriile maini. Eu am incercat dar, desi imi doresc mult sa fac si eu ceva bun, nu am suficienta rabdare si las mereu lucrurile neterminate sau se mai intampla sa stric la sfarsit ceva inceput bine si care promitea . Sunt mediocra si oricat as nega si oricat as incerca sa ma ridic tot mediocra raman...Geniile se nasc cu o sclipire pe care eu nu am primit-o de la ingerasi... Simt doar ca memoria nu ma ajuta decat la retraierea amintirilor din copilarie. Dincolo de ele fac conexiuni prea putine si prea incete.

marți, iunie 27, 2006

Ce poate fi mai frumos !!!






All gadgetgirl-'s photos here

Erik Swanson





link

Cute Overload

Dintre toate animalutele astea frumusele, mititele, dragutele pe iepurasul asta l-as pupaci cel mai tare. Uite cum sta el asa cu labutele ridicate si cu ochisorii mirati..mamai, mamai, mamai :)
Imagineaza-ti ca dupa o luna jumate am reusit sa sa termin Madam Bovary...cat m-am mai chinuit la ea. Cineva mi-a spus candva ca eu saman cu Madam Bovary si am vrut sa ma conving, ca altfel nu ma agatam de ea. Prima parte a fost plictisitoarea, partea de mijloc captivanta iar sfarsitul previzibil. La inceput nu gaseam nici o asemanare...eu n-am educatie aleasa, nu stiu sa cant la pian, de cand ma stiu nu mi-a placut sa citesc, nu m-as casatori si n-as face copii (as vrea sa fiu mereu tanara si fara griji), nu-mi place luxul si nici lucrurile fine, mandria la mine tinde spre zero, si oricat de greu mi-ar fi nu m-as sinucide (doar m-as gandi ce-ar fi daca...:P) ... Mai apoi au inceput sa apara si asemanari - cautarea fericirii prin dragostea tocmai acolo unde n-o voi gasi niciodata...Acum nu stiu, poate erau asemanari cu toate femeile care se plictisesc repede de fericire si cauta nod in papura, isi fac singure viata grea inventand un trai fericita dincolo de prezent, femei care tanjesc dupa lucruri care nu merita si nu stiu se aprecieze persoanele care le sunt mereu alaturi si carora chiar le pasa. Ei da si de data asta am plans ca o fantana arteziana atunci cand s-a dus la Rodolphe sa-i ceara bani si cand era in agonie. Flaubert a descris destul de bine zbuciumul ei interior de care si eu am fost cuprinsa uneori sau poate ca si eu ca si ea l-am inventat ca sa par un personaj din romanele citite.

:)

Ce mici si colorati mai sunt!!!! foto by David Pearson
Draga siropel sa-ti povestesc ceva hazliu. Canibalii (care pot fi intalniti si astazi in unele triburi uitate undeva intr-un colt de lume) considera carnea de om alb o adevarata delicatesa. Unii o considera cam tare si greu de digerat in timp ce altii sustin ca bine rumenita la foc are gust de banana coapta :)). Nu isi fac probleme de genul moralitatii comportamentului lor. Li se pare firesc sa manance carnea semenilor cum mananca carnea animalelor de orice fel . Si apoi odata ce au omorat un dusman ce rost are sa-l lase sa se strice cand ar putea sa traga o masa pe cinste cu sange in loc de vin si o fripturica buna. Si nu le pasa daca atunci cand vor muri vor fi si ei mancati la randul lor ....In unele familii cu multi copii cand hrana e chiar o problema batranii se sacrifica si se lasa mancati spre binele celor dragi. :)

luni, iunie 26, 2006

Shino Arihara





Shino`s illustration

Dany Paragouteva



link

ce mica e lumea!

