sfarsitul lumii

Intr-una din seri am visat ca venea sfarsitul lumii. Toti cei din jur era agitati si speriati si se intrebau ce-o sa se intample acum cu ei. Numai mie nu-mi venea sa cred ce se zvonea si le tot ziceam sa stea linistiti ca e imposibil. Dar la un moment dat daca am vazut eu ca era treaba serioasa am zis hai sa incerc si eu sa gasesc calea spre rai si am intrat pe o poarta intr-o gradina... Spre marea mea uimire am gasit jos in iarba iconita pe care o tineam in mana cand eram copila.Dar nu mai era stearsa si uzata ci nou-nouta ...si atunci mi-am zis ca ala trebuia sa fie un semn.

Cand am iesit din gradina am ajuns intr-o cladire cu holuri lungi, cu multe usi inalte, dincolo de care intrai in niste camere mari ca niste sali de clasa iar in dreptul fiecarei usi era un portar la o masa si avea grija sa intri pe usa care trebuie. Pe mine insa portarul nu m-a intrebat nimic cand am deschis una din usi si am intrat, lasand-o intredeschisa. Acolo, in camera aia, erau colegi de-ai mei mai vechi si mai noi si o prietena mai religioasa care ascultau tacuti o slujba si mi-am zis ca poate ala era raiul. Insa una din colege mi-a soptit ca nu, e doar sujba de trecere dincolo celor care s-au resemnat ca nu vor ajunge in rai. Cand am auzit am zis ca eu nu m-am resemnat si inca mai sper si fara sa stau pe ganduri am iesit inchizand usa dupa mine.

Apoi unul din portari (oameni de rand dar foarte corecti) mi-a zis sa-mi incerc norocul si sa dau un test cu ingerii care daca vor considera oportun ma vor lasa sa trec de prima din cele 10 usi spre rai. Tot ce-mi mai amintesc e ca am vorbit despre mine ca la un interviu normal iar ingerii au disparut si m-am vazut trecuta de prima poarta si chiar atunci m-am trezit.

Parea atat de reala increderea mea ca totul era doar un zvon iar mai apoi nesiguranta ca ce se intampla era adevarat...iar cand m-am trezit mi-a parut bine ca a fost doar un vis.

Mi-am adus aminte de vis cautand prin dulap si dand peste iconita mea careia i se mai vede doar capul Maicii Domnului si fata lui Iisus dupa cei 15 ani care s-au scurs de cand am primit-o de la tata. O credeam pierduta dar ea era acolo intr-o cutiuta...

de plictiseala

Daca tot n-ai ce face te invit sa vezi pozele facute la vulcanii noroiosi , la tara si desigur colectia de muste.

- da să poati, tataii! -

La loto n-am castigat si nici la mare n-am ajuns, in schimb am stat cateva zile la tara cu tataia.

Tataia ca si mama este o fire extrem de comunicativa iar vecinii de varsta lui ii cauta compania si se strang in fiecare zi/seara pe banca la noi la poarta. Fiecare sa vaita de ale lui iar cand trece careva pe ulita se lasa liniste inainte de salutul de rigoare iar dupa ce intrusul se indeparteaza incep tatele sa susoteasca : "asta e a lu` cutare si-a lut-o p`aia a lu` cutare si-a facut si-a dres".

Nici mama nici tataia nu spun niciodata nimic dar vorbesc intr-una si au in sange eternul "da, asa e, ce sa-i faci, e greu" pe care eu n-as putea sa-l folosesc niciodata. Si amandoi sunt foarte insistenti cand vine vorba sa-si invite vecinii la masa sau sa le dea sau sa le arate ceva. Daca incep ei cu insistentele nimeni nu mai are scapare, obligat fortat tre` sa le faca pe plac.

Eu in schimb daca e sa vina cineva pe la mine (si asta se intampla extrem de rar) nu simt nevoia sa vorbesc si nici sa-mi servesc musafirul cu ceva.

Faza cea mai tare a fost de sfanta Maria (care apropo era si ziua mea si am ignorat-o complet) cand in sat se da de impartit tipicul orez cu sarmale sau ardei umpluti. Cum era de asteptat multa lumea a venit la tataia cu farfurii pe care le-am depozitat frumos in frigider pana l-am umplut si de fiecare data tataia ma chema sa zic si eu bogdaproste si sa tin lumanarea" ca deh, e rusini tataii sa nu hii, sa poati?". In fine, pe la pranz asa apare o fata pe care n-o vazusem in viata mea (o trimisese maica-sa cu farfuria) si tataia cum o vede in culmea fericirii ma striga :"Simonă, ia hino, a hinit o fata pa la tini". Pana sa apar eu tataia deja o asezase pe un scaun si facea conversatie cu ea : ce face mama,cand plecati, la ce scoala inveti, ce face tataia ca si eu is bonlav ca el, nu mai poci sa mai mierg, tare-i prost, tare-i greu...si cum ma vade ma pune la vorbitor : "stai coale si vorghiesti cu fata!" si catre ea zice "n-are si ea cu cine sa vorghiasta, sa plictisesti, nu mai sunt feti p`aici, toate a plecat care-n cotro " etc etc. Si eu bineinteles n-am vrut sa ma asez si n-am vorbit nimic ca n-aveam ce si s-a suparat tataia foc.

La fel s-a suparat si la nunta vara-mi ca n-am vrut sa ma duc sa dansez si eu ca toata lumea hora si sarba si nici macar la bataieli din alea nu m-am bagat : "da` sa poati, du-te si tu tataii si joaca!".