Nici n-am plecat bine cu portretul dupa mine ca un tip care mergea cam la un metru in lateral a inceput sa-mi spuna ce frumos zambesti, ce draguta esti, de ce esti asa fericita?...Am incercat sa-l ignor cum fac de fiecare data cand cineva se ia de mine dar era asa de hazliu cu insistenta lui incat i-am raspuns ca unui prieten...zambesc pentru ca mi-am facut portret:). Si nu mi-l arati si mie? Unde mergi?...Asa ne-am asezat pe o banca, i-am aratat portretul si s-a prezentat Alex iar in momentul in care i-am zis ca sunt Simona m-a intrebat daca fac ASE-ul. I-am raspuns ca am terminat anul trecut...Stii de ce te-am intrebat, mi-a spus el, pentru ca acum doi ani cand ne-am intalnit la Unirii mi-ai spus ca esti la ASE. Nu-mi aduceam aminte de el si totusi cand a inceput sa-mi dea detalii mi-am amintit de ziua aia de vara cand am vrut sa ma conving ca nici un autobuz nu merge direct de la Romana la Unirii. Autobuzul a mers inca o statie spre Tineretului si a trebuit sa ma intorc pe jos. Atunci la fel de insistent a intrat in vorba cu mine si chiar m-a insotit pana la Unirii povestindu-mi vrute si nevrute, lucruri uitate cu desavarsire. Vag imi amintesc ca mi-a cerut numarul de telefon si n-am vrut sa i-l dau...deja fusese mult ca acceptase se ma insoteasca si sa vorbim timp de vreo 10 minute. Desigur trasaturile fetei nu le-am retinut deloc dar el pe ale mele se pare ca da. Foarta multa lume ma recunoaste, chiar si cei care ma stiu din poze sau m-au vazut o singura data. In schimb eu uit ...daca nici pe Zoso tuns nu l-am recunoscut ce sa mai zic de altii :). Ciudat totusi ca in Bucurestiul asta de 2 milioane de locuitori de doua ori in 2 ani sa ma intalnesc in acelasi mod cu aceeasi persoana. El sustinea si atunci ca ma stia de undeva si acum la fel de convins e ca in afara de astea doua intalniri noi ne-am mai intalnit si inainte :D.
Coincidente...
Coincidenta si atunci cu Mishu, chiar iesisem de la net de unde ii scrisesem un mesaj cand m-am intalnit in statie cu el...Sigur daca nu ma tragea de mana nu-l recunosteam nici pe el...mereu cu capul in nori nu mai vad ce se petrece in jurul meu...Si mereu mi se intampla sa vreau sa scriu ceva pe blog sau pe forum si exact cu putin inainte sa gaseste cineva care se gandeste la acelasi lucru si scrie.
...Oricum tipul e de treaba si extrem de vesel si optimist, se vede pe fata lui si cred ca asta e si motivul pentru care am acceptat si acum si atunci sa vorbim. Mai rar intalnesti asa oameni.

Ieri am avut mai mult spor la treaba si mi-am facut niste spaghete cu sos delicioase dupa reteta
Vulpii Bucatar si am incercat si niste oua in apa dar nu mi s-au parut asa grozave cum le laudau gazda si colegul meu de birou. Ar fi fost frumos daca ai fi putut sa vii si tu sa gusti din ele si sa-mi spui cum ti se par.
Dupa masa trebuia sa ies cu un prieten la plimbare in IOR dar din pacate nu se simtea prea bine si am amanat. Asa ca tot singurica am pornit la drum si am poposit in Cismigiu cu gandul sa ma asez pe o banca si sa citesc dar acolo ajunsa n-am rezistat sa nu savurez o inghetata :) iar cand l-am vazut pe pictorul meu am uitat de carte si m-am dus atrasa ca un magnet sa-mi faca un portret. De mult il stiu pe baiatul asta blondut si cu ochii albastri si senini care face niste portrete superbe la doar 10 ron (nu zic 100 000, vreau sa ma dezvat). Deseori m-am oprit sa vad cum deseneaza dar fiind foarte aglomerat de fiecare data, nu mi s-a parut momentul potrivit. De data asta nu era nimeni si statea singurel pe banca ... Cand i-am zis ca vreau sa-mi faca un potret i s-a luminat chipul de un zambet larg...a vorbit cu mine, i-am spus ca de mult il stiu, si-mi place mult cum deseneaza si mereu mi-am dorit sa-mi faca un portret el, nu altcineva. Cand eu zambeam zambea si el si invers...iar cand era foarte concentrat si eu eram foarte serioasa.

Am iesit tare trista si suparata desi eram foarte fericita ca in sfarsit un alt vis al meu devenea realitate. Spune si tu acum ...nu-i asa ca sunt ca si in realitate? Celor care ne viziteaza eu zic sa le recomandam calduros sa-si faca si ei intr-un weekend un portret in Cismigiu la pictorul nostru ca se merita.


Dragul meu am revenit! Sambata m-am sculat tarziu si n-am avut chef sa mai ies din casa desi imi programasem de cu seara o mica plimbare la piata. Neducandu-ma la piata n-am avut din ce sa fac mancare si am facut un fel de greva foamei...dar n-am simtit pentru ca am fost foarte ocupata: am citit si am desenat. Si hai sa-ti arat ce desene am mai facut ( in ritmult asta n-o sa mai ajung niciodata sa desenez asa cum imi doresc, cred ca pana la urma o sa caut pe cineva sa-mi dea meditatii regulate).





Si pentru ca tot mi-am fotografiat desenele (offf nu stiu cand o sa reusesc sa-mi iau si eu un amarat de scaner) am zis sa-mi fotografiez si cerceii si sa-mi completez colectia

Luni iarasi, un nou inceput de saptamana...Venita din weekend am o multime de lucruri de povestit si nici nu stiu cu ce sa incep mai intai. As vrea sa schimb un pic modul de adresare, as vrea sa-mi personific blogul si sa-i povestesc lui tot ce-mi trece prin minte, sigura fiind ca niciodata nu se va plictisi de sporovaielile mele, nici de neumaratele greseli de scriere si de exprimare...Asa ca...

Dragul meu blog,

Imi pare bine ca te regasesc dupa doua zile de absenta. Incepand de azi n-o sa mai fii doar suport de vise ci o sa sa participi activ la ele.Dupa cum vezi te avansez la rangul de prieten, un lucru extrem de rar la mine. N-as vrea sa avem secrete unul fata de altul asa cum nici pana acum nu prea am avut. De cand te am pe tine am primit mesaje gen m-am inselat amarnic, te credeam o femeie puternica si independenta, ar trebui sa mai si minti uneori, e foarte periculos sa ne expunem ranile si gandurile in public.Oricum eu nu cred ca publicului astuia ii pasa vreaun pic de mine, de ce cred, de ce simt , toti vin, se uita si pleaca si foarte rar mai lasa cate un comentariu...Si stii ca nu-mi pare rau sa stiu ca din cand in cand cineva vrea sa fie dragut cu noi si sa ne faca sa credem ca le pasa.
Oricum ar fi noi doi o sa fim mereu impreuna si o sa ne pese unul de altul, nu-i asa? si n-o sa ne mai simtim singuri si abandonati.:). Stai cumintel aici ca revin curand sa-ti povestesc ce am facut zilele astea.

vineri, iunie 23, 2006

Jen Kim



Clar, azi n-am avut noroc de poze frumoase... toate sunt ciudate si nesuferite.

link

David Kim

Fish and dandelions
link

NOEL ILL


link

judecata fluturasului :((


link
:) Azi dimineata la 5:30 m-am trezit intr-un ciripit de pasarele asurzitor. Se luasera la certa asa cu noaptea in cap si tocmai la fereastra mea...A trebuit sa ma scol si s-o inchid ca nu se mai putea dormi de atata galagie :P...Dar mai bine totusi ca m-au trezit ca visam o chestie naspa si plangeam in somn cu lacrimi de crocodil.

Alessandra Mogorovich




link

Carlo Maestri

Ei... da, pentru prima data vad o pictura pe gard. Sa fie doar o iluzie optica?:P

link

joi, iunie 22, 2006

Victor Lee



link

Màriam Ben-Arab



blog
E pentru prima data cand stau in Bucuresti in lunile astea de caldura torida...

Stop, stop!!!! Acum am vazut ca voiam sa abordez aceeasi tema ca si Mariko. :) Da, acum am vazut, ca eu fac mai multe in acelasi timp...cu un ochi ma uit la ce scriu cu altul mai vizitez si alte bloguri si oricand pot sa ma opresc din scris si sa rezolv ceva urgent la munca. De-asta nici nu fac nimic bine. Ei bun, si acum? Ce daca a scris si Mariko oricum voiam sa povestesc cam ce-mi place mie vara asta.

*Imi place dimineata cand ies din bloc si e numai bine de cald si toata aleea miroase a tei proaspat (seara parfumul de tei amestecat cu caldura inabusitoare e prea puternic iar mie ceaiul nu-mi place ca ma face sa ma simt bolnava).
*Imi place ziua ca stau la umbra la birou cu aer conditionat si apa rece langa mine.
*Imi place inghetata la nebunie si cola cu ghiata pe caldura de foc
*Imi place rochita mea albastra pe care o port in casa
*Imi plac adierile de vant care se fac simtite uneori, curentul care se face in autobuz de la geamurile deschise, umbra copacilor si ploia torentiala dupa o zi caniculara
*Imi plac oamenii care asteapta in statie imbracati toti in culori deschise si mai ales in alb...ca si cum marea ar fi aproape
*Imi place fantana din piata Unirii si picaturile racoritoare care-mi poposesc pe obraji cand ma apropii
*Imi place seara cand privesc pe fereastra camerei mele verdele negru al copacilor tacuti, cand simt briza dulce a noptii si cantecelul unui greiere ascuns in iarba...
*Imi place sa ma intorc acasa pe inserat si sa gasesc in fata blocului copii care se joaca si cate o mama care striga de la balcon" La masa!" iar ei nu vor sa-si lase jocul de vacanta si sa urce...asa cum faceam si eu.
*Si-mi plac batraneii care stau in parc la taclale pana seara tarziu...

miercuri, iunie 21, 2006

Geraldo Valério





link
Simona de ziua ei nu mai are nimic de scris. Simona e doar fericita ca a primit flori albe si ca si-a inaugurat palariuta albastra pe care tot o lauda. Simona ar face un singur lucru, ar rasfoi la nesfarsit pagini de picturi, desene si ilustratii si ar vrea si ea sa poate desena ceva care sa placa....si ar mai vrea sa nu mai intalneasca persoane care au o parere proasta despre toti si despre toate si care se vad deasupra tuturor.

Palarioara mea

Desi Alex Noriega are desene mult mai reprezentative am ales sa-mi pun pe blog "Sleeping bunnies always work!"

marți, iunie 20, 2006

Aya Kato




Sunt vrajita de stilul asta de a desena cu multa culoare si multe datalii care par aruncate la intamplare cand de fapt sunt asezate intr-o ordine perfecta...Abia m-am hotarat ce desene sa-mi aleg de aici
Despre cirese si bratari de aur...
Nu-mi plac ciresele mici, fara coada si cu gauri. Nimanui nu cred ca-i plac. Imi plac ciresele mari si negre, ca o inimioara insangerata de pasiune care-mi coloreaza limba. Chiar daca au viermisori nu-i o problema, oricum si viermisorii tot din ele mananca, deci tot o particica de cireasa sunt si ei...Cu toate astea le scot samburele inainte sa le mananc si pun viermisorul deoparte pe marginea farfurioarei alaturi de ceilalti. Saracutii atat de mici si scosi afara fara mila din cuibusorul lor unde aveau mancarica din belsug. Dar asta este legea "junglei", cel mai puternic invinge.:)
De aur nici nu vreau sa aud si parca sa mi se faca in ciuda primesc numai cadouri din astea. Imi vine sa arunc bratara pe care mi-a facut-o cadou mama cu atata incantare...sperand ca si eu voi fi in culmea fericirii cand imi voi pune ditamai brataroiu la mana. Desigur n-am putut sa-i spun direct cat de dezamagita am fost, doar i-am spus ca nu merit, ca n-am la ce sa o port, ca e periculos sa mergi pe strada cu o asa bratara la mana. Si iar a inceput cu morala...ca " ia-ti si tu un costum elegant sa mergi la serviciu, aranjeaza-te si tu, da-te si tu cu un ruj, ca ai vazut fetele la varsta ta ce cochete mai sunt, si descurcarete si altele au si copii...Eu la varsta ta mama aveam responsabilitati, il aveam pe Dan..." si din acelasi ciclu " Fa-ti si tu o prietena, ca haide prieten nu mai zic, iesi si tu in oras, chiama si tu fetele la tine, mai da-le un telefon, nu mai fi asa inchistata ca n-o sa rezolvi nimic in viata, or sa te calce toti in picioare, fii mai comunicativa ca altfel nu poti sa te descurci si singura nu poti sa traiesti".Frumos cadou desigur numai ca eu nu stiu sa apreciez adevarata valoare a lucrurilor.